vineri, 7 iulie 2017

Ori la bal, ori la spital

Scriu de pe patul de spital. O mare bucurie, nici nu mai pot de atata bucurie! Maria, cea mica, a facut febra vreo 3 zile, dar numai marti noapte peste 38.5 grade (de fapt, vreo 39.6-39.8 in decurs de numai 2 ore). Asadar am chemat taxiul, am pus 4 pampersi, servetele, o jucarie si wrapul elastic si la Urgente cu noi.

Speram sa mi se zica ceva de genul: "Nu va ingrijorati, faceti tratamentul acasa si va fi bine!". Cand colo ne-au internat.

Sincer, nu as fi vrut, dar nici absurda nu sunt, cand in joc este sanatatea copilului meu. Dar, tocmai pentru ca e sanatatea in joc, ma termina situatia din sistemul sanitar din Romania.

Ce il mai salveaza cat de cat este faptul ca mai sunt si OAMENI care isi exercita meseria/profesia cu simt de raspundere, empatie si putin umor. Sau ar trebui sa numesc acest umor acel renumit haz de necaz romanesc.

Ce ma oripileaza este stadiul de degradare al spitalelor romanesti, oricat am incerca sa le infrumusetam, pe dedesubt sunt praf si pulbere.

Ce ma revolta e faptul ca nu se gasesc tratamentele care trebuie pacientilor in farmaciile spitalelor, instrumentarul medical necesar si pacientul trebuie, de multe ori, sa si le procure singur. Cine stie cum, de unde si cu ce costuri.

Ce ma termina psihic e cand vad copii, parinti, tutore legal sau cine mai este venit pe langa cel mic, luati in raspar pentru ca au indraznit sa deranjeze cadrele medicale cu o intrebare, rugaminte sau mai stiu eu ce.

Imi vine sa urlu cand vad atatea persoane care nu isi cunosc drepturile. Sau care isi cunosc drepturile, dar aleg sa taca. De frica, din obisnuinta, nu stiu.

Nu neg si vina celor care intra in grija sistemului sanitar din Romania pentru stadiul in care s-a ajuns, dar chiar toti suntem o apa si-un pamant? Of, greu e sa stai in spital, ar trebui sa stiu asta deoarece anul trecut am fost internata, cred, de cel putin 8 ori. Mai greu este sa stai in spital pentru ca este bolnav copilul tau.

Scriu la acest articol, in mintea mea, de marti la ora 5 dimineata. Forma s-a mai schimbat intre timp, la inceput am fost mai radicala, mai virulenta, imi venea sa tai, sa bat, sa urlu. M-am mai calmat intre timp. Problema ramane.

Pentru noi, balul nu a fost. Speram sa fie de acum inainte. :-)

2 comentarii:

  1. Multa sanatate! Din pacate, ai mare dreptate in tot ce ai spus. Si noi avem in Oradea un spital pe ale carui holuri te simti ca intr-un film horror, cred ca nu a fost renovat vreodata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multa sanatate! Din pacate, sistemul nostru sanitar lasa mult de dorit mai ales din cauza oamenilor!

    RăspundețiȘtergere

Handmade with Love - Portofoliu de creatori handmade (2) Iasi

Ca și în primul articol al acestei serii-portofoliu, și acesta vă prezintă creatorii de handmade din Iași. Sunt p ersoane minunate , ca și...

Popular