joi, 30 martie 2017

Dansand cu luna - Parfumul Dansului

Pădurea era întunecată, dar eu știam drumul, nu trebuia să mi-l arate nimeni. Era inscripționat pe inima mea, bătătorit bine în mintea mea, tatuat de-a dreptul pe pielea mea. Știam că sunt singură, că nu mai este nimeni pe potecă, dar nu mă simțeam singură. Luna era deasupra mea și îmi lumina pașii. Dintotdeauna a fost așa.

Acum vreau să ajung la stânca mea pentru a medita în liniște la ce am de făcut în continuare. Știu că nu va fi ușor, dar trebuie să plec, nu mai pot rămâne aici, sufocată de toți ai mei. Trebuie să-mi găsesc drumul meu, nu cel ales de ei!

Stânca mea e cea din mijlocul pădurii, luna o mângâie ușor cu razele sale și-mi redă liniștea, pacea sufletească, mă ancorează în prezent atunci când mă las purtată de gânduri și vise mult prea departe. Stânca și luna sunt prietenele mele: au fost martorele tăcute multora din nebuniile mele, de la țipat pînă speriam și cucuvelele de prin copaci, pănă la a râde în hohote de se clătina stânca sub mine.

Poate cea mai frumoasă nebunie a avut loc acum 3 seri. Cearta cu ai mei a fost cruntă. Ei vor ca eu să merg la facultate, eu vreau să-mi iau un an sabatic înainte de a începe cu învățatul iară. De parcă aș sta pe banii lor, când eu de la 15 ani mă întrețin singură. Dar vreau să călătoresc, să cunosc oameni și locuri noi, să descopăr lumea înainte de a mă așeza într-un loc anume.

Pașii mei erau apăsați în timp ce mergeam. Deși întuneric, deja știam drumul. Capul aplecat, bombăneam despre părinți și totalitarism. Dacă mă auzea cineva, ar fi crezut că tocmai am scăpat dintr-un lagăr ... și, totuși, nu e așa de rău. Avem noi diferențele noastre de opinie, dar ne iubim. Oricum, eram foarte pornită în acea seară.

Tot ce îmi doream era să ajung la stâncă, să mă așez în vârful ei și să mă las mângâiată de lună. Doream puțină liniște sonoră, dar și sufletească. Numai bine ajung în luminiș și aud un glas. Mi-am zis că nu e conștiința mea: în primul rând, vocea era de bărbat, în al doilea rând, cânta. Sigur nu era conștiința mea care ieșea la iveală acum pentru a mă potoli puțin.

Bun, dar cine este? Acesta este locul meu și nu vreau să îl împart cu cineva. Dau să privesc în jur printre ramuri și nu pot vedea nimic, doar ascult vocea aceea hipnotizatoare și versurile care mă invită și pe mine la dans:
Nothing I can see but you when you dance, dance, dance
A feeling good, good, creeping up on you
So just dance, dance, dance, come on
All those things I shouldn't do
But you dance, dance, dance
And ain't nobody leaving soon, so keep dancing
I can't stop the feeling
So just dance, dance, dance
I can't stop the feeling
So just dance, dance, dance, come on
Ooh, it's something magical
It's in the air, it's in my blood, it's rushing on
I don't need no reason, don't need control
I fly so high, no ceiling, when I'm in my zone




De după stâncă apare un tânăr dansând și cântând de parca viața lui ar depinde de asta. Și e molipsitor. Știu și eu melodia lui Justin Timberlake: imediat mă binedispune. Are ea ceva magic care îți face picioarele să se miște chiar dacă nu vroiai. Molipsitoare, cu siguranță!

Întoarce capul înspre mine și rămâne blocat, nu mai cântă. Încerc să îi zâmbesc frumos ca să nu creadă că sunt vreo nebună, dar cine știe ce grimasă îmi iese pentru că fața lui se întunecă instantaneu.

-Scuze, nu vroiam să te întrerup, dar nu știam că mai este cineva aici. De obicei, sunt singură aici pentru că este liniște și ...

-Ah, nuuuu, îți prezint eu scuze. Probabil ai crezut că este vreun nebun pe aici, dar am dat întâmplător de acest luminiș și m-am simțit atât de bine încât am început să cânt. Gata, plec!

-Nu trebuie să pleci din cauza mea. Poți rămâne. Poți chiar continua să cânți. Ai o voce frumoasă!

-Hmm, mulțumesc. Mai bine nu. Nimeni nu știe că eu cânt. Nu vreau să se afle.

-Nu te sfii de mine! Nu am cui să spun, mai ales că te-am auzit cântând AICI. Acum ar trebui să fiu acasă, în patul meu, dormind. Așadar chiar nu pot spune nimănui fără a intra și eu în bucluc.

Îi fac din ochi și o umbră de zâmbet apare pe fața lui. Ochii îi strălucesc când ridică capul spre lună.

-Și tu fugi de ceva anume? Sau ai venit aici ca să te liniștești?

-Aș putea spune că e vorba de ambele. Poți continua să cânți, eu voi sta puțin, apoi voi pleca.

-Dacă tot nu ai cui zice despre cântatul meu, cred că poți rămâne cât vrei. Nici eu nu am cui să zic despre venitul tău aici.
Je remue le ciel le jour, la nuit
Je danse avec le vent la pluie
Un peu d'amour un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur.
Dans tout Paris, je m'abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole, vole




Vocea lui pe melodia Indilei: moment magic. Îmi intră în suflet și mă mângâie mai mult decât oricare din liniștile încercate în acest loc. Vai, de acum înainte nu va mai fi doar locul meu secret, totul va fi infuzat cu vocea lui, stânca nu va mai fi un loc golaș, îl voi vedea pe el mișcânduse in ritmul melodiilor. Mi-am găsit un prieten, un complice al rebeliunilor mele. Ce sentiment ciudat este acela că nu mai ești singură!

Și, dintr-o dată, trece pe o melodie cu versurile în română. Ciudat, dar deja mă legăn pe ritmul domol al melodiei. O recunosc, versurile ajung în acel cotlon al minții și al inimii care era întunecat și se face lumină:

Spune tot ce vrei îngerilor mei,
Spune ce nu ai, dar îţi doreşti,
O lume-ntreagă aşteaptă să zâmbeşti.
Tot ce ai visat, dar nu s-a-ntâmplat
Dimineaţa vin să împlinesc
Toate visele care-ţi lipsesc.
Când eşti aici, soare pe cer îmi ridici
Şi când râzi, la spate norii mi-i ascunzi,
Reuşeşti să faci minuni cu un gest,
Când zâmbeşti.
Spune tot ce vrei îngerilor mei
Spune ce nu ai, dar îţi doreşti,
O lume-ntreagă aşteaptă să zâmbeşti.
Când eşti aici, soare pe cer îmi ridici
Si când râzi, la spate norii mi-i ascunzi,
Reuşeşti să faci minuni cu un gest,
Când zâmbeşti.




Așadar îi zâmbesc ușor, speriată să nu fugă undeva departe, să nu se destrame ca ultima copertină de fum al unui vis în prag de dimineață. Îmi zâmbește și el, da, complicele meu. Nu mai sunt singură! Fiecare dansează în dreptul său, dar e parcă am dansa împreună. Nu vreau ca acest moment să se termine, dar știu că trebuie să mă îndrept spre casă.

-Sper să ne mai vedem, să te mai aud cântând.

-Poate. Dacă mai vii pe aici. Îmi zâmbește dulce, un zâmbec ca de bebeluș, căruia nu îi poți rezista. Ce întorsătură de situație! Ies din luminiș absolut fericită, în totală contradicție cu starea în care am ajuns aici.

Încă îl aud:

 Zâmbetul meu se pierde complet şi moare
Printre comedii fotografii
Şi virtuale elegii
Prezenţa ta m-ar bucura mai tare



*********************************************************************

Colecția de Lux a casei Juliette Has A Gun vă prezintă al doilea parfum, Moon Dance, lansat în 2014. Moon Dance este misterios, întunecat și totuși o nuanță strălucitoare a două note contratante: tuberoza și lemnul.  Parfumul este inspirat de florile nopții.

Notele principale de tuberoză fascinează, aroma mierii florale contrastează cu nuanțele lemnoase, calde și aproape ca de pământ al florii de patchouli. Această compoziție florală oferă straturi de dulceață, umbre florale cremoase si note pământii uscate. Notele de vârf ăncorporează picuri de bergamotă, urmând tuberoza, trandafirii, violetele si apoi patchouli.  



Aceată poveste parfumată este răspunsul provocării lansate de Clubul Condeilor Parfumate, organizat de Mirela. Tema, parfumul dansului a fost propusă de Silving. Următoarea tema este propusă de Ella: parfumul seducției, pe 23 aprilie.

luni, 27 martie 2017

Leapșa printre cărțile contemporane românești

Greu cu răspunsul la provocările lansate de prieteni, dar am revenit. Mulțumesc, Anto, pentru nominalizare, să vedem ce răspunsuri am eu.

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?

Coperta este nouă, fotografie preluată de pe Librăria Humanitas


Se poate? Dacă mă gândesc bine de tot, atunci cred că e Mircea Cărtărescu cu R.E.M. De atunci, am mai citit din când în când autori români și au început să îmi placă mult.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

Oana Arion?! Cu siguranță de la ea am citit cele mai multe volume, 3 la număr din seria Nemuritorii (care va avea până la urmă 5 volume, așadar abia le aștept și pe celelalte 2), apărută la Librex.



3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.

Eu aș scrie trio, pentru că așa îi văd eu, deși toți sunt prieteni și în acest trio apare și un cuplu. Ați ghicit, nu? E vorba despre Victoria-Arrio-Ian. Au o dinamică faină, iar cuplul Victoria-Arrio e, pur si simplu, hot-hot-hot!!!!!



4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?

Mie îmi place Ian foarte mult. Îl văd ca pe un bărbat capabil de orice ca să-și protejeze familia și prietenii. La urma-urmei, este un berseker și un nemuritor.



5. Fantasy sau romance românesc?

Ambele!!! De ce nu amandouă genurile în același roman/serie? Sunt și fană fantasy, dar și romance. Citesc cu mare plăcere ambele genuri, dar cred că în multe romane găseși o împlitire a celor două.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?

Mai contează? Doar să fie, să existe aceste cărți. E cel mai important aspect.

7. Eroina preferată?

Eroina mea ar fi Cehel - din romanul I.R.En de Sandra Coroian. Poate și pentru că acest roman m-a bulversat peste măsură, autoarea reușind să mă facă să trăiesc/simt la maxim toate întâmplările, dezvăluind puțin câte puțin diferitele fațete ale eroinei. Culmea, dar și Victoria din Nemuritorii Oanei Arion se regăsește pe primul loc, numai că este vorba despre un alt tip de eroină.

Imagine preluata de pe profilul autoarei Leila Sandra Coroian


8. Ultima carte românească citită?

Ultima carte citită e ”Miercuri, respirăm” scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc a.k.a. Prințesa Urbană și mi-a plăcut mult: 6 femei însărcinate se întâlnesc la un curs de Lamaze și de acolo se înfiripă o prietenie ciudată, dar frumoasă. Acum citesc ”Rochia Aurie” de Theo Anghel de la Quantum Publishers.




9. Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?

După ”Rochia Aurie” vreau să citesc Daniela Zeca cu ”Istoria romanțată a unui safari” - primul volum dintr-o trilogie din cate am înțeles. Am de unde alege, zic eu:







10. Un mesaj pentru autorii români contemporani.

Să scrieți! Să scrieți bine, despre voi, despre ce vă place vouă, să rămâneți adevărați în arta voastră! Mă bucur mult să descopăr tot mai mulți autori români, să vă descopăr pe voi!

Pentru cine mai dorește să preia leapșa, poate răspunde la întrebări în comentarii sau pe blog, profil de Facebook. Vă aștept răspunsurile, să ne cunoaștem mai bine. 

duminică, 12 martie 2017

Cum m-am apucat de citit

Amintirile sunt oarecum în ceață. Nu de alta, dar nu reprezintă un eveniment special, deoarece la noi în casă lecturarea unei cărți nu reprezintă un WOW!. Așadar o amintire perfectă nu am, doar scene cu tatăl meu în fotoliu citind o cărțulie mică dar groasă, o altă scenă cu mama citind în bucătărie în timp ce-și bea cafeaua.

Ce îmi mai amintesc este că am avut întotdeauna cărți în casă. Pe unele le-am și mâzgâlit cu pixul. (Știu. știu, blasfemie mare! Copil neștiutor, ce să fac!? Noroc că mama a înteles și a strâns toate instrumentele de scris de prin casă.) Am pătit-o și eu cu Emilia, până a înțeles că nu este voie. DELOC!!!

În schimb, pot spune că îmi amintesc două cărți care ar putea fi primele. De ce? Pentru ca înainte stăteam și priveam ilustrațiile și, pe urmă, îmi amintesc că le citeam. Acestea două sunt ”Vine roata la știrbină (snoave și anecdote)” și ”Povești Fermecate Rusești” (cu ilustrații absolut superbe, din punctul meu de vedere, încât nu ai cum să nu te îndrăgostești de ele și cu amintiri foarte frumoase cu ambii părinți citindu-mi din ea).



Cartea ”Povești Fermecate Rusești” are copertă cartonată, cu imagini în miniatură din carte și e minunată. Poveștile se aseamană cu ale noastre: basme despre Feți-Frumoși și Prâslea, despre Ilene Cosânzene, balauri, Mume ale Pădurii, corăbii zburătoare, vulturi din lemn care să zboare, broaște fermecate care pot vorbi si așa mai departe. Pentru mine a fost o lectură fascinantă. Mama a păstrat cartea și pentru nepoți :). Deocamdată doar nepoțele. 



Țin minte că tata îmi citea din ele, când era vorba de vreo ilustrație mă lua în brațele lui și eu mă culcușeam acolo și mă simțeam ca stăpâna lumii: brațele calde ale tatii, o carte cu desene frumoase (așa le spuneam eu atunci) și parfumul vreunei prăjituri. Nu scot prea des de la naftalină această amintire tocmai pentru că îmi este prea dragă: tata este mort și eu nu mai am decât fotografii și amintiri prețioase. 




Și atunci când le scot din cufărul amintirilor mele, o fac pentru a-mi alina dorul de el, de a zâmbi imaginilor proiectate în mintea mea. Țin minte cum ne recita, mie și fratelui meu, poezii lungi de pe vremea când era el elev și noi ne minunam de cum poate ține minte atâtea chestii. Țin minte cum mergeam cu el la bilbioteca județeană să împrumute cărți: o plasă întreagă de cărți pentru el și mama. Mai târziu eu eram cea care mergea să împrumute cărți pentru noi toți. 

Cam așa a fost pentru mine inițierea în minunata lume a literelor, cuvintelor și poveștilor. Alături de familie, cu cărți care mi-au rămas în minte și in suflet, cărți care îmi doresc să le citeasca și fetele mele. Cu Emilia, începutul este promițător: cărți cumpărate, cărți primite în cadou de la vârsta de un an și până când va putea citi. Până în acel moment tati cu mami sunt cei care citesc și Emi se bucură de ilustrații și își proiectează aceaste imagini în mintea ei.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Libris este una din librăriile online și fizice care au pornit și pe drumul publicării autorilor români, așadar veți găsi întotdeauna cărți noi și, mai ales, cărți de beletristică în oferta lor.

Mestesugul - arta si meserie - serie de interviuri: Push Design (3)

Push Design este un duo dinamic, creativ până la cer și înapoi, și mai sunt și soț și soție. Mi se pare minunat ceea ce fac ei, plus multel...

Popular