Unii spun ca furtuna impingea un val de nebunie in fata ei. Altii pretindeau ca singura nebunie petrecuta in noaptea aceea s-a nascut din magie. Singurul lucru care se stie e ca intr-o zi inghetata de decembrie se hotarase soarta seniorului doar cu magia unei priviri si nebunia unui secret.
***
O furtuna ca aceasta nici ca mai vazusera. Sau auzisera. Niciodata. Totul se acoperise cu un strat zdravan de zapada, totul devenise o mare alba si stralucitoare, iar ei erau inchisi in castel. Nu, nu, nu. Nu inchisi. Intemnitati de-a dreptul. Luati pe sus, impotriva vointei lor, si pusi laolalta ca niste purcelusi in cotet. Dar, lasa, ca va afla el ca nimeni nu se juca cu ea. Nu astfel. Fiona era o femeie in toata puterea cuvantului. Si nu te joci cu o femeie adevarata fara riscul de a pierde, asa cum nu te joci cu focul fara riscul de a te arde. Iar Fiona era o adevarata vapaia rosiatica. Toata lumea o cunostea. I se dusese buhul. Femeie "incercata". Prea mandra, dar de moravuri usoare. Cu toate acestea, nimeni nu stia sa aibe vreun protector si, totusi, lumea era incredintata ca nu mai era o domnita bine crescuta (orice o fi insemnand asta in mintea lor).
Robin era seniorul castelului. Asadar el era responsabil pentru tot ce se petrecea in castelul lui, in casa lui. Dar nu stiuse ca prietenii lui aveau sa puna in scena "rapirea din Serai" chiar cu domnitele din regiunea lui. Mai mult ca sigur va fi decapitat ... de catre tatii ingrijorati de virtutea fiicelor lor. Hmm, ce ti-e si cu viata asta! Un joc nevinovat se transforma rapid intr-o sentinta la moarte ... sau promisiunea uneia.
Cu toate acestea, domnitele nu se prea temeau, iar barbatii nu mai erau nici ei prea curajosi acuma ca i-au parasit aburii betiei. Si, uite asa, au ajuns ei toti sa fie inchisi, intemnitati in castelul lui, in plina furtuna de decembrie si torturati de frumusetea celor 3 domnisoare fara a putea face nimica. O adevarata placere!
Despre domnisoarele Felicity si Elisabeth nu stia decat ca erau abia iesite de pe bancile scolii, isi facusera debutul si primul sezon le adusese cateva cereri in casatorie. Apartineau unor familii bune, aristocrate, desi nu foarte bogate, insa cu un arbore genealogic destul de lung. Frumusele, ca doua porumbite albe, in rochiile lor de muselina cu trandafirasi rozalii. Totusi, Fiona era cea care ii atragea privirea. Si gandurile, se pare. Nu se putea gandi la ea ca la "domnisoara Fiona". Desi era fiica unica a unui mare duce, o frumusete rapitoare si o mostenitoare instarita, rupsese gura targului cand refuzase sa se marite cu cel cu care fugise - a rezultat un scandal de proportii uriase. Asa ceva nu se face. Dar, se pare, Fiona nu era facuta sa respecte normele impuse de societate. Traia dupa normele ei
Aparusera multe zvonuri despre ea si presupusii ei amanti. Nimeni nu s-a obosit sa denunte acele zvonuri ca minciuni si reputatia ei de femme fatale a crescut cu trecerea anilor. La 26 de ani era considerata deja batrana pentru inca un sezon, dar frumusetea, averea si inteligenta ei deschideau pana si usile ferecate altora.
De la rapire nu se mai intalnisera, dar acum statea in fata ei, ecoul palmei ei pe obrazul lui inca invaluindu-i, fierbintelea pielii lui dandu-i de stire ca nu a visat, chiar s-a intamplat. Chiar a avut indrazneala sa-l palmuiasca! Pe el! Mintea lui tesea pedepse pentru aceasta ofensa, chiar daca uluirea lui ii luase rasuflarea. De fapt, le luase rasuflarea. Amandoi respirau anevoios, uluiti de ceea ce se intamplase, cu trupurile tremurand de anticipatie. Anticipatie ... a ce?
Fionei nu-i venea sa creada. Cum de avusese indrazneala, curajul nebunesc de a-l palmui? Isi duse mana la gura pentru a opri micul tipat de surpriza. Nu credea ca va rabufni. Dar aceasta rapire pusese capac. Ani de umilinte, de soapte pe sub evantaie, de priviri cu subinteles pe la baluri, de invitatii la dineuri doar pentru a fi expusa celorlalti ca un exemplu de "asa nu", pipaieli in cotloane intunecate. Se saturase. Suportase indeajuns pentru mica ei greseala, desi nimeni nu o mai credea acum ca nu se intamplase nimica. Nu atunci si nici pe urma.
- Imi pare rau, incerca ea sa se scuze, desi cam anemic.
- Cu siguranta nu-ti pare rau, dar se va intampla si asta.
Nu stia ce-l impinsese sa faca asta, dar singura lui pedeapsa pentru palma primita era sa o sarute. Sa o umileasca, sa o faca sa se teama de el si de puterea lui ... fizica si nu numai. Dar o saruta. Si in aceasta atingere intima descoperi la ea o vulnerabilitate incantatoare, una care il facea sa vrea sa o protejeze, o dulceata si o timiditate nelalocul lor la o femeie trecuta prin toate.
Cand Robin se indeparta, Fiona fu cuprinsa de frig. Un frig mai aspru decat cel al vantului de afara. O raceala nu provocata de temperatura joasa, ci de ... goliciune. Bratele lui nu o mai lipeau de trupul lui. Ceea ce se oglindea pe fata ei trebuie ca il surprinse pe lord Robin. Arata de parca ar fi fost lovit in cap.
O cuprinse din nou in brate, o lipise de trupul sau si pusese in sarutul sau toata nebunia momentului, curiozitatea, ardoarea si experienta lui. Acum nu mai vroia sa o ingenuncheze pe Fiona. Vroia sa-i absoarba vitalitea, dragalasenia, umorul si tristetea, vroia sa o mangaie si sa-i aline durerea. Vroia sa o invete jocurile placerii (pentru ca sunt mai multe), dar mai vroia si sa guste pentru prima data din licoarea iubirii, sa inspire pentru prima data aroma femeii croite dupa visele lui. Dar asta, mai tarziu:
- Ca sa vezi! Femeia fatala are un secret: nu e chiar asa cum vorbeste lumea.
- Ce vrei sa spui? Fiona il priveste banuitoare.
- Doar ca nu esti chiar femeia fatala care lasi sa se vada si ...
- Crede-ma, domnul meu, pot fi foarte periculoasa.
- Oh, daaa. Asta o cred. Periculoasa pentru sufletul meu, dar nu esti o femeie de moravuri usoare ....
- Si ... de unde stii?
- Se pare ca am inceput sa te cunosc si ceva imi spune ca nu prea dispui de ... hmmmm, lunga experienta care se pune pe seama ta.
Fiona tanjea sa fie cunoscuta de cineva in toata fiinta ei, si partea cea mai ciudata era ca nu se simtea deloc inspaimantata. Cu toate acestea, Fiona nu-si permitea sa tanjeasca dupa nimica.Nu-si permisese niciodata. Ar fi cazut prada nebuniei. Isi pastra sanatatea mintala avand grija sa nu-si doreasca niciodata ceea ce nu putea sa aiba, recunoscand ca viata presupunea limitari practice.
A tanji inseamna sa admita ca si-ar fi dorit o familie mai unita, o sora sau un frate cu care sa imparta totul, sa nu-l fi intalnit niciodata pe nefericitul arivist care incercase sa o prinda in capcana unei casnicii fara dragoste ... Ar fi insemnat suferinta si disperarea gandului ca isi dorea copii, ca isi dorea un sot, ca ... nu era ceea ce parea a fi, ca-si dorea iubirea unui barbat. Secretul ei era pe cale de a fi descoperit.
***
Boss Femme este parfum pentru o femeie romantica. "Totul despre ei vorbeste de moliciune, flori si afectiune". Parfumul este radiant, bland si luminos ca o oda. Notele de top ale parfumului sunt aromele de mandarina si frezie, fiind un parfum somptuos. Inima parfumului este predominata de flori albe prezentate ca "un buchet de mireasa". Traseul floral se afla intr-o alianta de mosc, piele de caise si lemn. Notele de mijloc sunt compuse din iasomie si trandafir bulgaresc.
***
Postarea participa la
Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de
Mirela. Tema este
Parfumul unui secret, tema propusa de
Alexandra Cristea. Urmatoarea tema este
Parfumul de la curtea Regelui Soare, propusa de mina. Sper sa va placa!
Alti condeieri care au mai scris pe aceeasi tema sunt:
Mirela,
Vania,
Gabi,
Vienela,
Lolita,
Mala,
Minnie,
Adriana T,
Pandhora,
Elly,
Anca.