marți, 26 noiembrie 2013

Melomam pentru o zi

Nu stiu de ce, dar simt cum imi da tarcoale o mica depresie. Pentru a ma trezi din aceasta stare, apelez la rock ... gotic, de obicei. Preferatii mei sunt Within Temptation, dupa cum se vede. Enjoy the music!


Without music, life would be a mistake.
Friedrich Nietzsche 






I've been left out alone like a damn criminal
I've been praying for help 'cause I can't take it all
I'm not done, it's not over

Now I'm fighting this war since the day of the fall
And I'm desperately holding on to it all
But I'm lost, I'm so damn lost

Oh, I wish it was over and I wish you were here
Still I'm hoping that somehow

'Cause your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart, a shot in the dark
A shot in the dark

In the blink of an eye I can see through your eyes
As I'm lying awake I'm still hearing the cries
And it hurts, hurts me so bad

And I'm wondering why I still fight in this life
'Cause I've lost all my faith in this damn bitter strife
And it's sad, it's so damn sad

Oh, I wish it was over and I wish you were here
Still I'm hoping that somehow

'Cause your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart, a shot in the dark

A shot in the dark, a shot in the dark
A shot in the dark, a shot in the dark

I feel you fading away, I feel you fading away
I feel you fading away, I feel you fading away

'Cause your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart

Oh, your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart, a shot in the dark

A shot in the dark, a shot in the dark
A shot in the dark, a shot in the dark



Within Temptation - Shot In The Dark

*** Recomandare ***
Dacă doresti să participi , publică pe blogul tău , o melodie preferată de care tocmai ti-ai amintit si vrei să o impartasesti cu noi si inscrie articolul la "Meloman pentru o zi"!

miercuri, 20 noiembrie 2013

Curtea parfumata - Balul noptii

Noapte. Artificii in inaltul cerului. Rosu, albastru, alb si verde coloreaza cerul ca cerneala de deasupra castelului Versailles .... Le Château e plin de lume, lume buna. Crema aristocratiei franceza a venit sa petreaca impreuna cu regele lor, Soarele - Louis Quatorze.

Mii de lumanari care sa lumineze Versailles-ul ca pe timpul zilei, servitori angajati in a-i face pe toti sa se simta minunat, servindu-i cu champagne. Zeci, poate chiar sute de costume, de peruci pudrate, arome puternice si imbatatoare amestecandu-se in sala de bal cu duhoarea de pe coridoarele nu foarte indepartate. Dar nu asta conta pentru el. Era prima auditie a operei  Le Roi danse. Avea emotii. Trebuie sa iasa perfect. Isi pusese capul chezasie pentru splendoarea operei inchinate regelui. Daca nu ii va place, Bastilia avea sa fie un loc confortabil in comparatie cu ce il astepta.

Lully, Jean-Baptiste Lully - compozitorul Muzicii Regelui, isi aseza mai bine peruca pudrata corespunzator, isi incheie haina de seara din brocart verde cu nasturii aurii, incalta condurii cu catarama si-si lua bastonul cu care tinea ritmul. Trebuia sa fie acolo pentru a supraveghea punerea in scena.

Sala Oglinzilor. Versailles. Balul e in toi, dar se anunta miezul noptii. Intra in sala familia regala: regele tinand-o de mana pe regina (Maria Tereza), regina-mama in urma lor impreuna cu toti sfatuitorii regelui - Colbert, le Grand Conde si amanta lui Françoise d'Aubigné, marchiza de Maintenon.

Regele inainteaza de parca ar fi Moise despartind Marea Rosie. Randurile de dansatori se indeparteaza in plecaciune pentru a-i face loc Soarelui in sala de bal. Drumul pana la tron dureaza 10 minute bune, Ludovic impartind in dreapta si stanga mana sa pentru a fi sarutata, aruncand priviri lascive tuturor doamnelor mai de Doamne-ajuta si domnisoarelor imbujorate, incuranjand protejatii sai cu un zambet prietenesc. Abia astepta opera scrisa ca un omagiu adus lui. Intotdeauna il placuse pe Lully - iubea muzica chiar mai mult decat Ludovic insusi, iar ceea ce imagina Lully ii era inchinat lui.

Lully ii stia nebuniile, ingrijorarile, bucuriile si tristetile. Stia sa-l faca sa rada, chiar si cand treburile regatului sau ale familiei ii impovarau gandurile. El ii daruise prima pereche de pantofi cu toc mai inalt decat de obicei - stia despre "mica lui problema" cu inaltimea -, oferindu-i o mica scena de pe care sa-si reverse lumina si caldura, exact ca un soare.



Balul din aceasta seara era incununarea succeselor ambilor: ale lui Lully ca si maestru al muzicii, dar si al artei spectacolului, si ale lui Ludovic insusi - ca suveran, cap de familie si barbat adorat de femei. Nu-si putea dori nimic mai mult. Le avea pe toate si-si acceptase neajunsurile, chiar profitand de ele.

Muzica incepu sa rasune in toata sala de bal imediat ce familia regala lua loc in jurul tronului. O muzica puternica, zbuciumata, explozii de artificii si personaje misunand pe scena, cu un povestitor in afara ei. Miscari viguroase, valuri de vapori parfumati zburand prin sala, ajungand pana si la cel din urma nas si gadiland narile, trezind o reactie. Trebuia sa-ti placa .... sau nu, nu existau jumatati de masura.

Costumele elaborate ale actorilor, perucile negre si albe ale barbatilor, mov si chiar roz ale femeilor, pasii complicati de dans, muzica divina, aromele puternice de mosc si ambra impletindu-se cu cele mai delicate, de trandafiri si violete - preferatele Mariei Tereza. Toate simturile iti erau activate de spectacolul organizat de Lully.

La un moment dat, trambita rasuna si regele insusi se ridica de pe tron, alaturandu-se actorilor si dansatorilor de pe scena. Toti sunt inmarmuriti. Regele canta, e adevarat ca iubeste muzica, dar nu danseaza. Si, totusi, opera se numeste Le Roi danse - Regele danseaza. Sa-l vezi pe Ludovic - Regele Soare dansand este un eveniment pe care il vezi poate o data-n viata ... sau la doua vieti.

Toata curtea urmareste piruetele si pasii de dans executati de Ludovic. Are gratie si fluiditate. Isi stie locul pe scena - adica in centrul ei. Stie ca el e Puterea, Gratia si Lumina. El este Soarele - ce te poate mangaia cu o raza calduroasa in mijlocul iernii geroase sau te poate parjoli imediat.



Mai mult decat oricine altcineva, mai mult decat mama sa, sotia sau amantele sale, decat supusii si ministrii sai, Lully a inteles sufletul din spatele mastii. A inteles curiozitatea, aplecarea lui catre arte, in special muzica si dans, dorinta lui de a fi iubit, adulat, de a fi primul si ultimul gand, de a excela. Lully i-a oferit ocazia de a-si implini o dorinta ascunsa -  chiar si lui insusi - multa vreme. Aceea de a fi el insusi, desi numai pe scena, dansand.
 1, 2, 3
***


Le Roy Soleil de Salvador Dali este un parfum oriental-picant pentru femei. Le Roy Soleil a fost lansat în 1997. Notele de varf sunt ananas, mandarina, mar, bergamota, lemn de trandafir brazilian, lamaie, flori de papaya și rubarbă; notele de mijloc sunt ciclama, caisa, garoafa, scortisoara, orhidee, iasomie, lăcrămioară și trandafir; notele de baza sunt lemnul de santal, boabele de tonka, ambra, paciuli, mosc, vanilie si vetiver.

Si un parfum pentru barbati, acelasi Salvador Dali.



1,

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema, Parfumul Curții Regelui Soare, a fost aleasa de mine (culmea culmilor, scriind ultima dintre toti). Peste doua saptamani, in 1 Decembrie, Adriana a propus tema  Parfumul cascadelor.

Alti condeieri care au scris pe aceeasi tema sunt: MirelaVania, Minnie, Kadia, Gabi, Adriana T., DianaElly si Silving (pana acuma).




vineri, 15 noiembrie 2013

Miracolul lucrurilor simple

De ceva vreme ma tot paste o depresie. Inca sta ascunsa, dupa colt, dar ii pot simti prezenta .... mirosi "duhoarea". Fiind constienta de asta, oare se mai poate zice ca trec printr-o depresie?! Nu stiu. Dar nu e dracul chiar atat de negru (anglo-americanii zic pitch black), chiar si in griul depresiei mele, a acestei stari de lasa-ma-sa-te-las, am parte si de cateva pete de culoare.

Emilia este, cam in toate cazurile, generatoarea acestor "pete". Datorita ei zambesc zilnic si mi-as dori sa fiu mai vesela decat atat, sa fiu mai rabdatoare si mai .... doar mai. Dar toate acestea se invata, se educa, se auto-educa, in cazul meu. Nu am rabdare, ei bine zambesc in continuare ca mai rau nu poate fi. Ma doare capul?! Zambesc si ma joc cu ea si mai-mai ca trece. Un pui de somn alaturi de ea si gata si cu durerea.

E greu sa fiu singura in casa cu un copil mic. E greu pentru ca sunt o persoana sociabila, careia ii place sa stea, sa vorbeasca cu alti oameni, sa interactioneze. Cam greu asta de cand cu Emilia (uneori simt ca am innebunit de-a dreptul), dar ma plang numai pe jumatate.

Pentru ca, in schimb, am descoperit (din nou) bucuria lucrurilor simple. Zambesc, rad, ma joc, ma balacesc, mananc mancarea copilariei mele (biscuiti cu lapte, biscuiti cu mar), dansam prin casa si ne uitam la desene, zornaim de zor ( :D ) si ne giugiulim toata ziua.

Nu, nu e totul roz, dar nici nu e totul negru sau gri. Desi dominanta dispozitiei mele pare sa tinda spre o depresie, Emilia ma ajuta in fiecare secunda sa lupt impotriva ei. Uneori mi se pare ca vom castiga, alteori, in orele lungi ale noptii, ma apuca mai strans ghearele depresiei.

Pare o prostie, stiu, dar chiar tanjesc dupa putin timp pentru mine (in cateva cazuri). Ma simt de parca chiar am dat in mintea copiilor, de fapt, a bebelusilor, ca nu mai stiu de mine-mine. Sunt doar mama si atata.  Sunt o femeie inainte de toate si am lasat-o tare in urma, pe ultimul plan; sunt si sotie, dar si pe acesta am lasat-o in urma, cu o treapta mai sus decat statutul de femeie. Si gata.

Simt nevoia sa evadez putin. Putin - cateva ore pentru mine si sufletul meu. Asa ca, din cand in cand, ma cadorisesc cu ceva dulce-dulce, tocmai pentru a simti putin acel sentiment de vinovatie (Ce logica ciudata si incurcata am: daca ma simt putin vinovata, atunci se pare ca traiesc si eu). Mai las in pace dusurile zilnice si, macar o seara pe saptamana, lenevesc in cada, inconjurata de apa calduta, placut mirositoare ...chiar cu o carte in mana.

Am nevoie de mai multe astfel de momente ... pentru mine ... pentru sanatatea mea mentala, pentru a face fata si celorlalte provocari ce vor veni.

Dar, de acuma am fata mare - 6 luni si jumatate - si deja vrea sa mearga ....astfel ca trebuie sa stau cu ochii pe ea, ca pe buletie, cum se zice.


tulai Doamne, dar ce fetita frumoasa vad eu acolo :)


chiar imi vine s-o pup :*


veselie mare, mon cher


mofturici pogonici

miercuri, 6 noiembrie 2013

Despre parfum

PARFUM EXOTIC

Cînd, închizîndu-mi ochii, în toamna cu-nserare,
Respir parfumul tainic al sinului tău pur,
Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur
Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare.
O insulă-i acolo de lene şi splendoare
Cu arbori de minune şi fructe de azur,
Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur,
Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare.
Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice,
Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice
Sosite de din larguri in obosire lină,
In timp ce tamarinii miresme răspindesc
Infiorate-n aer, în nările-mi, grădină
Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc.

FLACONUL
Există, da, parfume care pătrund adine
Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng.
Căci deschizînd sipetul din Orient venit
Si care-n balamale scinceşte răguşit,
Ori căutind, prin casa cea veche, într-un scrin,
Amirosind a vreme din mucegaiul fin,
Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte, parcă,
De-un suflet ce, din nou, spre viaţă se încearcă.
Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor,
Abia fremătătoare se mişcă şi, uşor,
Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare,
Reînviind culoarea şi aurul de soare.
Da, tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa,
Reimbătindu-ţi ochii, reameţindu-ţi clipa,
Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere
Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere,
Ca Moartea, stind in moarte, genune seculară,
Asemenea lui Lazăr, duhnind, un chip de ceară
Mişcindu-se-a trezire, rupindu-şi giulgiul greu:
O rincedă iubire pindindu-te mereu.
Cîndva, şi eu, asemeni, pierdut din amintire,
lntr-un dulap sinistru zvîrlit, fără de ştire,
Ca o sticluţă veche, cu aer dezolat,
Murdară, prăfuită, cu dop cleios, crăpat;
Eu iţi voi fi sicriul, duhoarea mea adîncă,
Mărturisire-a forţei, a răului, şi încă
Otravă îngerească in străveziu amar,
Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar!

Charles Baudelaire

traducere de RADU CÂRNECI

luni, 4 noiembrie 2013

Femme fatale

Unii spun ca furtuna impingea un val de nebunie in fata ei. Altii pretindeau ca singura nebunie petrecuta in noaptea aceea s-a nascut din magie. Singurul lucru care se stie e ca intr-o zi inghetata de decembrie se hotarase soarta seniorului doar cu magia unei priviri si nebunia unui secret.

***

O furtuna ca aceasta nici ca mai vazusera. Sau auzisera. Niciodata. Totul se acoperise cu un strat zdravan de zapada, totul devenise o mare alba si stralucitoare, iar ei erau inchisi in castel. Nu, nu, nu. Nu inchisi. Intemnitati de-a dreptul. Luati pe sus, impotriva vointei lor, si pusi laolalta ca niste purcelusi in cotet. Dar, lasa, ca va afla el ca nimeni nu se juca cu ea. Nu astfel. Fiona era o femeie in toata puterea cuvantului. Si nu te joci cu o femeie adevarata fara riscul de a pierde, asa cum nu te joci cu focul fara riscul de a te arde. Iar Fiona era o adevarata vapaia rosiatica. Toata lumea o cunostea. I se dusese buhul. Femeie "incercata". Prea mandra, dar de moravuri usoare. Cu toate acestea, nimeni nu stia sa aibe vreun protector si, totusi, lumea era incredintata ca nu mai era o domnita bine crescuta (orice o fi insemnand asta in mintea lor).

Robin era seniorul castelului. Asadar el era responsabil pentru tot ce se petrecea in castelul lui, in casa lui. Dar nu stiuse ca prietenii lui aveau sa puna in scena "rapirea din Serai" chiar cu domnitele din regiunea lui. Mai mult ca sigur va fi decapitat ... de catre tatii ingrijorati de virtutea fiicelor lor. Hmm, ce ti-e si cu viata asta! Un joc nevinovat se transforma rapid intr-o sentinta la moarte ... sau promisiunea uneia.

Cu toate acestea, domnitele nu se prea temeau, iar barbatii nu mai erau nici ei prea curajosi acuma ca i-au parasit aburii betiei. Si, uite asa, au ajuns ei toti sa fie inchisi, intemnitati in castelul lui, in plina furtuna de decembrie si torturati de frumusetea celor 3 domnisoare fara a putea face nimica. O adevarata placere!

Despre domnisoarele Felicity si Elisabeth nu stia decat ca erau abia iesite de pe bancile scolii, isi facusera debutul si primul sezon le adusese cateva cereri in casatorie. Apartineau unor familii bune, aristocrate, desi nu foarte bogate, insa cu un arbore genealogic destul de lung. Frumusele, ca doua porumbite albe, in rochiile lor de muselina cu trandafirasi rozalii. Totusi, Fiona era cea care ii atragea privirea. Si gandurile, se pare. Nu se putea gandi la ea ca la "domnisoara Fiona". Desi era fiica unica a unui mare duce, o frumusete rapitoare si o mostenitoare instarita, rupsese gura targului cand refuzase sa se marite cu cel cu care fugise - a rezultat un scandal de proportii uriase. Asa ceva nu se face. Dar, se pare, Fiona nu era facuta sa respecte normele impuse de societate. Traia dupa normele ei

Aparusera multe zvonuri despre ea si presupusii ei amanti. Nimeni nu s-a obosit sa denunte acele zvonuri ca minciuni si reputatia ei de femme fatale a crescut cu trecerea anilor. La 26 de ani era considerata deja batrana pentru inca un sezon, dar frumusetea, averea si inteligenta ei deschideau pana si usile ferecate altora.

De la rapire nu se mai intalnisera, dar acum statea in fata ei, ecoul palmei ei pe obrazul lui inca invaluindu-i, fierbintelea pielii lui dandu-i de stire ca nu a visat, chiar s-a intamplat. Chiar a avut indrazneala sa-l palmuiasca! Pe el! Mintea lui tesea pedepse pentru aceasta ofensa, chiar daca uluirea lui ii luase rasuflarea. De fapt, le luase rasuflarea. Amandoi respirau anevoios, uluiti de ceea ce se intamplase, cu trupurile tremurand de anticipatie. Anticipatie ... a ce?

Fionei nu-i venea sa creada. Cum de avusese indrazneala, curajul nebunesc de a-l palmui? Isi duse mana la gura pentru a opri micul tipat de surpriza. Nu credea ca va rabufni. Dar aceasta rapire pusese capac. Ani de umilinte, de soapte pe sub evantaie, de priviri cu subinteles pe la baluri, de invitatii la dineuri doar pentru a fi expusa celorlalti ca un exemplu de "asa nu", pipaieli in cotloane intunecate. Se saturase. Suportase indeajuns pentru mica ei greseala, desi nimeni nu o mai credea acum ca nu se intamplase nimica. Nu atunci si nici pe urma.

- Imi pare rau, incerca ea sa se scuze, desi cam anemic.
- Cu siguranta nu-ti pare rau, dar se va intampla si asta.

Nu stia ce-l impinsese sa faca asta, dar singura lui pedeapsa pentru palma primita era sa o sarute. Sa o umileasca, sa o faca sa se teama de el si de puterea lui ... fizica si nu numai. Dar o saruta. Si in aceasta atingere intima descoperi la ea o vulnerabilitate incantatoare, una care il facea sa vrea sa o protejeze, o dulceata si o timiditate nelalocul lor la o femeie trecuta prin toate.

Cand Robin se indeparta, Fiona fu cuprinsa de frig. Un frig mai aspru decat cel al vantului de afara. O raceala nu provocata de temperatura joasa, ci de ... goliciune. Bratele lui nu o mai lipeau de trupul lui. Ceea ce se oglindea pe fata ei trebuie ca il surprinse pe lord Robin. Arata de parca ar fi fost lovit in cap.

O cuprinse din nou in brate, o lipise de trupul sau si pusese in sarutul sau toata nebunia momentului, curiozitatea, ardoarea si experienta lui. Acum nu mai vroia sa o ingenuncheze pe Fiona. Vroia sa-i absoarba vitalitea, dragalasenia, umorul si tristetea, vroia sa o mangaie si sa-i aline durerea. Vroia sa o invete jocurile placerii (pentru ca sunt mai multe), dar mai vroia si sa guste pentru prima data din licoarea iubirii, sa inspire pentru prima data aroma femeii croite dupa visele lui. Dar asta, mai tarziu:

- Ca sa vezi! Femeia fatala are un secret: nu e chiar asa cum vorbeste lumea.
- Ce vrei sa spui? Fiona il priveste banuitoare.
- Doar ca nu esti chiar femeia fatala care lasi sa se vada si ...
- Crede-ma, domnul meu, pot fi foarte periculoasa.
- Oh, daaa. Asta o cred. Periculoasa pentru sufletul meu, dar nu esti o femeie de moravuri usoare ....
- Si ... de unde stii?
- Se pare ca am inceput sa te cunosc si ceva imi spune ca nu prea dispui de ... hmmmm, lunga experienta care se pune pe seama ta.

Fiona tanjea sa fie cunoscuta de cineva in toata fiinta ei, si partea cea mai ciudata era ca nu se simtea deloc inspaimantata. Cu toate acestea, Fiona nu-si permitea sa tanjeasca dupa nimica.Nu-si permisese niciodata. Ar fi cazut prada nebuniei. Isi pastra sanatatea mintala avand grija sa nu-si doreasca niciodata ceea ce nu putea sa aiba, recunoscand ca viata presupunea limitari practice.

 A tanji inseamna sa admita ca si-ar fi dorit o familie mai unita, o sora sau un frate cu care sa imparta totul, sa nu-l fi intalnit niciodata pe nefericitul arivist care incercase sa o prinda in capcana unei casnicii fara dragoste ... Ar fi insemnat suferinta si disperarea gandului ca isi dorea copii, ca isi dorea un sot, ca ... nu era ceea ce parea a fi, ca-si dorea iubirea unui barbat. Secretul ei era pe cale de a fi descoperit.

***

1

Boss Femme este parfum pentru o femeie romantica. "Totul despre ei vorbeste de moliciune, flori si afectiune". Parfumul este radiant, bland si luminos ca o oda. Notele de top ale parfumului sunt aromele de mandarina si frezie, fiind un parfum somptuos. Inima parfumului este predominata de flori albe prezentate ca "un buchet de mireasa". Traseul floral se afla intr-o alianta de mosc, piele de caise si lemn. Notele de mijloc sunt compuse din iasomie si trandafir bulgaresc.


***
Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul unui secret, tema propusa de Alexandra Cristea. Urmatoarea tema este Parfumul de la curtea Regelui Soare, propusa de mina. Sper sa va placa!

Alti condeieri care au mai scris pe aceeasi tema sunt: Mirela, Vania, Gabi, Vienela, Lolita, Mala, Minnie, Adriana T, Pandhora, Elly, Anca.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Happy Weekend - Totul incepe cu litera ....



- Cum te numesti, Domnule?
- Petru Potopeanu
- Si ce lucrezi?
- Prepar pești pentru pulverizat.
- Bine, dar ce operații faci?
- Pun peștele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru putini pentru peștele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce vorbești numai cu “P”?
- Poftim?
- De ce vorbești numai cu “P”?
- Păi pot pronunșa pe P perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum! Pun rămășag că la întrebările mele vei greși.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi ce-ți place să mănânci?
- Pește, păstrăvi, plachie, potârnichi, prepar piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaș, papanaș, porumbei, pui pane.
- Și ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Și ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar înghețată obișnuiești?
- Puțin profiterol, parfait.
- Spune-mi cum îți petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Și iarna?
- Patinez.
- Te pomenești ca poți să-mi spui o poezie cu litera “P”?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului PETRU POTOPEANU:

Prin pustiuri, peste pietre,
Păsări, pâlcuri pribegesc,
Părăsindu-și puii proprii
Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul,
Plescăia puternic pliscul,
Patina privind pământul,
Pajiștea, pădurea, pliscul.

- Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat?
- Paraschivo păpușico, pentru prânz prepară puțin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plătești patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim?
Ce adresă ai matale?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecând prin Pângari, peste pod.


Pentru mai multe zambete si un ras sanatos, va invit sa o vizitati pe Elly si sa-i "cutreierati" tabelul - Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 43. Merita!

Mestesugul - arta si meserie - serie de interviuri: Push Design (3)

Push Design este un duo dinamic, creativ până la cer și înapoi, și mai sunt și soț și soție. Mi se pare minunat ceea ce fac ei, plus multel...

Popular