Noapte. Artificii in inaltul cerului. Rosu, albastru, alb si verde coloreaza cerul ca cerneala de deasupra castelului Versailles .... Le Château e plin de lume, lume buna. Crema aristocratiei franceza a venit sa petreaca impreuna cu regele lor, Soarele - Louis Quatorze.
Mii de lumanari care sa lumineze Versailles-ul ca pe timpul zilei, servitori angajati in a-i face pe toti sa se simta minunat, servindu-i cu champagne. Zeci, poate chiar sute de costume, de peruci pudrate, arome puternice si imbatatoare amestecandu-se in sala de bal cu duhoarea de pe coridoarele nu foarte indepartate. Dar nu asta conta pentru el. Era prima auditie a operei Le Roi danse. Avea emotii. Trebuie sa iasa perfect. Isi pusese capul chezasie pentru splendoarea operei inchinate regelui. Daca nu ii va place, Bastilia avea sa fie un loc confortabil in comparatie cu ce il astepta.
Lully, Jean-Baptiste Lully - compozitorul Muzicii Regelui, isi aseza mai bine peruca pudrata corespunzator, isi incheie haina de seara din brocart verde cu nasturii aurii, incalta condurii cu catarama si-si lua bastonul cu care tinea ritmul. Trebuia sa fie acolo pentru a supraveghea punerea in scena.
Sala Oglinzilor. Versailles. Balul e in toi, dar se anunta miezul noptii. Intra in sala familia regala: regele tinand-o de mana pe regina (Maria Tereza), regina-mama in urma lor impreuna cu toti sfatuitorii regelui - Colbert, le Grand Conde si amanta lui Françoise d'Aubigné, marchiza de Maintenon.
Regele inainteaza de parca ar fi Moise despartind Marea Rosie. Randurile de dansatori se indeparteaza in plecaciune pentru a-i face loc Soarelui in sala de bal. Drumul pana la tron dureaza 10 minute bune, Ludovic impartind in dreapta si stanga mana sa pentru a fi sarutata, aruncand priviri lascive tuturor doamnelor mai de Doamne-ajuta si domnisoarelor imbujorate, incuranjand protejatii sai cu un zambet prietenesc. Abia astepta opera scrisa ca un omagiu adus lui. Intotdeauna il placuse pe Lully - iubea muzica chiar mai mult decat Ludovic insusi, iar ceea ce imagina Lully ii era inchinat lui.
Lully ii stia nebuniile, ingrijorarile, bucuriile si tristetile. Stia sa-l faca sa rada, chiar si cand treburile regatului sau ale familiei ii impovarau gandurile. El ii daruise prima pereche de pantofi cu toc mai inalt decat de obicei - stia despre "mica lui problema" cu inaltimea -, oferindu-i o mica scena de pe care sa-si reverse lumina si caldura, exact ca un soare.
Balul din aceasta seara era incununarea succeselor ambilor: ale lui Lully ca si maestru al muzicii, dar si al artei spectacolului, si ale lui Ludovic insusi - ca suveran, cap de familie si barbat adorat de femei. Nu-si putea dori nimic mai mult. Le avea pe toate si-si acceptase neajunsurile, chiar profitand de ele.
Muzica incepu sa rasune in toata sala de bal imediat ce familia regala lua loc in jurul tronului. O muzica puternica, zbuciumata, explozii de artificii si personaje misunand pe scena, cu un povestitor in afara ei. Miscari viguroase, valuri de vapori parfumati zburand prin sala, ajungand pana si la cel din urma nas si gadiland narile, trezind o reactie. Trebuia sa-ti placa .... sau nu, nu existau jumatati de masura.
Costumele elaborate ale actorilor, perucile negre si albe ale barbatilor, mov si chiar roz ale femeilor, pasii complicati de dans, muzica divina, aromele puternice de mosc si ambra impletindu-se cu cele mai delicate, de trandafiri si violete - preferatele Mariei Tereza. Toate simturile iti erau activate de spectacolul organizat de Lully.
La un moment dat, trambita rasuna si regele insusi se ridica de pe tron, alaturandu-se actorilor si dansatorilor de pe scena. Toti sunt inmarmuriti. Regele canta, e adevarat ca iubeste muzica, dar nu danseaza. Si, totusi, opera se numeste Le Roi danse - Regele danseaza. Sa-l vezi pe Ludovic - Regele Soare dansand este un eveniment pe care il vezi poate o data-n viata ... sau la doua vieti.
Toata curtea urmareste piruetele si pasii de dans executati de Ludovic. Are gratie si fluiditate. Isi stie locul pe scena - adica in centrul ei. Stie ca el e Puterea, Gratia si Lumina. El este Soarele - ce te poate mangaia cu o raza calduroasa in mijlocul iernii geroase sau te poate parjoli imediat.
Mai mult decat oricine altcineva, mai mult decat mama sa, sotia sau amantele sale, decat supusii si ministrii sai, Lully a inteles sufletul din spatele mastii. A inteles curiozitatea, aplecarea lui catre arte, in special muzica si dans, dorinta lui de a fi iubit, adulat, de a fi primul si ultimul gand, de a excela. Lully i-a oferit ocazia de a-si implini o dorinta ascunsa - chiar si lui insusi - multa vreme. Aceea de a fi el insusi, desi numai pe scena, dansand.
1, 2, 3
Lully, Jean-Baptiste Lully - compozitorul Muzicii Regelui, isi aseza mai bine peruca pudrata corespunzator, isi incheie haina de seara din brocart verde cu nasturii aurii, incalta condurii cu catarama si-si lua bastonul cu care tinea ritmul. Trebuia sa fie acolo pentru a supraveghea punerea in scena.
Sala Oglinzilor. Versailles. Balul e in toi, dar se anunta miezul noptii. Intra in sala familia regala: regele tinand-o de mana pe regina (Maria Tereza), regina-mama in urma lor impreuna cu toti sfatuitorii regelui - Colbert, le Grand Conde si amanta lui Françoise d'Aubigné, marchiza de Maintenon.
Regele inainteaza de parca ar fi Moise despartind Marea Rosie. Randurile de dansatori se indeparteaza in plecaciune pentru a-i face loc Soarelui in sala de bal. Drumul pana la tron dureaza 10 minute bune, Ludovic impartind in dreapta si stanga mana sa pentru a fi sarutata, aruncand priviri lascive tuturor doamnelor mai de Doamne-ajuta si domnisoarelor imbujorate, incuranjand protejatii sai cu un zambet prietenesc. Abia astepta opera scrisa ca un omagiu adus lui. Intotdeauna il placuse pe Lully - iubea muzica chiar mai mult decat Ludovic insusi, iar ceea ce imagina Lully ii era inchinat lui.
Lully ii stia nebuniile, ingrijorarile, bucuriile si tristetile. Stia sa-l faca sa rada, chiar si cand treburile regatului sau ale familiei ii impovarau gandurile. El ii daruise prima pereche de pantofi cu toc mai inalt decat de obicei - stia despre "mica lui problema" cu inaltimea -, oferindu-i o mica scena de pe care sa-si reverse lumina si caldura, exact ca un soare.
Balul din aceasta seara era incununarea succeselor ambilor: ale lui Lully ca si maestru al muzicii, dar si al artei spectacolului, si ale lui Ludovic insusi - ca suveran, cap de familie si barbat adorat de femei. Nu-si putea dori nimic mai mult. Le avea pe toate si-si acceptase neajunsurile, chiar profitand de ele.
Muzica incepu sa rasune in toata sala de bal imediat ce familia regala lua loc in jurul tronului. O muzica puternica, zbuciumata, explozii de artificii si personaje misunand pe scena, cu un povestitor in afara ei. Miscari viguroase, valuri de vapori parfumati zburand prin sala, ajungand pana si la cel din urma nas si gadiland narile, trezind o reactie. Trebuia sa-ti placa .... sau nu, nu existau jumatati de masura.
Costumele elaborate ale actorilor, perucile negre si albe ale barbatilor, mov si chiar roz ale femeilor, pasii complicati de dans, muzica divina, aromele puternice de mosc si ambra impletindu-se cu cele mai delicate, de trandafiri si violete - preferatele Mariei Tereza. Toate simturile iti erau activate de spectacolul organizat de Lully.
Toata curtea urmareste piruetele si pasii de dans executati de Ludovic. Are gratie si fluiditate. Isi stie locul pe scena - adica in centrul ei. Stie ca el e Puterea, Gratia si Lumina. El este Soarele - ce te poate mangaia cu o raza calduroasa in mijlocul iernii geroase sau te poate parjoli imediat.
Mai mult decat oricine altcineva, mai mult decat mama sa, sotia sau amantele sale, decat supusii si ministrii sai, Lully a inteles sufletul din spatele mastii. A inteles curiozitatea, aplecarea lui catre arte, in special muzica si dans, dorinta lui de a fi iubit, adulat, de a fi primul si ultimul gand, de a excela. Lully i-a oferit ocazia de a-si implini o dorinta ascunsa - chiar si lui insusi - multa vreme. Aceea de a fi el insusi, desi numai pe scena, dansand.
1, 2, 3
***
Le Roy Soleil de Salvador Dali este un parfum oriental-picant pentru femei. Le Roy Soleil a fost lansat în 1997. Notele de varf sunt ananas, mandarina, mar, bergamota, lemn de trandafir brazilian, lamaie, flori de papaya și rubarbă; notele de mijloc sunt ciclama, caisa, garoafa, scortisoara, orhidee, iasomie, lăcrămioară și trandafir; notele de baza sunt lemnul de santal, boabele de tonka, ambra, paciuli, mosc, vanilie si vetiver.
Si un parfum pentru barbati, acelasi Salvador Dali.
Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema, Parfumul Curții Regelui Soare, a fost aleasa de mine (culmea culmilor, scriind ultima dintre toti). Peste doua saptamani, in 1 Decembrie, Adriana a propus tema Parfumul cascadelor.
Alti condeieri care au scris pe aceeasi tema sunt: Mirela, Vania, Minnie, Kadia, Gabi, Adriana T., Diana, Elly si Silving (pana acuma).
Esti o scriitoare desavarsita, Alexandra, ai descris atat de bine si de frumos atmosfera de la curtea regelui Soare incat la finalul povestii m-am uitat nedumerita in jur, intrebandu-ma de ce s-a terminat asa repede. Lully acesta este un personaj foarte interesant, util si in viata unui om de rand, nu doar a unui rege. :P Iar un parfum Salvador Dali nu poate fi decat picant, incitant, memorabil.
RăspundețiȘtergereDaca te gandesti sa scrii candva o carte, eu o sa fiu prima care iti va cere un autograf! :) :D
Sunt in asentimentul lui Nice....perfect. Am văzut totul cu ochii minţii, si m-am minunat că nu stiam de parfumurile lui Salvado.r Dali. Cât despre dansul regelui....magnific moment..adus de tine pe scena mintii noastre. Perfect. Multumesc
RăspundețiȘtergereAlexandra, acum știu de ce ai ales tema aceasta! ;)
RăspundețiȘtergereMerita să lași să treacă aglomerația, mă refer la câte ți s-au adunat între timp, deoarece ai scris atât de frumos, încât îmi pot imagina scena, balul, muzica și dansul, personajele, atmosfera! Se știe că Louis dansa, adică făcea pași de balet studiați, repetați, era perfecționist și avea o grație înnăscută, lucru care se vede și în picturi și pe care l-a moștenit de la mama lui.
Le Roy Soleil de Salvador Dali este un parfum memorabil, ca toată gama Salvador Dali, un artist care a știut să fie artist și în parfumerie.
Te felicit, ai scris magnific și strălucirea celui mai mare rege din istoria Franței e redată splendid aici. :)
Cata imaginatie, m-am simtit si eu acolo alaturi de Regele Soare, din ce am inteles acest parfum e si foarte scump, vreo 20.000euro. Multumim de calatoria frumoasa in trecut, mi-as fi dorit sa fi trait in acea vreme, cred ca oamenii vedeau viata altfel, iar timpul, timpul curgea mai incet!
RăspundețiȘtergereScrii atat de frumos, nu cred ca as putea sa compun ceva asemanator!
RăspundețiȘtergereExcelent! Despre epoca acestui rege stiu numai din romanele lui Al.Dumas, Paul Feval s.a. Documentandu-ma pentru poveste am aflat despre Lully, despre Moliere si relatia lor cu regele, despre faptul ca regele lua des cursuri de dans si multe altele! Ma gandeam sa scriu despre Lully si Moliere... Bine ca n-am facut-o! Mi-ar fi iesit ceva mai "mort" decat mi-a iesit! Ai descris fabulos atmosfera! Cand regele trecea printre curteni ca "Moise despicand Marea Rosie" imi imaginam o scena din filmul "Colierul reginei" (sau asa ceva - ca numai scena aceea o tin minte).
RăspundețiȘtergereAtmosfera de vis ai descris! Mi-e destul de usor sa vad - cu ochii mintii - miile de lumanari care aredeau sa lumineze Palatul si gradinile! Datorita scrierii tale mi-e usor sa imi imaginez atitudinea supusilor regelui, teama lui Lully... Foarte-foarte fain ai scris!
Ziua minunata sa iti fie!
Ai scris/descris o pagina foarte interesanta din viata de la Curtea Regelui Soare. Mi-a placut textul si mi-a trezit interesul pentru clip.
RăspundețiȘtergereN-am avut timp niciodata sa vad filmul desi vag pe la ochi si urechi mi-au ajuns niste nume. Al filmului, al actorului care l-a intruchipat pe rege, al regizorului caruia i-am vazut un alt film... Marturisesc ca n-am avut habar cum este, marturisesc ca am ramas uimita de ceea ce am vazut in acest fragment postat de tine dar si in inca alte doua fragmente si trailerul pe care am fost curioasa sa le mai vad, ca sa inteleg. Nu stiu daca as rezista sa-l privesc pe tot. Poate doar din curiozitate. Altfel...nu stiu, nu cred. Un asemenea gen de dans ... socheaza si astfel iti dai seama, ca privitor, ca nu stii nimic despre lumea de acum aproape patru sute de ani. Aproape ca as spune ca mi-a displacut desi ar fi o exagerare. Habar n-am, de fapt, cum a fost, dar pot spune, cu certitudine, ca a fost ciudat. Din povestea scrisa inteleg ca ai vazut filmul... Nu cred ca voi reusi a-l vedea pe tot si asta din cauza mai multor detalii: muzica si dansul de-o duritate si-o salbaticie neinchipuite, personajele ce par pasari de prada, atmosfera generala... Obisnuita ca baletul sa insemne gratie si eleganta, mie, cel putin, nu-mi place baletul de atunci. Am descoperit cu aceasta ocazie ca era aproape un dans ritual, care ascundea parca un fel de coduri secrete si simboluri, un dans lipsit de gratie, cu miscari rigide, cu elemente coregrafice neobisnuite. Un fel de exercitiu/dans la sol din gimnastica masculina de azi si inca chiar mai dur ori ceva usor inrudit cu flamenco dar partiturile masculine. Iar muzica era pe masura. Daca spun ca mi-a facut pielea de gaina...e putin spus. M-a cam inspaimantat. Dar...asta este, inteleg ca aceasta era epoca, ca acea muzica si acel gen de dans se obisnuiau. Lully cred ca a excelat si a fost cumva unic si urias. Stii ca dintre sute, mii de piese de-ale sale, pentru ilustrarea acestui film, doar pentru a selecta cateva zeci de piese s-au chinuit timp de un an? Deci...grea misiune, poate de aceea de apreciat efortul de realizare a filmului. Am cam deviat mult spre film dar pe mine m-au tuburat/socat fragmentele vazute. Oricum, din comentarii am constatat ca nu sunt singura care nu l-a vazut.
Si uite-asa, mi-ai dat de lucru in noaptea asta, Alexandra :) Multumesc!
Scrii nemaipomenit! ma uimesti si mai cu fiecare noua poveste! te-ai gandit sa scrii carti pt copii, cu printi si printese? esti nemaipomenita!
RăspundețiȘtergere