marți, 24 decembrie 2013

Craciun fericit tuturor!

Vine Craciunul! E ajuns deja si noi ne pregatim .... de plecare, la bunici. Cel mai frumos Craciun e cel petrecut cu cei dragi, in familie. Mai ales cand esti asteptat cu nerabdare si multa bucurie... Spre seara mergem toti la colindat. Desigur ca si Emilia va veni cu noi, imbracata in cadoul de la noi: costumas de Craciunita :)

Anul acesta ar fi multi celor care as dori sa le fac o urare, pentru ca au fost de mult timp in viata mea sau ca abia au poposit, dar nu are rost sa va taguiesc acuma. In schimb, va urez tuturor un .... Craciun fericit!, multa sanatate si voie buna. Sa aveti parte numai de bucurii si iubire.








aici, in spatele Emiliei, este cadoul de la Mos Craciun (nasii) 
Hipopotamitza Ginuta (toata roz)


Pupici la toti si Sarbatori Fericite!

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Ursuletul de plus

Mos Nicolae a fost darnic anul acesta cu noi! Pe langa minunea de fetita pe care o au langa ei, ne-a adus si prieteni buni, parte din familia noastra marita.

Am primit (eu - Emilia) cele mai multe cadouri, dar nu stiu cum se face, dulciurile le-au mancat ai mei (parintii, mami cu tati). Cica s-au sacrific ei, ca sa nu imi iasa dintii direct cariati (si au fost ceva dulciuri, plus clementine si portocale - yupeeee pentru ei!!!)


aici e doar o parte din ele :)))

Tati s-a gandit ca oricum stau ca o broscuta si a luat un companion pentru mine: broscoiul din imagine. Cam cu un ochi la slanina si unul la faina, oracaie de parca sunetul ar iesi din butoi (prima data chiar am plans cand l-am auzit), dar acuma suntem prieteni la catarama.

De la Mariuca-cea mai tanara dintre matusi, am primit un body cu dedicatie speciala. Asta pe langa dulciuri, desigur.



De la nanu si nana am primit cel mai frumos cadou: costumasul de ursulet. Cand sunt imbracata in el, poti sa si juri ca sunt un ursulet de plus. Nu ma credeti? Uitati dovada!




V-am zis eu! :) :P

 Desigur, mami a primit de la un Mos Nicolae "calator", un CD cu muzica frumoasa. Cica, Caline, iti multumeste frumos. Si eu iti multumesc, pentru ca si eu ascult, chiar daca nu inteleg mare lucru din versuri, dar muzica e faina.




un alt Mos Nicolae pentru mama .... de la ziua ei tot vrea cartea aceasta :))

Cum am mai zis, un Mos Nicolae destul de bogat si darnic. Multumim tuturor Mosilor Nicolae care au complotat pentru bucuria noastra a tuturor! Va pupam si pe voi toti si va uram un Happy Weekend! (desi, pe jumatate, s-a cam dus)

PS:  Pe 10 decembrie am implinit si 7 luni. Cu o seara inainte, cam pe la 12.15 au aflat ai mei ca mi-a iesit si un dinte (stanga, jos). Tipau de bucurie si zambeau de parca nu au mai vazut dinti. Uneori stau si ma gandesc daca ei chiar sunt parintii mei - adulti sau alti copii care au grija de mine :)))

***

Postarea participa si la Elly Weiss - Happy Weekend! -Editia 49.



joi, 12 decembrie 2013

In asteptarea Craciunului

Nu stiu ce se intampla cu mine in ultima vreme. Nu mai am chef de nimica. Sau, mai bine zis, nu mai am chef pentru ca mi-e lehamite de multe. Nu de toate. Nu! Doar ca, in ultima vreme, s-a strecurat pe langa mine un mic spiridus numit "Lenea" (cred ca el e, nu-mi prea pot da seama) si un altu numit "Aglomeratie" si am lasat blogul cam in urma .... rau de tot.

Facebook-ul e la putere acuma. Plus cartile, ideile de cadouri, mancaruri pentru noi si bebe, pentru Craciun si Revelion. Vreau sa fac asta ....si cealalta. Nu prea se stie cate din aceste idei se vor concretiza, sper ca macar unele sa fie puse in aplicare.

Cu 2 masele "pe duca" - dintre care una e cea de minte (adevarat, mi se scurge si cea din urma minte :P ), cu nasul numai prin batiste si servetele, tot ce imi doresc cel mai mult e sanatate. Pentru toti! Si apoi, mi-as mai dori sa pot petrece Craciunul anul acesta impreuna cu cei dragi mie: familia si prietenii. Nu va fi posibil 100% deoarece fratele meu e in Franta, parintii nostri locuiesc in judete diferite, prietenii in regiuni diferite ale tarii, dar, pe bucatele, voi putea sa spun ca suntem impreuna.

Dar uite ca se apropie Craciunul, chiar cu pasi repezi. Ca sa nu ma mai simt atat de "lenesa", mi-am zis sa fac ceva si pentru altii. Mi-au placut multe din activitatile si campaniile de Craciun ce se deruleaza on si off Facebook. Unele sunt nationale, altele sunt locale (din si pentru Iasi).

Din cele nationale mi-au placut ShoeBox si vom participa si noi cu ce putem: 3 cutii-cadou din partea noastra. Ma bucur ca mai am pana pe 15 decembrie pentru a putea "plasa" cutiutele spiridusilor Mosului.

Tot pe 15 decembrie, de data aceasta numai local, in Palas Mall Iasi - Atrium se va desfasura evenimentul caritabil Speranta pentru Ingerasi. Se face pe baza unei invitatii de 20 de lei si poti sa mai aduci ceva pentru copiii institutionalizati: jucarii, dulciuri, felicitari. Evenimentul este unul ceva mai complex: muzica, balet, un mini targ handmade cu creatii ce pot fi cumparate iar banii donati aceleeasi cauze. Sper sa mai gasesc inca o invitatie si pentru mine, pentru ca vreau sa particip.


Fulgi de speranță...

Milioane de fulgi de speranță adunate-n sufletele copilașilor instituționalizați, pentru care, sărbătorile de iarnă sunt doar în basme! Anul acesta, împreună, am decis ca basmele să le transformăm în realitate. Vă invităm să vă alăturați misiunii "Fulgi de speranță", duminica 15 decembrie 2013, ora 17:00, în Palas Mall Iași (Zona Atrium), la spectacolul caritabil ce are ca scop strângerea de fonduri pentru amenajarea unui centru de activități multifuncțional la Centrul de Primire a Copiilor în Regim de Urgență Iași, precum și colectarea de jucării și dulciuri ce vor fi oferite de Moș Crăciun copiilor din Centrele de Plasament.
Invitații noștri vor fi răsplătiți cu cea mai dulce colindă cântată de voluntarii Speranță pentru Îngerași împreună cu 30 de copii talentați din centre, cu obiecte handmade realizate de îngerașii noștri, de voluntari și de artiști ce ni le-au donat spre a sprijini copiii instituționalizați! Acestea vor putea fi achiziționate la târgul special amenajat.
Participarea la spectacol se face pe baza unei invitații. Poți primi și tu o invitație în schimbul unei donații de minim 20 de lei.

Uităm multe în viață, dar nu uităm poveștile copilăriei.... Misiunea noastră este ca, împreună, să le oferim acestor micuți, cât mai mult din magia Crăciunului, așa cum ne-o amintim fiecare dintre noi... Haideți să le creăm împreună amintiri de neuitat!

Si apoi, mai este si Licitatia Caritabila "MOS CRACIUN VINE PE NET!", organizata de Asociatia Adsis Tineri pana pe 20 decembrie. Toti banii stransi vor fi donati unei familii nevoiase din Nicolina! (cartier al Iasului, pentru necunoscatori).


Asociatia Adsis Tineri te invita sa intri in atmosfera sarbatorilor de Craciun printr-un eveniment inedit!
Fii Mos Craciunul unei familii fara posibilitati din Iasi! Fiecare ocean este format din miliarde de picaturi! Nu te gandi, cand vrei sa oferi ceva, ca e prea putin sau ca nu o sa aiba nimeni ce face cu acel "ceva"! Ofera din ceea ce ai, ca sa obtii ceea ce n-ai!
Avem nevoie de fiecare! 

Sper ca si voi sa fiti Mos Craciun pentru cineva, oricine intalnit in calea voastra. Fiecare are un suflet, dorinte si, mai ales, nevoi; dar nu toti pot sa asculte de acel suflet, sa-si indeplineasca dorintele si sa asigure acele nevoi fara un mic ajutor din partea noastra. Daca am tine minte asta, lumea ar fi mult mai buna. Si nu numai de Craciun!

Va pup pe toti!

PS: Ce planuri de Craciun aveti voi? La mine, dupa cum urmeaza:
-colindat cu Emilia - strangem bani de scutece ca am ajuns la marimea 4 (deja) :))
-la socrii de ajun si prima zi de Craciun;
-a doua zi, prin Iasi, cu nasii Emiliei, nasii nostri de cununie si alti prieteni
-a treia zi de Craciun, ziua de nastere a mamei si a fratelui meu, asadar vizita la Botosani si in Franta via Skype .... poate ajungem si pe la bunicii mei, ce bucurie ar fi pentru toti!

Asadar Craciun pe drumuri, dar in familie. In asteptarea Craciunului, va doresc liniste, pace si calm. Tineti minte ca nu totul e despre cat de luna e casa ta, cate mancaruri ai pe masa, cati invitati iti vor trece pragul. Mai important e sa te bucuri de marea minune de a fi in viata, de a avea familia si prietenii alaturi (cand altii nu au nici macar atata) si de a face un bine celui de langa tine.


vineri, 6 decembrie 2013

Oaza mea de liniste

Seara tarziu. Emilia doarme. A fost o zi grea si pentru ea. Dar frumoasa. Acum viseaza ingerasi - zambeste atat de frumos. L-am lasat pe sotul meu de veghe si mi-am zis ca merit si eu putina relaxare. Umplu cada cu apa parfumata de la uleiul de trandafiri. Imi iau crema cea mai buna, o carte in mana si ma pregatesc de rasfat.

Apa calda deja imi face bine. Ma simt de parca as fi intr-un cocon .... umed, dar caldut, reconfortant. Citesc cateva pagini din carte pentru a lasa timp caldurii sa intri si in oasele mele infrigurate. Dar nu-mi sta mintea la carte, la firul povestii. Ciudat. Nu mi se prea intampla asta. Mai mult as vrea sa visez. Sa alunec intr-un somn lin, pufos ca un nor, mangaiata de lumina lunii si vegheata de stele.

Ma scufund in coconul meu caldut, las apa sa ma invaluie, sa ma ocroteasca. Ce senzatie! Ma simt ca in bratele mamei: alinata, la cald si in siguranta. Dar imediat apare nevoie de a respira. Ma zbat, ma ridic spre lumina si imi dau seama ca ..... inot?! Si ce e lumina aceea ciudata?



Ajung la suprafata, capul imi iese din apa, trag prima gura plina de aer in piept si ... raman uimita. Asta nu e baia mea. Nici apartametul meu. In jurul meu se aud sunete incitante, trilurile unor pasari necunoscute, verdele luxuriant ma inconjoara si se aude clipocitul apei in spatele meu. Ma intorc si inima imi sta in loc o secunda. O mini cascada se revarsa peste un bloc de piatra acoperit de muschi verde crud. Apa era calduta si limpede in lacul in care am "aterizat" eu fara sa stiu.

Imi rotesc privirea si ma umplu de o uimire copilareasca. O asa minune nu am mai vazut de cand sunt eu! Inot fericita si asaltata de noi si multiple senzatii. Ridic privirea la cerul albastru si scap un strigat ... de fericire: deasupra mea, mangaiat de razele soarelui, aparuse un curcubeu care parca isi lua seva din apa magica a lacului.

Ma las inundata de aceasta stare de bine si inchid ochii, accept binecuvantarea si ma las purtata de curent inspre cascada. Susurul ei devin un tropot puternic. Ajung in dreptul ei si imi dau seama ca dupa perdeaua de apa se afla o pestera ascunsa. Curiozitatea e prea mare si inaintez. Dusul cascadei este imi maseaza capul si umerii, dar numai pentru cateva secunde.

Dupa cascada, un lac interior intr-o pestera destul de voluminoasa. Ceva lumina apa din adancuri si facea lumina si in pestera. Ma scufund in apa nu prea adanca si iau in palma luminescenta aceea vibranta. La suprafata, ridic mana si descopar in ea .... o stea. In mana mea am o stea! Doamne Dumnezeule!

Aud in departare niste sunete. Un planset de copil. Devin nelinistita. Ma zbat si ma scufund iar in apa. De data aceasta, cand ma ridic, sunt din nou la mine in baie, in cada. Nici un sunet in casa, asadar plansetul de copil trebuie sa fi fost constiinta mea care ma avertiza ca Emilia se va trezi in curand. Nicio  problema! Sunt linistita acuma! Oaza mea m-a umplut de liniste, pace si bucurie. Am bateriile incarcate pentru inca o runda in viata reala. Pe urmatoarea data, oaza mea!

***

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema propusa de Adriana este Parfumul cascadelor.

marți, 26 noiembrie 2013

Melomam pentru o zi

Nu stiu de ce, dar simt cum imi da tarcoale o mica depresie. Pentru a ma trezi din aceasta stare, apelez la rock ... gotic, de obicei. Preferatii mei sunt Within Temptation, dupa cum se vede. Enjoy the music!


Without music, life would be a mistake.
Friedrich Nietzsche 






I've been left out alone like a damn criminal
I've been praying for help 'cause I can't take it all
I'm not done, it's not over

Now I'm fighting this war since the day of the fall
And I'm desperately holding on to it all
But I'm lost, I'm so damn lost

Oh, I wish it was over and I wish you were here
Still I'm hoping that somehow

'Cause your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart, a shot in the dark
A shot in the dark

In the blink of an eye I can see through your eyes
As I'm lying awake I'm still hearing the cries
And it hurts, hurts me so bad

And I'm wondering why I still fight in this life
'Cause I've lost all my faith in this damn bitter strife
And it's sad, it's so damn sad

Oh, I wish it was over and I wish you were here
Still I'm hoping that somehow

'Cause your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart, a shot in the dark

A shot in the dark, a shot in the dark
A shot in the dark, a shot in the dark

I feel you fading away, I feel you fading away
I feel you fading away, I feel you fading away

'Cause your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart

Oh, your soul is on fire, a shot in the dark
What did they aim for when they missed your heart?
I breathe underwater, it's all in my hands
What can I do? Don't let it fall apart, a shot in the dark

A shot in the dark, a shot in the dark
A shot in the dark, a shot in the dark



Within Temptation - Shot In The Dark

*** Recomandare ***
Dacă doresti să participi , publică pe blogul tău , o melodie preferată de care tocmai ti-ai amintit si vrei să o impartasesti cu noi si inscrie articolul la "Meloman pentru o zi"!

miercuri, 20 noiembrie 2013

Curtea parfumata - Balul noptii

Noapte. Artificii in inaltul cerului. Rosu, albastru, alb si verde coloreaza cerul ca cerneala de deasupra castelului Versailles .... Le Château e plin de lume, lume buna. Crema aristocratiei franceza a venit sa petreaca impreuna cu regele lor, Soarele - Louis Quatorze.

Mii de lumanari care sa lumineze Versailles-ul ca pe timpul zilei, servitori angajati in a-i face pe toti sa se simta minunat, servindu-i cu champagne. Zeci, poate chiar sute de costume, de peruci pudrate, arome puternice si imbatatoare amestecandu-se in sala de bal cu duhoarea de pe coridoarele nu foarte indepartate. Dar nu asta conta pentru el. Era prima auditie a operei  Le Roi danse. Avea emotii. Trebuie sa iasa perfect. Isi pusese capul chezasie pentru splendoarea operei inchinate regelui. Daca nu ii va place, Bastilia avea sa fie un loc confortabil in comparatie cu ce il astepta.

Lully, Jean-Baptiste Lully - compozitorul Muzicii Regelui, isi aseza mai bine peruca pudrata corespunzator, isi incheie haina de seara din brocart verde cu nasturii aurii, incalta condurii cu catarama si-si lua bastonul cu care tinea ritmul. Trebuia sa fie acolo pentru a supraveghea punerea in scena.

Sala Oglinzilor. Versailles. Balul e in toi, dar se anunta miezul noptii. Intra in sala familia regala: regele tinand-o de mana pe regina (Maria Tereza), regina-mama in urma lor impreuna cu toti sfatuitorii regelui - Colbert, le Grand Conde si amanta lui Françoise d'Aubigné, marchiza de Maintenon.

Regele inainteaza de parca ar fi Moise despartind Marea Rosie. Randurile de dansatori se indeparteaza in plecaciune pentru a-i face loc Soarelui in sala de bal. Drumul pana la tron dureaza 10 minute bune, Ludovic impartind in dreapta si stanga mana sa pentru a fi sarutata, aruncand priviri lascive tuturor doamnelor mai de Doamne-ajuta si domnisoarelor imbujorate, incuranjand protejatii sai cu un zambet prietenesc. Abia astepta opera scrisa ca un omagiu adus lui. Intotdeauna il placuse pe Lully - iubea muzica chiar mai mult decat Ludovic insusi, iar ceea ce imagina Lully ii era inchinat lui.

Lully ii stia nebuniile, ingrijorarile, bucuriile si tristetile. Stia sa-l faca sa rada, chiar si cand treburile regatului sau ale familiei ii impovarau gandurile. El ii daruise prima pereche de pantofi cu toc mai inalt decat de obicei - stia despre "mica lui problema" cu inaltimea -, oferindu-i o mica scena de pe care sa-si reverse lumina si caldura, exact ca un soare.



Balul din aceasta seara era incununarea succeselor ambilor: ale lui Lully ca si maestru al muzicii, dar si al artei spectacolului, si ale lui Ludovic insusi - ca suveran, cap de familie si barbat adorat de femei. Nu-si putea dori nimic mai mult. Le avea pe toate si-si acceptase neajunsurile, chiar profitand de ele.

Muzica incepu sa rasune in toata sala de bal imediat ce familia regala lua loc in jurul tronului. O muzica puternica, zbuciumata, explozii de artificii si personaje misunand pe scena, cu un povestitor in afara ei. Miscari viguroase, valuri de vapori parfumati zburand prin sala, ajungand pana si la cel din urma nas si gadiland narile, trezind o reactie. Trebuia sa-ti placa .... sau nu, nu existau jumatati de masura.

Costumele elaborate ale actorilor, perucile negre si albe ale barbatilor, mov si chiar roz ale femeilor, pasii complicati de dans, muzica divina, aromele puternice de mosc si ambra impletindu-se cu cele mai delicate, de trandafiri si violete - preferatele Mariei Tereza. Toate simturile iti erau activate de spectacolul organizat de Lully.

La un moment dat, trambita rasuna si regele insusi se ridica de pe tron, alaturandu-se actorilor si dansatorilor de pe scena. Toti sunt inmarmuriti. Regele canta, e adevarat ca iubeste muzica, dar nu danseaza. Si, totusi, opera se numeste Le Roi danse - Regele danseaza. Sa-l vezi pe Ludovic - Regele Soare dansand este un eveniment pe care il vezi poate o data-n viata ... sau la doua vieti.

Toata curtea urmareste piruetele si pasii de dans executati de Ludovic. Are gratie si fluiditate. Isi stie locul pe scena - adica in centrul ei. Stie ca el e Puterea, Gratia si Lumina. El este Soarele - ce te poate mangaia cu o raza calduroasa in mijlocul iernii geroase sau te poate parjoli imediat.



Mai mult decat oricine altcineva, mai mult decat mama sa, sotia sau amantele sale, decat supusii si ministrii sai, Lully a inteles sufletul din spatele mastii. A inteles curiozitatea, aplecarea lui catre arte, in special muzica si dans, dorinta lui de a fi iubit, adulat, de a fi primul si ultimul gand, de a excela. Lully i-a oferit ocazia de a-si implini o dorinta ascunsa -  chiar si lui insusi - multa vreme. Aceea de a fi el insusi, desi numai pe scena, dansand.
 1, 2, 3
***


Le Roy Soleil de Salvador Dali este un parfum oriental-picant pentru femei. Le Roy Soleil a fost lansat în 1997. Notele de varf sunt ananas, mandarina, mar, bergamota, lemn de trandafir brazilian, lamaie, flori de papaya și rubarbă; notele de mijloc sunt ciclama, caisa, garoafa, scortisoara, orhidee, iasomie, lăcrămioară și trandafir; notele de baza sunt lemnul de santal, boabele de tonka, ambra, paciuli, mosc, vanilie si vetiver.

Si un parfum pentru barbati, acelasi Salvador Dali.



1,

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema, Parfumul Curții Regelui Soare, a fost aleasa de mine (culmea culmilor, scriind ultima dintre toti). Peste doua saptamani, in 1 Decembrie, Adriana a propus tema  Parfumul cascadelor.

Alti condeieri care au scris pe aceeasi tema sunt: MirelaVania, Minnie, Kadia, Gabi, Adriana T., DianaElly si Silving (pana acuma).




vineri, 15 noiembrie 2013

Miracolul lucrurilor simple

De ceva vreme ma tot paste o depresie. Inca sta ascunsa, dupa colt, dar ii pot simti prezenta .... mirosi "duhoarea". Fiind constienta de asta, oare se mai poate zice ca trec printr-o depresie?! Nu stiu. Dar nu e dracul chiar atat de negru (anglo-americanii zic pitch black), chiar si in griul depresiei mele, a acestei stari de lasa-ma-sa-te-las, am parte si de cateva pete de culoare.

Emilia este, cam in toate cazurile, generatoarea acestor "pete". Datorita ei zambesc zilnic si mi-as dori sa fiu mai vesela decat atat, sa fiu mai rabdatoare si mai .... doar mai. Dar toate acestea se invata, se educa, se auto-educa, in cazul meu. Nu am rabdare, ei bine zambesc in continuare ca mai rau nu poate fi. Ma doare capul?! Zambesc si ma joc cu ea si mai-mai ca trece. Un pui de somn alaturi de ea si gata si cu durerea.

E greu sa fiu singura in casa cu un copil mic. E greu pentru ca sunt o persoana sociabila, careia ii place sa stea, sa vorbeasca cu alti oameni, sa interactioneze. Cam greu asta de cand cu Emilia (uneori simt ca am innebunit de-a dreptul), dar ma plang numai pe jumatate.

Pentru ca, in schimb, am descoperit (din nou) bucuria lucrurilor simple. Zambesc, rad, ma joc, ma balacesc, mananc mancarea copilariei mele (biscuiti cu lapte, biscuiti cu mar), dansam prin casa si ne uitam la desene, zornaim de zor ( :D ) si ne giugiulim toata ziua.

Nu, nu e totul roz, dar nici nu e totul negru sau gri. Desi dominanta dispozitiei mele pare sa tinda spre o depresie, Emilia ma ajuta in fiecare secunda sa lupt impotriva ei. Uneori mi se pare ca vom castiga, alteori, in orele lungi ale noptii, ma apuca mai strans ghearele depresiei.

Pare o prostie, stiu, dar chiar tanjesc dupa putin timp pentru mine (in cateva cazuri). Ma simt de parca chiar am dat in mintea copiilor, de fapt, a bebelusilor, ca nu mai stiu de mine-mine. Sunt doar mama si atata.  Sunt o femeie inainte de toate si am lasat-o tare in urma, pe ultimul plan; sunt si sotie, dar si pe acesta am lasat-o in urma, cu o treapta mai sus decat statutul de femeie. Si gata.

Simt nevoia sa evadez putin. Putin - cateva ore pentru mine si sufletul meu. Asa ca, din cand in cand, ma cadorisesc cu ceva dulce-dulce, tocmai pentru a simti putin acel sentiment de vinovatie (Ce logica ciudata si incurcata am: daca ma simt putin vinovata, atunci se pare ca traiesc si eu). Mai las in pace dusurile zilnice si, macar o seara pe saptamana, lenevesc in cada, inconjurata de apa calduta, placut mirositoare ...chiar cu o carte in mana.

Am nevoie de mai multe astfel de momente ... pentru mine ... pentru sanatatea mea mentala, pentru a face fata si celorlalte provocari ce vor veni.

Dar, de acuma am fata mare - 6 luni si jumatate - si deja vrea sa mearga ....astfel ca trebuie sa stau cu ochii pe ea, ca pe buletie, cum se zice.


tulai Doamne, dar ce fetita frumoasa vad eu acolo :)


chiar imi vine s-o pup :*


veselie mare, mon cher


mofturici pogonici

miercuri, 6 noiembrie 2013

Despre parfum

PARFUM EXOTIC

Cînd, închizîndu-mi ochii, în toamna cu-nserare,
Respir parfumul tainic al sinului tău pur,
Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur
Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare.
O insulă-i acolo de lene şi splendoare
Cu arbori de minune şi fructe de azur,
Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur,
Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare.
Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice,
Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice
Sosite de din larguri in obosire lină,
In timp ce tamarinii miresme răspindesc
Infiorate-n aer, în nările-mi, grădină
Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc.

FLACONUL
Există, da, parfume care pătrund adine
Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng.
Căci deschizînd sipetul din Orient venit
Si care-n balamale scinceşte răguşit,
Ori căutind, prin casa cea veche, într-un scrin,
Amirosind a vreme din mucegaiul fin,
Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte, parcă,
De-un suflet ce, din nou, spre viaţă se încearcă.
Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor,
Abia fremătătoare se mişcă şi, uşor,
Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare,
Reînviind culoarea şi aurul de soare.
Da, tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa,
Reimbătindu-ţi ochii, reameţindu-ţi clipa,
Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere
Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere,
Ca Moartea, stind in moarte, genune seculară,
Asemenea lui Lazăr, duhnind, un chip de ceară
Mişcindu-se-a trezire, rupindu-şi giulgiul greu:
O rincedă iubire pindindu-te mereu.
Cîndva, şi eu, asemeni, pierdut din amintire,
lntr-un dulap sinistru zvîrlit, fără de ştire,
Ca o sticluţă veche, cu aer dezolat,
Murdară, prăfuită, cu dop cleios, crăpat;
Eu iţi voi fi sicriul, duhoarea mea adîncă,
Mărturisire-a forţei, a răului, şi încă
Otravă îngerească in străveziu amar,
Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar!

Charles Baudelaire

traducere de RADU CÂRNECI

luni, 4 noiembrie 2013

Femme fatale

Unii spun ca furtuna impingea un val de nebunie in fata ei. Altii pretindeau ca singura nebunie petrecuta in noaptea aceea s-a nascut din magie. Singurul lucru care se stie e ca intr-o zi inghetata de decembrie se hotarase soarta seniorului doar cu magia unei priviri si nebunia unui secret.

***

O furtuna ca aceasta nici ca mai vazusera. Sau auzisera. Niciodata. Totul se acoperise cu un strat zdravan de zapada, totul devenise o mare alba si stralucitoare, iar ei erau inchisi in castel. Nu, nu, nu. Nu inchisi. Intemnitati de-a dreptul. Luati pe sus, impotriva vointei lor, si pusi laolalta ca niste purcelusi in cotet. Dar, lasa, ca va afla el ca nimeni nu se juca cu ea. Nu astfel. Fiona era o femeie in toata puterea cuvantului. Si nu te joci cu o femeie adevarata fara riscul de a pierde, asa cum nu te joci cu focul fara riscul de a te arde. Iar Fiona era o adevarata vapaia rosiatica. Toata lumea o cunostea. I se dusese buhul. Femeie "incercata". Prea mandra, dar de moravuri usoare. Cu toate acestea, nimeni nu stia sa aibe vreun protector si, totusi, lumea era incredintata ca nu mai era o domnita bine crescuta (orice o fi insemnand asta in mintea lor).

Robin era seniorul castelului. Asadar el era responsabil pentru tot ce se petrecea in castelul lui, in casa lui. Dar nu stiuse ca prietenii lui aveau sa puna in scena "rapirea din Serai" chiar cu domnitele din regiunea lui. Mai mult ca sigur va fi decapitat ... de catre tatii ingrijorati de virtutea fiicelor lor. Hmm, ce ti-e si cu viata asta! Un joc nevinovat se transforma rapid intr-o sentinta la moarte ... sau promisiunea uneia.

Cu toate acestea, domnitele nu se prea temeau, iar barbatii nu mai erau nici ei prea curajosi acuma ca i-au parasit aburii betiei. Si, uite asa, au ajuns ei toti sa fie inchisi, intemnitati in castelul lui, in plina furtuna de decembrie si torturati de frumusetea celor 3 domnisoare fara a putea face nimica. O adevarata placere!

Despre domnisoarele Felicity si Elisabeth nu stia decat ca erau abia iesite de pe bancile scolii, isi facusera debutul si primul sezon le adusese cateva cereri in casatorie. Apartineau unor familii bune, aristocrate, desi nu foarte bogate, insa cu un arbore genealogic destul de lung. Frumusele, ca doua porumbite albe, in rochiile lor de muselina cu trandafirasi rozalii. Totusi, Fiona era cea care ii atragea privirea. Si gandurile, se pare. Nu se putea gandi la ea ca la "domnisoara Fiona". Desi era fiica unica a unui mare duce, o frumusete rapitoare si o mostenitoare instarita, rupsese gura targului cand refuzase sa se marite cu cel cu care fugise - a rezultat un scandal de proportii uriase. Asa ceva nu se face. Dar, se pare, Fiona nu era facuta sa respecte normele impuse de societate. Traia dupa normele ei

Aparusera multe zvonuri despre ea si presupusii ei amanti. Nimeni nu s-a obosit sa denunte acele zvonuri ca minciuni si reputatia ei de femme fatale a crescut cu trecerea anilor. La 26 de ani era considerata deja batrana pentru inca un sezon, dar frumusetea, averea si inteligenta ei deschideau pana si usile ferecate altora.

De la rapire nu se mai intalnisera, dar acum statea in fata ei, ecoul palmei ei pe obrazul lui inca invaluindu-i, fierbintelea pielii lui dandu-i de stire ca nu a visat, chiar s-a intamplat. Chiar a avut indrazneala sa-l palmuiasca! Pe el! Mintea lui tesea pedepse pentru aceasta ofensa, chiar daca uluirea lui ii luase rasuflarea. De fapt, le luase rasuflarea. Amandoi respirau anevoios, uluiti de ceea ce se intamplase, cu trupurile tremurand de anticipatie. Anticipatie ... a ce?

Fionei nu-i venea sa creada. Cum de avusese indrazneala, curajul nebunesc de a-l palmui? Isi duse mana la gura pentru a opri micul tipat de surpriza. Nu credea ca va rabufni. Dar aceasta rapire pusese capac. Ani de umilinte, de soapte pe sub evantaie, de priviri cu subinteles pe la baluri, de invitatii la dineuri doar pentru a fi expusa celorlalti ca un exemplu de "asa nu", pipaieli in cotloane intunecate. Se saturase. Suportase indeajuns pentru mica ei greseala, desi nimeni nu o mai credea acum ca nu se intamplase nimica. Nu atunci si nici pe urma.

- Imi pare rau, incerca ea sa se scuze, desi cam anemic.
- Cu siguranta nu-ti pare rau, dar se va intampla si asta.

Nu stia ce-l impinsese sa faca asta, dar singura lui pedeapsa pentru palma primita era sa o sarute. Sa o umileasca, sa o faca sa se teama de el si de puterea lui ... fizica si nu numai. Dar o saruta. Si in aceasta atingere intima descoperi la ea o vulnerabilitate incantatoare, una care il facea sa vrea sa o protejeze, o dulceata si o timiditate nelalocul lor la o femeie trecuta prin toate.

Cand Robin se indeparta, Fiona fu cuprinsa de frig. Un frig mai aspru decat cel al vantului de afara. O raceala nu provocata de temperatura joasa, ci de ... goliciune. Bratele lui nu o mai lipeau de trupul lui. Ceea ce se oglindea pe fata ei trebuie ca il surprinse pe lord Robin. Arata de parca ar fi fost lovit in cap.

O cuprinse din nou in brate, o lipise de trupul sau si pusese in sarutul sau toata nebunia momentului, curiozitatea, ardoarea si experienta lui. Acum nu mai vroia sa o ingenuncheze pe Fiona. Vroia sa-i absoarba vitalitea, dragalasenia, umorul si tristetea, vroia sa o mangaie si sa-i aline durerea. Vroia sa o invete jocurile placerii (pentru ca sunt mai multe), dar mai vroia si sa guste pentru prima data din licoarea iubirii, sa inspire pentru prima data aroma femeii croite dupa visele lui. Dar asta, mai tarziu:

- Ca sa vezi! Femeia fatala are un secret: nu e chiar asa cum vorbeste lumea.
- Ce vrei sa spui? Fiona il priveste banuitoare.
- Doar ca nu esti chiar femeia fatala care lasi sa se vada si ...
- Crede-ma, domnul meu, pot fi foarte periculoasa.
- Oh, daaa. Asta o cred. Periculoasa pentru sufletul meu, dar nu esti o femeie de moravuri usoare ....
- Si ... de unde stii?
- Se pare ca am inceput sa te cunosc si ceva imi spune ca nu prea dispui de ... hmmmm, lunga experienta care se pune pe seama ta.

Fiona tanjea sa fie cunoscuta de cineva in toata fiinta ei, si partea cea mai ciudata era ca nu se simtea deloc inspaimantata. Cu toate acestea, Fiona nu-si permitea sa tanjeasca dupa nimica.Nu-si permisese niciodata. Ar fi cazut prada nebuniei. Isi pastra sanatatea mintala avand grija sa nu-si doreasca niciodata ceea ce nu putea sa aiba, recunoscand ca viata presupunea limitari practice.

 A tanji inseamna sa admita ca si-ar fi dorit o familie mai unita, o sora sau un frate cu care sa imparta totul, sa nu-l fi intalnit niciodata pe nefericitul arivist care incercase sa o prinda in capcana unei casnicii fara dragoste ... Ar fi insemnat suferinta si disperarea gandului ca isi dorea copii, ca isi dorea un sot, ca ... nu era ceea ce parea a fi, ca-si dorea iubirea unui barbat. Secretul ei era pe cale de a fi descoperit.

***

1

Boss Femme este parfum pentru o femeie romantica. "Totul despre ei vorbeste de moliciune, flori si afectiune". Parfumul este radiant, bland si luminos ca o oda. Notele de top ale parfumului sunt aromele de mandarina si frezie, fiind un parfum somptuos. Inima parfumului este predominata de flori albe prezentate ca "un buchet de mireasa". Traseul floral se afla intr-o alianta de mosc, piele de caise si lemn. Notele de mijloc sunt compuse din iasomie si trandafir bulgaresc.


***
Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul unui secret, tema propusa de Alexandra Cristea. Urmatoarea tema este Parfumul de la curtea Regelui Soare, propusa de mina. Sper sa va placa!

Alti condeieri care au mai scris pe aceeasi tema sunt: Mirela, Vania, Gabi, Vienela, Lolita, Mala, Minnie, Adriana T, Pandhora, Elly, Anca.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Happy Weekend - Totul incepe cu litera ....



- Cum te numesti, Domnule?
- Petru Potopeanu
- Si ce lucrezi?
- Prepar pești pentru pulverizat.
- Bine, dar ce operații faci?
- Pun peștele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru putini pentru peștele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
- Dar de ce vorbești numai cu “P”?
- Poftim?
- De ce vorbești numai cu “P”?
- Păi pot pronunșa pe P perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum! Pun rămășag că la întrebările mele vei greși.
- Primesc.
- Pe cât?
- Pun prinsoare pe patru poli!
- S-a făcut. Spune-mi ce-ți place să mănânci?
- Pește, păstrăvi, plachie, potârnichi, prepar piftie piperată, pârjoale, pastramă, papricaș, papanaș, porumbei, pui pane.
- Și ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Și ce desert?
- Plăcinte, prăjituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar înghețată obișnuiești?
- Puțin profiterol, parfait.
- Spune-mi cum îți petreci timpul liber?
- Primăvara prefer plimbările pe potecile pădurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Și iarna?
- Patinez.
- Te pomenești ca poți să-mi spui o poezie cu litera “P”?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!
- Poezia poetului PETRU POTOPEANU:

Prin pustiuri, peste pietre,
Păsări, pâlcuri pribegesc,
Părăsindu-și puii proprii
Pe pământul părintesc.
Prima pasăre, pilotul,
Plescăia puternic pliscul,
Patina privind pământul,
Pajiștea, pădurea, pliscul.

- Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei când ai plecat?
- Paraschivo păpușico, pentru prânz prepară puțin pătrunjel pe potârnichi. Pa!
- Văd că am pierdut.
- Pardon, plătești patru poli pentru pierderea pariului.
- Plătesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Încă o întrebare.
- Poftim?
Ce adresă ai matale?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecând prin Pângari, peste pod.


Pentru mai multe zambete si un ras sanatos, va invit sa o vizitati pe Elly si sa-i "cutreierati" tabelul - Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 43. Merita!

marți, 29 octombrie 2013

Meloman pentru o zi!

Doar pentru ca e o ora atat de tarzie, nu inseamna ca dorm ... din contra, stau si ma minunez (inca) de minunatia aceasta. Desi sunt vreo 3 ani de cand am descoperit acest musical, tot ma incanta ... mai ales melodia Belle. Dar absolut tot musicalul e minunat, de aceea am si pus un video cu tot musicalul. Enjoy it!

* Viata-i o gluma foarte serioasa.

* Muzica exprima ceea ce nu poate fi spus si despre ce e imposibil a tacea.

(Victor Hugo)



Recomandare
Dacă doresti să participi , publică pe blogul tău , o melodie preferată de care tocmai ti-ai amintit si vrei să o impartasesti cu noi si inscrie articolul la "Meloman pentru o zi"!

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Happy Weekend (9)



O colectie de cuvinte din dictionarul parintilor:
















Pe mine m-au distrat, dar acum si ceva pentru cei mai mari:

Preotu’ si predica 

Un tanar preot trebuia sa tina prima lui slujba, drept pentru care era extrem de emotionat, chiar simtea panica. Atunci, superiorul lui, Episcopul, vazindu-l atat de stresat, l-a sfatuit ca inainte sa se urce in amvon pentru predica, sa puna un paharel de vodca in paharul cu apa, ca sa se relaxeze si sa aiba curaj. Preotului i-a mers nemaipomenit in prima lui slujba, dar cind a ajuns acasa a gasit pe masa o mica scrisoare din partea Episcopului in care zicea: `Draga Parinte, Fiule Ma bucur foarte mult ca ti-a mers atit de bine in prima ta slujba si ca ai tinut cont de sfatul pe care ti l-am dat, dar trebuie sa-ti fac anumite observatii:

1. Din acel pahar cu apa trebuie sa iei mici sorbituri nu sa-l dai pe gat dintr-o data.
2. In acel pahar cu apa nu se pune nici gheata, nici felii de lamaie. In plus, eu ti-am spus sa pui putina vodca in paharul cu apa, nu invers…
3. Nu se foloseste Biblia ca suport pentru pahar.
4. Nu poti sa te stergi la gura cu sutana.
5. Poruncile lui Dumnezeu sint 10 nu 12.
6. Iar apostolii sint 12 nu 10.
7. Cind vorbesti despre cruce nu poti sa spui ca e acel T mare de deasupra altarului.
8. Cind vorbesti despre Isus si apostoli, nu poti spune ca e `Fiul si banda lui`.
9. David l-a invins pe Goliat cu o prastie si o piatra, nu poti sa spui ca `i-a zburat curul cu dinamita`…
10. Cind vorbesti despre Iuda, nu poti sa-l numesti `bulangiu`.
11. Tatal, Fiul si Sfintul Duh nu sint Batrinul, Juniorul si Stafia…
12. Nu e frumos sa-l numesti pe Papa `Nasul`.
13. Initiativa de a invita publicul sa aplaude a fost buna, dar a fost exagerat sa-l inviti sa danseze Macarena, sa faca trenuletul si sa o inviti pe Sora Daniela sa faca striptease.
14. Apa sfinta se foloseste pentru a binecuvinta, nu pt. a-ti racori ceafa.
15. `Casuta` aia este confesionalul, nu toaleta
16. Vezi sa ai mereu chilotii pe tine si, cind e cald, evita sa-ti faci aer cu sutana.
17. Iti amintesc ca slujba trebuie sa dureze circa 1 ora si nu doua reprize de 45 de minute fiecare, iar cel care era asezat linga tine si pe care l-ai numit `travestit cu fusta rosie` eram eu….

Pentru mai multe zambete si un ras sanatos, va invit sa o vizitati pe Elly si sa-i "cutreierati" tabelul. Merita!

joi, 24 octombrie 2013

Exista o explicatiune!

S-a cam observat absenta mea. Va rog sa ma credeti, chiar nu mai tine de mine. Dupa cum se va vedea si ora la care va fi publicat acest articol: timp nu mai am decat noaptea. Si atunci cu tzaraita.

Dar, exista o explicatiune! Cumva-cumva, Emilia a racit; apoi sotul meu, iar eu parca sunt intr-un continuu "inceput de raceala" orice as face. Griji pentru fiecare in parte. Si pentru mama care a trecut printr-o operatie foarte complicata, dar care a reusit. De acuma, perioada de recuperare si convalescenta. Asta pentru o femeie care considera ca a sta o zi intreaga in pat e un pacat mare - va zic eu, are nishcorici undeva si nu poate sa stea locului :)) Offf! Ce ti-i si cu parintii astia neascultatori!

Fiica`mea a inceput diversificarea, de vreo 2 saptamani. Si e o placere .. si un chin sa o faci sa manance. O placere pentru ca e o pofticiosa si o lacoma, si o entuziasmata de tot ceea ce inseamna mancare. Un chin pentru ca ar vrea sa-si duca singura lingurita la gura. Independenta nevoie mare. Daca nu si-ar baga lingurita pana-n gat, mai ca as lasa-o ... doar sa o vad murdara din cap si pana-n picioare - motiv bun de balaceala si joaca in cadita.

Un alt motiv pentru care am cam fost absenta e tot fiica`mea ... si lipsa ei de somn pe timp de zi ... sau noapte de altfel. Doarme 10 minute si apoi e fresh. Ma kilareste la propriu si la figurat, pentru ca nu mai am timp de nimic. Asa ca las totul balta si iesim afara cu caruciorul, la o raita prin parc. Aerul tare, sunetele constante (zgomotul alb) si leganatul caruciorului o fac sa doarma ca un bebelus - hopa, asta si e ... numai afara. In casa, e tartorul :P.

Asa ca ne jucam, vorbim, cantam si dansam, ne balacim, ne uitam la desene, in reviste (pe care le rupe cu o placere aproape perversa), zdranganim, pregatim papica buna si dormim exact 10 minute pe ceas. Asta e Emilia mea: un bebelus superbionic! (pentru mine)

Aaaaa, am uitat: si radem toata ziua. Am vrea sa zburam. Tremuram de nerabdare sa mergem pe piciorusele noastre ca sa ajungem oriunde vrem. O tragem pe mami de par, pe tati de barba si chiuim de fericire cand jucam avionul prin casa. Cam atata, deocamdata.


Si aici manca un piure din mar fiert ... cu putina lamaie, doar e toamna si virozele zboara prin vazduh de parca ar fi niste fantome pregatite sa ne bantuie. Faine mutrite mai face gaza mea!

luni, 21 octombrie 2013

Lady in red

Viata mea e doar un sir de nopti in care visez si zile in care ma trezesc … la realitate: singur, in patul meu, fara cineva alaturi de mine. Prea multa liniste. Inca o toamna a venit in viata mea (de data aceasta, cea meteorologica). Cand va intra si Doamna mea in acesta umila viata pentru a ma scapa de singuratate?!

Alta cafea bauta fara companie, alta zi mizerabila la serviciu … Seful tipa la toti, eu ma tot fac ca nu aud si-mi zic ca asa trebuie ca se simt toti: mizerabil. Dar, apoi, privesc cum colegul de langa mine pleaca de cum s-a terminat programul pentru a-si lua fiica de la lectia de pian, cum cel mai nou intrat in firma isi face planuri pentru o iesire in oras cu preitenii, cum colega de la Resurse Umane se pregateste pentru o cina romantica cu sotul. Ca intotdeauna, eu raman ultimul care pleaca. Eu nu am la cine sa ma grabesc, nu am pe cine sa astept sau cu cine sa planific. Sunt singur-singurel.

Seara de octombrie. Copacii sunt mai golasi, in timp ce frunzele isi continua incet dansul mortii. Ceata invaluie tot si mi-e frig. Frig in carne si in oase, frig in inima. O astfel de vreme execrabila merge unsa cu dispozitia mea. Nici nu ma mai uit pe unde calc. La urma urmei, tot bat drumul acesta de ani de zile fara a fi intrerupt de ceva … sau cineva.

O iau prin parc. Decizie de moment. E mai scurt si, mi se pare, mai frumos. Parcurg aleiele parcului de parca as fi la maraton. Nimic nu ma opreste. Nici frumusetea domoala, dar vibranta a parcului ravasit de toamna. 

Poc! Servieta imi cade si din ea ies dosarele. Ma gandeam sa mai fac ceva si pe acasa. Si asa nu am altceva de facut.

Imi cer scuze! Mergeam si nu ma uitam pe unde…
Eu imi cer scuze, spuse o voce de femeie. Ma grabeam si nu am mai fost atenta.

Ridic privirea si ma topesc. La fel ca in visele mele: o roscata superba, imbracata in culorile toamnei. Ochi mari, umezi, caprui... Nu e cea mai bine aleasa descriere, nu. Culoarea ochilor ei ma face sa ma gandesc la mierea lichida ce invaluie ciocolata amaruie.

Aaa, nu, nu, e vina mea …. Eu nu vedeam, scuze, nu ma uitam pe unde merg …si, si, si am dat pesss-te dumneavoastra.

Nu e nimic. Sa va ajut cu dosarele. – Mainile ei elegante imi culeg imediat dosarele de pe jos si mi le pune in servieta. Eu doar o sorbeam din priviri, ramas fara cuvinte si fara suflare.

Imi cer scuze inca o data si va urez o seara placuta! Si dusa a fost.

Intorc capul dupa ea. Ce aparitie! De vis. Imi continui drumul spre casa mai mult plutind. Ajuns in apartament, nu ma mai intereseaza dosarele din servieta, ci deschid imediat calculatorul si dau click pe fisierul "Lady in Red". De acolo, apar in fata ochilor mei cateva zeci de imagini cu femei imbracate in rosu. De fapt, e doar una: o femeie - cea din visul meu. Am tot desenat-o, de parca nutream speranta ca desenul va prinde viata si femeie va deveni reala. Eram totusi convins ca este doar un vis. Pana azi.

***

Alta zi de octombrie friguros. O alta cafea bauta dimineata devreme, cand nici ceata nu s-a ridicat bine. Stau singur la masuta din bucatarie si privesc prin fereastra. Alta toamna a venit si si-a facut intrarea in viata mea. Dar e diferita. Linistea a disparut.

Deja bei cafeaua? De ce nu m-ai trezit si pe mine? Mai este cafea si pentru mine? ... Ca de nu ...

Da, e diferita toamna asta. Mi-am zis sa nu mai visez, ci sa traiesc. Mi-am facut curaj si, cand am mai intalnit-o pe EA i-am cerut sa-mi spuna numele si daca ar vrea sa ne mai intalnim. Tremuram ca varga, dar mai rau ar fi fost daca nu as fi facut miscarea. Viata mea ar fi fost un sir nesfarsit de "daca" si "cum ar fi fost".

Hei, visatorule! Bea-ti cafeaua ca intarzii la serviciu! Rade de mine. Imi tot zice "visator". Chiar imi place. Daca nu as fi un visator, nu mi-ar fi aparut ea in vise si, apoi, in viata mea. E bine sa visezi. Si mai bine e sa-ti traiesti viata ca si cum a-i visa. Inima imi canta de bucurie, de dragoste impartasita si de vis implinit

Im iau servieta si haina. Fularul mi-l punea ea. Ma trage spre ea si-mi zice:

Sa ai o zi buna! Te iubesc! Ziua mea e deja buna pentru ca ea mi-a zambit. Prezenta ei a schimbat totul, pana si perceptia mea asupra toamnei. Nu mai sunt mohorat si toamna nu mai este un anotimp depresiv. Acum parcurg parcul in drum spre serviciu si vad frumusetea unei singure frunze aramii ce si-a inceput dansul catre iubitul pamant, unde se va odihni toata iarna. Vad frumusetea oamenilor care trec pe langa mine, a copiilor in drum spre scoala. Acum zambesc cand vad doi indragostiti plimbandu-se de mana. Zambesc pentru ca si eu, la randul meu, sunt indragostit ... sunt indragostit de ea de Toamna, de Doamna mea in rosu.



***



Forever Red de la Bath & Body Works este un parfum feminim rosu prin excelenta. Un amestec pasionant de rodie, piersici frantuzesti si mere; galbenele, bujor si osmanthus rosu, iar notele de baza sunt cele de lemn de stejar, nalba catifelata si rom vanilat.

***


Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul muzicii toamnei, propusa de Mirela. Urmatoarea tema este Parfumul unui secret, tema propusa de Alexandra Cristea. Abia astept!

De asemenea, articolul participa si la Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Roșie, de pe blogul lui Silving.

Alti condeieri: Mirela, Silving, Vania, Nina, Gabi, Axlandra, Elly, Diana, Mala, Tina ... pana in acest moment.

miercuri, 9 octombrie 2013

Nu cred in ingeri!

Ploua infernal. De 3 zile ploua in continuu. Cine a spus ca iadul e fiebinte a gresit! Nu, iadul e aceasta intindere de apa, aceasta cortina curgatoare care ne acopera si ne va fi mormant.

Multi gandeau astfel. Si cum sa nu gandeasca asa cand le-a pierit si cea din urma speranta: case nu mai au, toata agoniseala lor s-a dus, literalmente, pe apa sambetei; si, mai negru decat carbunele este inima lor, care a murit inecata, la fel ca membri ai familiei si prieteni.

Multi altii sunt dati disparuti. Cine ii va gasi? Cum ii va gasi? Uzi, infrigurati, dar in viata, sau morti, plutind pe apa disperarii? Nimeni nu stie, dar toti fac chiar si imposibilul pentru a-i gasi.

Solidaritatea a unit inimile tuturor: oameni simpli se daruiesc trup si suflet alinarii sinistratilor, armata, pompierii, medicii si autoritatile cauta solutii pentru cei in viata si pentru a mai remedia situatia. Nimeni nu mai arunca vina in ograda vecinului, toti cauta sa supravietuiasca inca unei ore, inca unei zile in infernul plutitor.

Cred ca povestea cea mai impresionanta e cea a familiei Ciobanu - 5 frati, 4 dintre ei crescuti de fratele mai mare, Ionut, dupa ce le-au murit parintii intr-un stupid accident de masina. (Parerea mea e ca majoritatea accidentelor de masina sunt stupide si uneori ma bucur ca nu am permis.)

Am aflat si eu de povestea lor cand am raspuns apelului umanitar. Vroiam sa fiu acolo, in mijlocul actiunii, nu un simplu spectator la o tragedie ... numai ca in mai mult de 3 acte. Astfel ca am zburat cu avionul in regiune, m-am adresat autoritatilor si, de acolo, m-au indrumat spre satul aflat sub ape. Acolo, voluntarii erau cu sutele, cautau disparutii, care erau destui pentru un sat atat de mic. Problema rezida si in izolarea lui (a satului), fiind mai greu de gasit si, astfel, mai greu de organizat o actiune de cautare.

Dar acolo unde minti si inimi bune se pun laolalta si cladesc un pod peste ape, prea putine le mai pot sta in cale. Treptele spre Rai asa sunt construite: din inimi si minti bune. Fiecare echipa avea un sef - om al regiunii - o salupa, un medic si destui voluntari, paturi, apa si altele de care ar mai fi fost nevoie. Asa mi-am inceput navigarea prin tinutul deznadejdii: intr-o salupa impreuna cu alti 10 oameni, cautand familia Ciobanu.

Seful de echipa, Vasile, tocmai ne expunea istoricul celor 5 frati nepastuiti de soarta.

Acuma, ce va voi spune eu, stie tot satul. Familia Ciobanu nu a fost niciodata una bogata, dar aveau casuta si bucatica lor de pamant si erau fericiti impreuna. Cu 5 copii nu cred sa le fi fost usor parintilor, dar erau mandri tare de ei si ii iubeau ca ochii din cap. Numai ca acu vreo 3 ani s-a intamplat nenorocirea: parintii lor au murit intr-un accident de masina in timp ce mergeau la o ruda bolnava, intr-un sat vecin.


Noroc de Ionut, al mare, ca implinise in primavara 18 ani si a fost declarat capabil sa se ingrijeasca de fratii lui mai mici. A renuntat la scoala, si-a gasit ceva de lucru si ii intretine pe cei mai mici. Mai sunt 4: Ana de 15 ani, Matei de 11 ani si gemenii, Andrei si Natalia, de 3 ani. Cei mici nici nu au constientizat bine ce s-a intamplat.



Impreuna aveau grija de casa si cultivau cateva legume in gradinita lor; ii mai ajutau si satenii pentru ca le erau dragi. Ionut, al mare, le era si tata si mama. Niciodata nu l-am vazut plangandu-se de ceva: baiat muncitor, vesel tot timpul. Avea grija de fratii lui asa ca un parinte. Pacat ca a trebuit sa renunte la scoala. Tare destept mai era! Sper doar ca ii vom gasi! Casa lor era ultima din sat, undeva putin in afara lui. Mai avem ceva de parcurs pana acolo.



Restul drumului (cu salupa prin sat) l-am petrecut in liniste, fiecare gandindu-se, cred, la cat de norocosi si binecuvantati suntem noi prin comparatie.


Liniste! Ajungem imediat apoi incepem sa cautarea propriu-zisa. Acesta a fost indemnul lui Vasile. Deja se insera. Va fi mai greu asa, dar nu ne vom da batuti. Ii vom gasi, imi tot spuneam.

Nu voi mai lungi mult povestea. Pe scurt, cand i-am gasit, in podul casei lor, erau toti 5 teferi, dar parca vazusera fantomele celor morti trecand prin fata lor ... si nu erau putine fantome. Ionut ii tinea in brate pe gemeni, amandoi cu cate o patura in jurul lor, ceilalti doi mai mari se inghesuiau si ei in Ionut - pentru caldura. Nu au salvat multe cand a venit viitura, doar ceva de mancare (nu le-a ajuns decat pentru o zi si jumatate, cu toate ca Ionut s-a lipsit de ea pentru a-i hrani pe cei mici), pisica lor era si ea acolo, plus 2 cateide rasa necunoscuta si, dupa cum mi-am putut da seama si afla ulterior, o cutie de carton cu fotografiile parintilor, caietele de scoala si cateva articole de imbracaminte. Asta era toata avutia lor acuma.

Mai, copii, mai, ati avut niste ingeri pazitori care au vegheat asupra voastra. Ma bucur sa va vad teferi!, spuse Vasile cu o voce in care se recunosteau lacrimile.

Nu cred in ingeri! Nu mai cred in ingeri!, asta ne-a zis, inversunat, Ionut. Mai bine puteti zice ca voi suntei ingerii nostri: voi ne-ati ajutat.

Niciodata nu voi uita ce s-a intamplat apoi. Cea mica, Natalia, isi da deoparte patura de pe ea si se pune in fata unui Ionut ingenuncheat (de griji, de nevoi, de soarta, de iubire), il cuprinde in bratele ei micute, ca intr-o imbratisare de mama, ii pune o manuta pe cap si-l mangaie incetisor:

Tu esti ingerul meu, Ionut! Tu ai avut grija de noi! 

***

Uneori nici eu nu mai cred in ingeri. In ingerii aceia de sus, din ceruri. Alteori cred. In schimb, cred cu putere in ingerii "lasati" pe pamant: tata, dar el deja s-a ridicat mai presus de toate acestea; mama, care a trecut printr-o alta cotitura a drumului ei nu asa de lin, dar care a ramas tare, pe pozitii si cu zambetul pe buze; familia si prietenii; strainul care-mi adreseaza un zambet pe strada; copiii care rad in parc- ingeri razand - cel mai frumos sunet de pe pamant; cei mai importanti - sotul si fiica mea. Asadar, mai seman si eu cu Ionut din cand in cand, in momentele cand problemele se aduna si nu vad o solutie , o iesire. Dar, apoi, imi dau seama ca sunt inconjurata de ingerii mei personali ... Ma ridic, zambesc si durerea e mai mica. Cred in ei!

***

Parfumul Make Perfume Not War de la Histoires de Parfums a fost lansat in 2013 ca un parfum din gama citrus-fructata pentru femei si barbati. Notele de varf cuprind portocala, lamaie, grapefruit, mandarina si bergamota; notele de mijloc sunt date de mango, ananas, piersica, frezie, lilac si ciclama; notele de baza sunt moscul alb, vanilia, boabele de tonka si lemnul alb. 




***

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul credintei si a fost propus de Diana. Urmatoarea tema este  Muzica parfumată a toamnei sau Parfumul muzicii toamnei.

Mestesugul - arta si meserie - serie de interviuri: Laura Gradinaru (1)

Bună seara! Știu, e duminică seara, fiecare cred că deja se pregătește pentru săptămâna ce e pe punctul de a veni (serviciu, scoală, grădin...

Popular