vineri, 6 decembrie 2013

Oaza mea de liniste

Seara tarziu. Emilia doarme. A fost o zi grea si pentru ea. Dar frumoasa. Acum viseaza ingerasi - zambeste atat de frumos. L-am lasat pe sotul meu de veghe si mi-am zis ca merit si eu putina relaxare. Umplu cada cu apa parfumata de la uleiul de trandafiri. Imi iau crema cea mai buna, o carte in mana si ma pregatesc de rasfat.

Apa calda deja imi face bine. Ma simt de parca as fi intr-un cocon .... umed, dar caldut, reconfortant. Citesc cateva pagini din carte pentru a lasa timp caldurii sa intri si in oasele mele infrigurate. Dar nu-mi sta mintea la carte, la firul povestii. Ciudat. Nu mi se prea intampla asta. Mai mult as vrea sa visez. Sa alunec intr-un somn lin, pufos ca un nor, mangaiata de lumina lunii si vegheata de stele.

Ma scufund in coconul meu caldut, las apa sa ma invaluie, sa ma ocroteasca. Ce senzatie! Ma simt ca in bratele mamei: alinata, la cald si in siguranta. Dar imediat apare nevoie de a respira. Ma zbat, ma ridic spre lumina si imi dau seama ca ..... inot?! Si ce e lumina aceea ciudata?



Ajung la suprafata, capul imi iese din apa, trag prima gura plina de aer in piept si ... raman uimita. Asta nu e baia mea. Nici apartametul meu. In jurul meu se aud sunete incitante, trilurile unor pasari necunoscute, verdele luxuriant ma inconjoara si se aude clipocitul apei in spatele meu. Ma intorc si inima imi sta in loc o secunda. O mini cascada se revarsa peste un bloc de piatra acoperit de muschi verde crud. Apa era calduta si limpede in lacul in care am "aterizat" eu fara sa stiu.

Imi rotesc privirea si ma umplu de o uimire copilareasca. O asa minune nu am mai vazut de cand sunt eu! Inot fericita si asaltata de noi si multiple senzatii. Ridic privirea la cerul albastru si scap un strigat ... de fericire: deasupra mea, mangaiat de razele soarelui, aparuse un curcubeu care parca isi lua seva din apa magica a lacului.

Ma las inundata de aceasta stare de bine si inchid ochii, accept binecuvantarea si ma las purtata de curent inspre cascada. Susurul ei devin un tropot puternic. Ajung in dreptul ei si imi dau seama ca dupa perdeaua de apa se afla o pestera ascunsa. Curiozitatea e prea mare si inaintez. Dusul cascadei este imi maseaza capul si umerii, dar numai pentru cateva secunde.

Dupa cascada, un lac interior intr-o pestera destul de voluminoasa. Ceva lumina apa din adancuri si facea lumina si in pestera. Ma scufund in apa nu prea adanca si iau in palma luminescenta aceea vibranta. La suprafata, ridic mana si descopar in ea .... o stea. In mana mea am o stea! Doamne Dumnezeule!

Aud in departare niste sunete. Un planset de copil. Devin nelinistita. Ma zbat si ma scufund iar in apa. De data aceasta, cand ma ridic, sunt din nou la mine in baie, in cada. Nici un sunet in casa, asadar plansetul de copil trebuie sa fi fost constiinta mea care ma avertiza ca Emilia se va trezi in curand. Nicio  problema! Sunt linistita acuma! Oaza mea m-a umplut de liniste, pace si bucurie. Am bateriile incarcate pentru inca o runda in viata reala. Pe urmatoarea data, oaza mea!

***

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema propusa de Adriana este Parfumul cascadelor.

12 comentarii:

  1. Tare frumos "visul" tau!
    Din toata povestea ta mie mi-a ramas in gand senzatia de placut cand stai in apa calda si te toropeste oboseala unei zile încarcate! Precis asta am sa fac diseara! :))
    pupici, un sfarsit de saptamana minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori nu avem nevoie de drumuri lungi şi anevoioase pentru a ne trezi în cascade de fericire. Liniştea ta, dintr-o bucătică de baie a cuprins frumosul cascadelor. Vezi, pentru asta sunt bune paginile cărtilor, ne duc acolo unde vrem să fim dar nu putem fizic. Dacă mai avem şi iubitori de artă deja trecem drept rasfatati ai sortii, purtandu-ne pasii prin locuri pe care nici nu le credeam aievea, doar privind imaginile tablourilor ce le expun. Ai pană măiastră tu, Alexandra!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos plutești din vis către realitatea imediată, din prospețimea cascadei, către liniștea căminului. Frumoasă scriere, o seară liniștită îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos visul, sa tot visezi asa. Ce mai face Emilia, sunteti bine?

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie,din scrierea ta,mi-a ramas in minte steaua din palma.Asta vreau si eu sa simt! O stea neteda,frumoasa si stralucitoare sa-ti ia ochii.

    RăspundețiȘtergere
  6. iuuuuuuuuuuuu ce repede ti-ai incarcat bateriile! si ce frumoooooos ::))

    RăspundețiȘtergere
  7. Oaza ta de liniște este foarte profundă și pentru mine, Ale. Ieri, când am citit postarea, mi-a plăcut asa de mult felul tău de a te exprima în scris.... Parcă citeam o poveste! Și ce e cel mai frumos este faptul că aici, în această poveste, există realitatea de zi cu zi. Fiecare clipă în care ne închidem ochii este intrarea într-o lume nemaivăzută, plină de frumusețe și magie, dar o magie cu o conotație plăcută. Mă bucur că nu-s singurică în aceste lumi!:))
    Un sfârșit de săptămână frumos, Alexandra! Și mulți pupicei Emiliei!

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi imaginez ca-n spatele unei cascade e o pestera sau grota cu multe povesti misterioase.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cel mai frumos mod de a te relaxa... a patrunde intr-o lume albastra, adanca, linistita, o lume tainica a visarii in care te lasi inundata de fericire.
    Uite ca de asta am si eu nevoie, acum si mereu. De identificarea unei oaze care sa ma faca sa uit...

    Saptamana perfecta, Alexandra. :*

    RăspundețiȘtergere
  10. Cand de frumos ai scris, iti doresc ca de fiecare data sa ai parte de o conexiune atat de profunda si o relaxare pe cinste. Admir talentul tau literar!

    RăspundețiȘtergere

Handmade with Love - Portofoliu de creatori handmade (2) Iasi

Ca și în primul articol al acestei serii-portofoliu, și acesta vă prezintă creatorii de handmade din Iași. Sunt p ersoane minunate , ca și...

Popular