Treceți la conținutul principal

Oaza mea de liniste

Seara tarziu. Emilia doarme. A fost o zi grea si pentru ea. Dar frumoasa. Acum viseaza ingerasi - zambeste atat de frumos. L-am lasat pe sotul meu de veghe si mi-am zis ca merit si eu putina relaxare. Umplu cada cu apa parfumata de la uleiul de trandafiri. Imi iau crema cea mai buna, o carte in mana si ma pregatesc de rasfat.

Apa calda deja imi face bine. Ma simt de parca as fi intr-un cocon .... umed, dar caldut, reconfortant. Citesc cateva pagini din carte pentru a lasa timp caldurii sa intri si in oasele mele infrigurate. Dar nu-mi sta mintea la carte, la firul povestii. Ciudat. Nu mi se prea intampla asta. Mai mult as vrea sa visez. Sa alunec intr-un somn lin, pufos ca un nor, mangaiata de lumina lunii si vegheata de stele.

Ma scufund in coconul meu caldut, las apa sa ma invaluie, sa ma ocroteasca. Ce senzatie! Ma simt ca in bratele mamei: alinata, la cald si in siguranta. Dar imediat apare nevoie de a respira. Ma zbat, ma ridic spre lumina si imi dau seama ca ..... inot?! Si ce e lumina aceea ciudata?



Ajung la suprafata, capul imi iese din apa, trag prima gura plina de aer in piept si ... raman uimita. Asta nu e baia mea. Nici apartametul meu. In jurul meu se aud sunete incitante, trilurile unor pasari necunoscute, verdele luxuriant ma inconjoara si se aude clipocitul apei in spatele meu. Ma intorc si inima imi sta in loc o secunda. O mini cascada se revarsa peste un bloc de piatra acoperit de muschi verde crud. Apa era calduta si limpede in lacul in care am "aterizat" eu fara sa stiu.

Imi rotesc privirea si ma umplu de o uimire copilareasca. O asa minune nu am mai vazut de cand sunt eu! Inot fericita si asaltata de noi si multiple senzatii. Ridic privirea la cerul albastru si scap un strigat ... de fericire: deasupra mea, mangaiat de razele soarelui, aparuse un curcubeu care parca isi lua seva din apa magica a lacului.

Ma las inundata de aceasta stare de bine si inchid ochii, accept binecuvantarea si ma las purtata de curent inspre cascada. Susurul ei devin un tropot puternic. Ajung in dreptul ei si imi dau seama ca dupa perdeaua de apa se afla o pestera ascunsa. Curiozitatea e prea mare si inaintez. Dusul cascadei este imi maseaza capul si umerii, dar numai pentru cateva secunde.

Dupa cascada, un lac interior intr-o pestera destul de voluminoasa. Ceva lumina apa din adancuri si facea lumina si in pestera. Ma scufund in apa nu prea adanca si iau in palma luminescenta aceea vibranta. La suprafata, ridic mana si descopar in ea .... o stea. In mana mea am o stea! Doamne Dumnezeule!

Aud in departare niste sunete. Un planset de copil. Devin nelinistita. Ma zbat si ma scufund iar in apa. De data aceasta, cand ma ridic, sunt din nou la mine in baie, in cada. Nici un sunet in casa, asadar plansetul de copil trebuie sa fi fost constiinta mea care ma avertiza ca Emilia se va trezi in curand. Nicio  problema! Sunt linistita acuma! Oaza mea m-a umplut de liniste, pace si bucurie. Am bateriile incarcate pentru inca o runda in viata reala. Pe urmatoarea data, oaza mea!

***

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema propusa de Adriana este Parfumul cascadelor.

Comentarii

  1. Tare frumos "visul" tau!
    Din toata povestea ta mie mi-a ramas in gand senzatia de placut cand stai in apa calda si te toropeste oboseala unei zile încarcate! Precis asta am sa fac diseara! :))
    pupici, un sfarsit de saptamana minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Uneori nu avem nevoie de drumuri lungi şi anevoioase pentru a ne trezi în cascade de fericire. Liniştea ta, dintr-o bucătică de baie a cuprins frumosul cascadelor. Vezi, pentru asta sunt bune paginile cărtilor, ne duc acolo unde vrem să fim dar nu putem fizic. Dacă mai avem şi iubitori de artă deja trecem drept rasfatati ai sortii, purtandu-ne pasii prin locuri pe care nici nu le credeam aievea, doar privind imaginile tablourilor ce le expun. Ai pană măiastră tu, Alexandra!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos plutești din vis către realitatea imediată, din prospețimea cascadei, către liniștea căminului. Frumoasă scriere, o seară liniștită îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos visul, sa tot visezi asa. Ce mai face Emilia, sunteti bine?

    RăspundețiȘtergere
  5. Mie,din scrierea ta,mi-a ramas in minte steaua din palma.Asta vreau si eu sa simt! O stea neteda,frumoasa si stralucitoare sa-ti ia ochii.

    RăspundețiȘtergere
  6. iuuuuuuuuuuuu ce repede ti-ai incarcat bateriile! si ce frumoooooos ::))

    RăspundețiȘtergere
  7. Oaza ta de liniște este foarte profundă și pentru mine, Ale. Ieri, când am citit postarea, mi-a plăcut asa de mult felul tău de a te exprima în scris.... Parcă citeam o poveste! Și ce e cel mai frumos este faptul că aici, în această poveste, există realitatea de zi cu zi. Fiecare clipă în care ne închidem ochii este intrarea într-o lume nemaivăzută, plină de frumusețe și magie, dar o magie cu o conotație plăcută. Mă bucur că nu-s singurică în aceste lumi!:))
    Un sfârșit de săptămână frumos, Alexandra! Și mulți pupicei Emiliei!

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi imaginez ca-n spatele unei cascade e o pestera sau grota cu multe povesti misterioase.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cel mai frumos mod de a te relaxa... a patrunde intr-o lume albastra, adanca, linistita, o lume tainica a visarii in care te lasi inundata de fericire.
    Uite ca de asta am si eu nevoie, acum si mereu. De identificarea unei oaze care sa ma faca sa uit...

    Saptamana perfecta, Alexandra. :*

    RăspundețiȘtergere
  10. Cand de frumos ai scris, iti doresc ca de fiecare data sa ai parte de o conexiune atat de profunda si o relaxare pe cinste. Admir talentul tau literar!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…