Plin de mister, neprevazut, incantare si frica, bine si rau, veselie si tristete - asa vad eu noul. NOUL e ambivalent .... depinzand de moment, de persoana, de conjunctura.
Sufletul unui batran se ridica din trupul lui spre alt taram, o mama afla ca trebuie sa se opereze pentru a scapa de cancer, o t(z)anculeana mica descopera lumea cu manutele ei, o femeie banuieste ca este insarcinata, un barbat se intreaba daca maine va mai avea un loc de munca, un copil se bucura de primele bastonase facute cu mana lui pe caietul pentru scoala ...
NOUL ia multe forme, multe sentimente, invaluie o multime de arome si parfumuri. Fiecare zi e un nou inceput, fiecare anotimp seamana si nu cu un altul din trecut, dar e nou - i se mai adauga alte si alte experiente dobandite intre timp.
NOUL provoaca frica: voi reusi sa trec cu bine si peste aceasta operatie?!, daca voi pleca de aici, cei ramasi vor fi bine?!, daca bastonasele mele nu sunt cum trebuie?!
NOUL provoaca incantare si fericire: voi avea un copilas!!!!!!, sunt mare de acuma - lumea e la indemana mea :) !!!!
Cadoul primit de Craciun sau de ziua noastra - Doamne, ce emotii si incantare, poate si putina nostalgie, dar, mai ales, ce fericire - cineva ne-a facut un cadou! Oare ce o fi inauntru? Imi va placea?
Vestea ca ti-ai pierdut locul de munca - asta da noutate! Cu ce imi voi hrani familia, cum imi voi plati facturile? Daca pot, vreau totusi sa raman cu capul sus, cu mainile curate si o constiinta nepatata de gandurile rele indreptate spre ceilalti. Sper ca ma voi descurca.
Acea carte primita de la un coleg - pe care ti-o doresti de cateva luni bune si abia acum ai avut sansa sa pui mana pe ea - oare cum va fi? Chiar e asa de buna precum se zice?
Raspunsurile la aceste intrebari si la multe altele asemenea vor veni ... in viitorul apropiat. Noul de acuma va fi trecut atunci. Senzatiile, experientele, trairile intense si nebunia de a nu cunoaste raspunsul vor deveni numai amintiri. Dar acum, in acest moment, noutatea e cea care ne imbata, care ne guverneaza viata prezenta.
Pentru mine, cele mai frumoase expresii sunt cele ale unui bebelus care invata ce e viata. Pentrul el/ea totul este nou: de la primul planset la nastere pana la prima jucarie, primul zambet, primul gangurit, prima masa, primul pas - noutatea este pretutindeni. Pentru bebelus, noul inseamna bucurie, descoperire, mirare, fericire si iubire, puterea sa si incredere in ceilalti ... dar, mai ales, inseamna speranta.
***
Nu prea am putut scrie despre "lucrurile noi", ci despre NOU in sine, sper sa fie bun si asa. Stiu ca nu va suparati pentru ca nu am adaugat si un parfum la aceasta "povestire", desi numai povestire nu e. Ceea ce am scris aici e (aproape tot) ce s-a intamplat in ultimile 2 saptamani (ceva mai condensat) si va jur ca nu-mi vine in minte nici un parfum care sa le imbine pe toate: acea dualitate care se regaseste in idea, conceptul de NOU ... cele 2 fete ale aceleiasi monezi. Stau si ma gandesc cam ce parfum ar putea descrie durerea pierderii unui tata si bunic, aflarea vestii ca s-ar putea sa ai cancer sau ca s-ar putea sa-ti pierzi locul de munca destul de curand? Dar oare cum ar trebui sa miroase speranta de a fi insarcinata, emotiile chinuitoare de a fi in clasa intai? Va pot spune ca ar trebuie sa fie la fel de dual ca si idea de NOU - putin dulceag (dar nu vanilie, mai degraba ceva floral-fructat), dar si cu prospetimea vantului in inalturile cerului, apoi un miros putin intepator (ca de condimente), care sa te readuca (din nou) pe pamant. Cum nu am gasit asa ceva, va intreb pe voi daca stiti un astfel de parfum?
***
Articolul participa la povestea parfumata bilunara, din Clubul Condeielor Parfumate, de la Mirela. Tema "parfumul lucrurilor noi" a fost ales de Sonia, urmatoarea poveste parfumata fiind "parfumul credintei" idee propusa de Diana.
Si acum, ceilalti condeieri care au scris pana in prezent ii gasiti in acest tabel.