marți, 24 septembrie 2013

Neprevazutul

Plin de mister, neprevazut, incantare si frica, bine si rau, veselie si tristete - asa vad eu noul. NOUL e ambivalent .... depinzand de moment, de persoana, de conjunctura.

Sufletul unui batran se ridica din trupul lui spre alt taram, o mama afla ca trebuie sa se opereze pentru a scapa de cancer, o t(z)anculeana mica descopera lumea cu manutele ei, o femeie banuieste ca este insarcinata, un barbat se intreaba daca maine va mai avea un loc de munca, un copil se bucura de primele bastonase facute cu mana lui pe caietul pentru scoala ...

NOUL ia multe forme, multe sentimente, invaluie o multime de arome si parfumuri. Fiecare zi e un nou inceput, fiecare anotimp seamana si nu cu un altul din trecut, dar e nou - i se mai adauga alte si alte experiente dobandite intre timp.

NOUL provoaca frica: voi reusi sa trec cu bine si peste aceasta operatie?!, daca voi pleca de aici, cei ramasi vor fi bine?!, daca bastonasele mele nu sunt cum trebuie?!

NOUL provoaca incantare si fericire: voi avea un copilas!!!!!!, sunt mare de acuma - lumea e la indemana mea :) !!!!

Cadoul primit de Craciun sau de ziua noastra - Doamne, ce emotii si incantare, poate si putina nostalgie, dar, mai ales, ce fericire - cineva ne-a facut un cadou! Oare ce o fi inauntru? Imi va placea?

Vestea ca ti-ai pierdut locul de munca - asta da noutate! Cu ce imi voi hrani familia, cum imi voi plati facturile? Daca pot, vreau totusi sa raman cu capul sus, cu mainile curate si o constiinta nepatata de gandurile rele indreptate spre ceilalti. Sper ca ma voi descurca.

Acea carte primita de la un coleg - pe care ti-o doresti de cateva luni bune si abia acum ai avut sansa sa pui mana pe ea - oare cum va fi? Chiar e asa de buna precum se zice?

Raspunsurile la aceste intrebari si la multe altele asemenea vor veni ... in viitorul apropiat. Noul de acuma va fi trecut atunci. Senzatiile, experientele, trairile intense si nebunia de a nu cunoaste raspunsul vor deveni numai amintiri. Dar acum, in acest moment, noutatea e cea care ne imbata, care ne guverneaza viata prezenta.

Pentru mine, cele mai frumoase expresii sunt cele ale unui bebelus care invata ce e viata. Pentrul el/ea totul este nou: de la primul planset la nastere pana la prima jucarie, primul zambet, primul gangurit, prima masa, primul pas - noutatea este pretutindeni. Pentru bebelus, noul inseamna bucurie, descoperire, mirare, fericire si iubire, puterea sa si incredere in ceilalti ... dar, mai ales, inseamna speranta.

***

Nu prea am putut scrie despre "lucrurile noi", ci despre NOU in sine, sper sa fie bun si asa. Stiu ca nu va suparati pentru ca nu am adaugat si un parfum la aceasta "povestire", desi numai povestire nu e. Ceea ce am scris aici e (aproape tot) ce s-a intamplat in ultimile 2 saptamani (ceva mai condensat) si va jur ca nu-mi vine in minte nici un parfum care sa le imbine pe toate: acea dualitate care se regaseste in idea, conceptul de NOU ... cele 2 fete ale aceleiasi monezi. Stau si ma gandesc cam ce parfum ar putea descrie durerea pierderii unui tata si bunic, aflarea vestii ca s-ar putea sa ai cancer sau ca s-ar putea sa-ti pierzi locul de munca destul de curand? Dar oare cum ar trebui sa miroase speranta de a fi insarcinata, emotiile chinuitoare de a fi in clasa intai? Va pot spune ca ar trebuie sa fie la fel de dual ca si idea de NOU - putin dulceag (dar nu vanilie, mai degraba ceva floral-fructat), dar si cu prospetimea vantului in inalturile cerului, apoi un miros putin intepator (ca de condimente), care sa te readuca (din nou) pe pamant. Cum nu am gasit asa ceva, va intreb pe voi daca stiti un astfel de parfum?

***

Articolul participa la povestea parfumata bilunara, din Clubul Condeielor Parfumate, de la Mirela. Tema "parfumul lucrurilor noi" a fost ales de Sonia, urmatoarea poveste parfumata fiind "parfumul credintei" idee propusa de Diana.

Si acum, ceilalti condeieri care au scris pana in prezent ii gasiti in acest tabel.



duminică, 15 septembrie 2013

Ochi albastri ...ca la broaste?!

Mai tineti minte acele versuri haioase, copilaresti despre culoarea ochilor?! Eu da:

Ochii verzi, sa nu-i crezi
Ochi caprui, ca la pui
Ochi albastri ... ca la broaste.

De fiecare data rad cand aud aceste versuri. Mai ales, imi aduc aminte ca de fiecare data ma intrebam "Oare noi suntem broaste?"

Sa va explic: ambii mei parinti au ochii albastri, in nuante diferite. Tata ii avea de un albastru deschis, aproape bleu, ca zenitul, ca cerul intr-o zi calduroasa si senina de vara. Mama ii are de o nuanta ceva mai inchisa, un albastru regal, potrivit pentru o femeie de seama ei: mica, la cei 156 de cm, are o privire care-l ingheata pana si pe fratele meu mai mic (doar cu 2 ani si jumatate) la cei 187 de cm ai lui. O privire demna de o regina.

Bun, deja v-ati dat seama: mai suntem noi doi - fratele meu, Stefan, si cu mine. Amandoi suntem mandrii purtatori ai unor ochi albastri. Fratele meu cred ca a tras lozul castigator: nu-mi pot da seama cum s-a intamplat, dar nuanta lui de albastru este cea de mijloc intre seninul tatalui nostru si regalul mamei.

"Anomalia" se prezinta la mine. Cum necum, eu m-am ales cu toate cele 3 culori posibile, intr-o proportie sau alta: albastrul troneaza mandru, numai ca, uneori, ii mai ia locul verdele ... capruiul este prezent pentru a face legatura cu cele 2 matusi de care ma simt intrinsec legata - una de partea mamei, cealalta de partea tatalui.

Asadar am ochii albastri-verzui, cu mici irizatii caprui (imi vine sa rad: am ochii ca la pui .. si ca la broaste ...si nici nu trebuie sa ii crezi, hihihi).

Dar eu vreau sa va povestesc despre albastrul tatalui meu. Acel cer senin de iulie care ma incalzea de fiecare data. Cel mai mic copil din 7, tatal meu a fost singurul care l-a mostenit pe bunicul in privinta ochilor ... acea privire plina de iubire care ma facea sa ma simt speciala ... a lui. (El si-a dorit o fetita, Alexandra, cu parul ca aurul, carliontat, si ochii albastri - si asta a primit. Cel mai frumos dar, zicea el. Cum sa nu te simti dorita, speciala, iubita?!)

Ai putea crede ca sunt ochii unui copilas: inocenti, gingasi si veseli. Pana citesti in ei inteligenta, umorul (sau hazul de necaz), mandria de a fi stat drept in fata vicisitudinilor sortii si de a fi razbit, munca grea, acceptarea inevitabilului, dar si a micilor bucurii ale vietii.

Niste ochi blanzi care s-au inchis mult prea devreme. Un albastru pe care nu-l voi mai vedea, ci de care imi voi aminti. Un albastru devenit melancolie si dor pentru mine, dulceata si amareala, bucurie si tristete. Un albastru revenit la acel infinit, ajuns acolo de unde a plecat: un albastru ceresc, ingeresc.


Pentru tine, TATA, acolo unde te gasesti, in albastrul cerurilor,
Pentru tine si pentru ochii tai albastri de care imi e dor,
Pentru tine TATA ...

A ta fiica.



Azul, para siempre azul 
sin límites cruzar el cielo azul 
soñar, con un horizonte 
que se pierda en la inmensidad. 

Oh Azul, siempre azul, como el universo azul 
como un mar de cristal, una noche de coral, 
del color del amor con el que nos habla Dios, 
azul, sin límites, azul. 

Azul, luna llena azul 
llegar por siempre adonde esperas tu 
azul, de un mundo que llora 
buscando, por siempre la paz. 

Oh azul, siempre azul, una historia sin final 
luz de estrella manantial, 
como hielo azul polar, 
del color del amor con el que nos habla Dios 
Azul, sim límites, azul. 

Ooooh Azul, siempre azul, 
como el universo azul 
como un mar de cristal, una noche de coral, 
del color del amor con el que nos habla Dios, 
azul, sin límites, azul ... azul.

Aceasta postare este scrisa in memoria tatalui meu, dar si pentru Oameni albastri si povesti colorate/Povestea albastra de la Silving. Cum eu sunt o persoana "albastra" in totalitate .... invitatia ei m-a onorat sincer. Intrati la ea si mai gasiti si alte povesti albastre.

duminică, 8 septembrie 2013

Happy Weekend (9) - Books, my love!

Pentru ca deja ne cunoastem si stiti ca imi plac cartile ... De-a lungul timpului am adunat destule imagine cu si despre carti si vreau sa vi le arat si voua. Unele sunt serioase, altele funny pe cand restul te invita pur si simplu sa pui mana pe o carte si sa citesti. Cine stie ce vei descoperi acolo?! S-ar putea sa te surprinda.
















Si un indemn:




Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 35 



vineri, 6 septembrie 2013

Reflexia de vineri (9) - Floating on a dream



1  2 

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la
 "Reflexii in Oglinda" - la SoriN

marți, 3 septembrie 2013

Meloman pentru o zi (13)

Am o lista intreaga de melodii ale Lisei Gerrard si nu stiam pe care sa o aleg. Are o voce incredibila si un stil aparte. Enjoy it!





Dacă doresti să participi , publică pe blogul tău , o melodie preferată de care tocmai ti-ai amintit si vrei să o impartasesti cu noi si inscrie articolul la "Meloman pentru o zi"!

duminică, 1 septembrie 2013

Toamna inceputurilor noastre

Pentru prima mea incercare de a scrie o Poveste Parfumata aveam in gand altceva. Chiar o poveste care imi tot umbla prin minte, tropaind de-a dreptul. Dar cum a luat amploare si nevrand sa dau cu batu`n balta din prima prin lungimea (kilometrica) a povestirii, am ales altceva. Si uite aici ce a iesit:



Totul a inceput cu o privire si un suras. Intr-o zi de toamna, la inceputul unui an universitar. Ultimul. Toamna aceea miroasea a posibilitati, sperante, a prietenie si iubire, a implinire. Si chiar asa a si fost.



Au urmat cativa ani de iubareala, pentru ca apoi sa le mai vina si mintea la cap. Au hotarat sa faca cununia civila. Va urma si cea religioasa. Tot toamna s-a nimerit. Acuma, chiar la inceputul toamnei, cu zile inca calde si soare puternic, dar fara acea arsita molesitoare. Mirosea a ars, a parguit, a galben pufos al gutuielor si a pamant reavan, proaspat arat care va face loc noilor culturi. Asa si ei faceau loc unui nou inceput. Un inceput impreuna, cu veselia si speranta tineretii.


A trecut si toamna aceasta. A venit un nou an, o noua toamna cu un nou inceput ... sau o continuare de data aceasta?! O toamna deja pe fagasul ei, cu ploi mocanesti ce-ti aburesc fereastra, cu miros de ceai si must, cu gutuiele deja pe pervaz, cu o adiere de lemn ars in toata casa si cu ceturile ei tamaioase, cu valatuci laptosi involburandu-se in jurul tau. Totul pare a adormi incet-incet, dar ei erau inca plini de viata ... si iubire. Culorile toamnei i insotesc si in ce-a mai frumoasa zi din viata lor (de pana atunci): nunta.

O zi ciudata, plina de contradictii meteorologice: o dimineata friguroasa, cu o ceata grea, palpabila, gri si aproape inecacioasa. Avea impresia uneori ca vroia sa o atinga, ca-i intra sub rochie si o atingea pe picior doar pentru a-i provoca un fior ... de frig, de teama, de placere?! Poate toate trei. Parea un val gri-albicios aruncat asupra orasului, asupra oamenilor, asupra sentimentelor.

Totusi amiaza isi facu simtita prezenta printr-un soare, cam zimtat el, dar calduros. O lumina terna disipa ceata, o fugari in padure pentru ca era i zi de sarbatoare pentru ei ... si aveau nevoie de caldura, de lumina, de zambete.

O mica ploicica le ureaza belsug in toate, sa fie sanatosi si voiosi. Apoi soarele isi scoate iar cercul de dupa nori si lumineaza ca intr-o zi de vara. Surle si trambite (imaginare) vestesc unirea. S-a infaptuit! Au fost doi. Sunt UNUL!

Noaptea ii prinde petrecand, sarbatorind miracolul. Se fura mireasa. Vremea, se vede treaba, tine cu mirele. In secret, si cu mireasa: nu vroia sa fie furata. O ceata densa, ca un clopot asupra petrecerii, impiedica rapitorii sa-si continue planul. Mireasa trebuia returnata mirelui impacientat. Iubirea a invins, cu ajutorul cetii.






Wind Song de Prince Matchabelli este un parfum floral de dama. Wind Song a fost lansat in 1953. Notele de varf sunt coriandru, frunze de portocal, mandarina, tarhon, neroli, bergamot si lamaie; notele de mijloc sunt cuisoare, garoafa, radacina de stanjenel, iasomie, ylang-ylang, trandafir si lemn de trandafir brazilian; notele de baza sunt lemn de santal, ambra, mosc, rasina benzoica, vetiver si cedru.



1 ... 2

LE: Această poveste parfumata a fost posibila datorită Clubului Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela, iar tema numita Parfumul ceturilor toamnei ii apartine gazdei.

Au mai scris pe aceasta tema si urmatorii:


Mestesugul - arta si meserie - serie de interviuri: Push Design (3)

Push Design este un duo dinamic, creativ până la cer și înapoi, și mai sunt și soț și soție. Mi se pare minunat ceea ce fac ei, plus multel...

Popular