Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2013

Neprevazutul

Plin de mister, neprevazut, incantare si frica, bine si rau, veselie si tristete - asa vad eu noul. NOUL e ambivalent .... depinzand de moment, de persoana, de conjunctura.
Sufletul unui batran se ridica din trupul lui spre alt taram, o mama afla ca trebuie sa se opereze pentru a scapa de cancer, o t(z)anculeana mica descopera lumea cu manutele ei, o femeie banuieste ca este insarcinata, un barbat se intreaba daca maine va mai avea un loc de munca, un copil se bucura de primele bastonase facute cu mana lui pe caietul pentru scoala ...
NOUL ia multe forme, multe sentimente, invaluie o multime de arome si parfumuri. Fiecare zi e un nou inceput, fiecare anotimp seamana si nu cu un altul din trecut, dar e nou - i se mai adauga alte si alte experiente dobandite intre timp.
NOUL provoaca frica: voi reusi sa trec cu bine si peste aceasta operatie?!, daca voi pleca de aici, cei ramasi vor fi bine?!, daca bastonasele mele nu sunt cum trebuie?!
NOUL provoaca incantare si fericire: voi avea un …

Ochi albastri ...ca la broaste?!

Mai tineti minte acele versuri haioase, copilaresti despre culoarea ochilor?! Eu da:
Ochii verzi, sa nu-i crezi Ochi caprui, ca la pui Ochi albastri ... ca la broaste.
De fiecare data rad cand aud aceste versuri. Mai ales, imi aduc aminte ca de fiecare data ma intrebam "Oare noi suntem broaste?"
Sa va explic: ambii mei parinti au ochii albastri, in nuante diferite. Tata ii avea de un albastru deschis, aproape bleu, ca zenitul, ca cerul intr-o zi calduroasa si senina de vara. Mama ii are de o nuanta ceva mai inchisa, un albastru regal, potrivit pentru o femeie de seama ei: mica, la cei 156 de cm, are o privire care-l ingheata pana si pe fratele meu mai mic (doar cu 2 ani si jumatate) la cei 187 de cm ai lui. O privire demna de o regina.
Bun, deja v-ati dat seama: mai suntem noi doi - fratele meu, Stefan, si cu mine. Amandoi suntem mandrii purtatori ai unor ochi albastri. Fratele meu cred ca a tras lozul castigator: nu-mi pot da seama cum s-a intamplat, dar nuanta lui de albastr…

Happy Weekend (9) - Books, my love!

Pentru ca deja ne cunoastem si stiti ca imi plac cartile ... De-a lungul timpului am adunat destule imagine cu si despre carti si vreau sa vi le arat si voua. Unele sunt serioase, altele funny pe cand restul te invita pur si simplu sa pui mana pe o carte si sa citesti. Cine stie ce vei descoperi acolo?! S-ar putea sa te surprinda.















Si un indemn:



Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 35


Reflexia de vineri (9) - Floating on a dream

12
Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in Oglinda" - la SoriN

Toamna inceputurilor noastre

Pentru prima mea incercare de a scrie o Poveste Parfumata aveam in gand altceva. Chiar o poveste care imi tot umbla prin minte, tropaind de-a dreptul. Dar cum a luat amploare si nevrand sa dau cu batu`n balta din prima prin lungimea (kilometrica) a povestirii, am ales altceva. Si uite aici ce a iesit:


Totul a inceput cu o privire si un suras. Intr-o zi de toamna, la inceputul unui an universitar. Ultimul. Toamna aceea miroasea a posibilitati, sperante, a prietenie si iubire, a implinire. Si chiar asa a si fost.


Au urmat cativa ani de iubareala, pentru ca apoi sa le mai vina si mintea la cap. Au hotarat sa faca cununia civila. Va urma si cea religioasa. Tot toamna s-a nimerit. Acuma, chiar la inceputul toamnei, cu zile inca calde si soare puternic, dar fara acea arsita molesitoare. Mirosea a ars, a parguit, a galben pufos al gutuielor si a pamant reavan, proaspat arat care va face loc noilor culturi. Asa si ei faceau loc unui nou inceput. Un inceput impreuna, cu veselia si speranta ti…