Leapsa First Date With a Book

Grea e viața asta: ba un tag, ba o provocare, câte o leapșă din când în când. Greu tare! Dar mie îmi place. Mai ales când leapșa vine de la Antoaneta, - Drumul Vieții, care știe ce și cum să facă să mă tenteze :) Așa e când ești provocat/ă!

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.

Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.

Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale de întoarcere. Tot noaptea am ajuns să citesc, la lampa de veghe, când toți ai casei dormeau duși (asta ca să pot și eu savura lectura fără întreruperi).

Pentru cei care nu au citit primele 3 volume

Mă gândeam cum să rezum frumos ceea ce s-a întâmplat în cele 3 volume fără a risipi bucuria de a descoperi voi înșivă totul. Și mi-am zis că mai bine o las pe Oana să vă povestească:

Întodeauna bărbaţii din viaţa mea găseau o ieşire din situaţiile care păreau de nerezolvat.

Cum sună asta? Bărbaţii din viaţa mea. Păi, în primul rând era Arrio, care cu greu s-ar fi putut încadra în limitele normalului datorită faptului că era un vampir bătrân de trei sute şi ceva de ani.

Apoi venea la rând Ian, bunul său prieten (şi al meu, dacă este să fim sinceri până la capăt). Ian este un caz aparte în lumea fiinţelor supranaturale, pe care am descoperit-o cu un an în urmă, pentru că existenţa sa sfidează toate regulile cunoscute: Ian este nemuritor. Născut viking şi berserker, a trăit o mie de ani şi mai bine pe acest pământ, purtând povara unui blestem aruncat de tatăl său, vestitul luptător Egill Skalagrimsson, asupra unei comori, a cărui paznic a devenit, dobândit astfel nemurirea.

În decursul ultimului an trecusem prin situaţii incredibile, cunoscusem creaturi pe care în mod normal le găseşti doar în cărţi, luptasem pentru cauze îndoielnice sau juste, privisem moartea în ochi. Pierdusem mult, oameni la care am ţinut sincer, locuri care îmi fuseseră dragi. Şi, cel mai important, pierdusem o bucăţică din mine.

Mă schimbasem. Dobândisem puteri extraordinare. Letale. Eram temută în lumea secretă şi întunecată a supranaturalilor. În urmă cu un an, Victoria era doar o femeie normală, cu multe visuri şi planuri de viitor. Astăzi era „stăpâna argintului”, cea atinsă de blestem.

V-am atras atenția? Ei bine, acest fragment e doar la începutul volumul, stați să vedeți peste ce veți da parcugând întreg volumul. E electrizant!!!

Surprize, surprize

Chiar și fanii declarați ai seriei vor avea surprize majore în timpul lecturii. Victoria e Victoria, ea nu se schimbă, doar o înțelegem mai bine, este parcă ceva mai matură, cu un umor ceva mai sec. Ce vă pot spune e că se apucă și ea de scris (ca și Cici a noastră), numai că Victoria scrie o carte pentru copii.

(Acest detaliu mi-a rămas în minte încă de când am citit primul volum și, scriind impresiile mele, am zis că ar fi fain să aflu și despre autoare câte ceva, așadar Oana mi-a făcut onoarea de a-mi răspunde la fix 4 întrebări AICI și menționează și în carte că are în plan o carte pentru copii - exact ca eroina noastră:

Imaginasem o lume fantastică, plină de culoare şi dinamism în care personajul principal – o fetiţă pe nume Karina – intrase fără voia ei şi trecea prin tot felul de aventuri, având alături două pisici care vorbeau şi câţiva prieteni de nadejdie.) 

Prin cenușa de visuri 

Victoria vrea să-și salveze iubitul, Arrio, de soarta de vampir. Ajutată de Arrio, Ian și o vrăjitoare puternică pe nume Anais, Victoria va întreprinde o călătorie ciudată, periculoasă, revelatoare în trecut pentru a putea afla acel obiect personal al lui Arrio înainte de a deveni vampir. Un trecut ca în cărțile de capă și spadă, dar cu un mare plus: nemuritorii.

Așadar Victoria va descoperi fațete noi ale vechilor prieteni, va lega prietenii cu noi personaje (posibil importante pentru acțiunea volumului 5 al seriei) și va descoperi cât de surprinzătoare este viața ... și iubirea. Mai ales într-o lume în care există și supranaturalul. 

Suspansul și misterul se împletesc de minune cu umorul fin (sincer acuma, simțeam că Victoria îmi vorbea mie, personal ...că mie îmi adresa întrebările ei, implicând astfel cititorul la un nivel mult mai personal decât cel de lector, aducându-l la rangul de confident), scenele fierbinți și trăirile intense ale personajelor.

Tot ce vă pot promite este că și voi veți întreprinde o călătorie super-faină alături de Victoria, o călătorie ca un montagne-russe, prin nerăbdare și speranță, atingând extazul și apoi cea mai de jos suferință, prin disperare și iar speranță, prin timp și spațiu, într-o buclă care parcă nu se mai termină. Dar se termină. Și vă jur că sfărșitul volumului este doar un preambul pentru volumul cinci, lăsându-vă într-o stare de nerăbdare acută de a citi și ultima parte a seriei.

Se vede că atât personajele, cât și autoarea au crescut cu fiecare volum lansat: cercetarea e mai extinsă și mai riguroasă, personajele sunt verosimile, deși plasate într-o lume a fanteziei, stilul e lejer, cursiv, atrăgător, iar acțiunea e fluidă, are sens, fără timpi morți - tot ce trebuie pentru o lectură surprinzătoare!

”Prin cenușa de visuri” este o lectură superbă, un must-read al acestei primăveri, care te învăluie ca o ceață și te transportă în lumea lui Ian, Arrio și a Victoriei, în lumea Nemuritorilor și a celorlalți supranaturali fără a părăsi confortul casei tale.

Volumul îl puteți deja precomanda de pe Librex,  la preț redus și cu autograf, urmând a fi livrat dupaă18 mai. Pentru voi, am precomandat deja un exemplar, prin urmare, stay tuned to find out more!

Lansare de carte Pințesa Urbană la Iași

Anul trecut participam pe vremea aceasta la lansarea de carte ”O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă” de Ioana Chicet-Macoveiciuc a.k.a Prințesa Urbană. Și mi-a plăcut enorm de mult feeling-ul rămas după.

Plăcere și mai mare când am auzit că se pregătește o triplă lansare a celorlate cărți scrise de ea și organizatoarea m-a rugat să urc pe scenă, împreună cu alte 2 mămici, să vorbim despre Ioana/cărți/rolul de mamă/cum e să fii femeie. Îi citisem deja Emiliei ”Te iubesc, orice ai face” și ”Mami, e gata?” - volume ce prezintă aventurile Emei și ale frățiorului ei, Eric. Urma doar ”Miercuri, respirăm”, pe care am terminat-o pe la 00:38 în ziua lansării de la Iași.

Cu siguranță că aș fi putut să termin de citit cartea mai rapid dacă ... (și aici am ce scrie, dar e de ajuns să știți că 2 au fost motivele principale: Emilia și Maria - cu asta am spus tot). Dar când s-au aliniat frumos planetele și totul a fost zen, am citit liniștită și am savurat cartea. Pentru că eu savurez cărțile de parcă ar fi deserturi delicioase.

Prezentarea cărții:

Pentru șase tinere, se apropie Ziua Z. O așteaptă de mult, o visează, toate speranțele și temerile lor se îndreaptă în aceeași direcție. Dar sunt departe de a fi pregătite! Se înscriu, deci, la un ultim și intens antrenament. Primesc muniție adecvată, echipament specializat, o instructoare pe măsură și numărătoarea inversă începe. Numai că acolo, în casa aproape conspirativă în care se întâlnesc ăn fiecare miercuri, nu are loc vreo competiție, dimpotriva, între ele se înfiripă o prietenie așa cum se întampla numai în momentele de cumpănă ale vieții. Toate problemele ți secretele celor șase viitoare mame ies la iveală și se complică și mai mult pe ultima sută de metri. Dar după crizele de râs sau de plâns împreuna, cele șase noi prietene încearcă din răsputeri să se ajute între ele. Rămâne de văzut dacă și cum vor rezolva milioanele de încurcături la timp pentru a ajunge cu bine la destinația finală: Maternitatea. Miercuri, respirăm este un roman palpitant și realist în același timp, cu personaje memorabile și întâmplări ca-n viață, scris azi și aici, pentru cititoarele de azi și de aici.

M-am identificat și eu cu anumite etape ale diferitelor personaje (doar sunt 6, ai de unde alege!): crize de râs și de plâns, coșmaruri pe aproape toată durata sarcinii problematice, întrebări, planuri, vise etc. ”Miercuri, respirăm” nu e numai despre sarcină și copii, e despre viață, despre a înfrunta problemele, pentru că îngroparea capului în nisip nu face decât să prelungească agonia. 

Și mai e și despre onestitate: cea față de tine, în primul rând, apoi față de toți ceilalți. Și e despre frumusețea vieții, care poate răsări de unde te aștepți mai puțin, precum prietenia a șase femei însărcinate care se întâlnesc la un curs Lamaze. Frumusețea aceasta există peste tot, în orice și oricine, trebuie doar să îi dăm ocazia să se manifeste și să ținem ochii deschiși bine pentru a o vedea: în noi, în cei apropiați nouă, în fiecare ființă pe care o întâlnim în viața noastră.

Despre lansare

După ce am trecut prin multe stări cu lectura romanului, am trecut la emoțiile cu lansarea. Care a avut loc sâmbătă, 25 martie, al Ateneul Iași. Acum, la mai bine de o săptămână de la lansare, vă pot lăsa doar impresiile mele, nicidecum un reportaj.

Ca și la prima lansare a cărții semnate de Ioana la Iași, au avut loc suprize frumoase din partea organizatorilor, partenerilor și sponsorilor (mulți la număr): Ateneul din Iași, Ulei de masline extravirgin Adevarat - FeelOlio Romania, Verde Bun, Gradinita Kids Garden Iasi, Mona m-a cusut, Ergonomice.ro, Dopo Poco Trattoria & Simigeria Petru Iaşi, Gioconda Medical Spa & Dentesse Clinici Dentare, AXKID RO, Cutiuta cu Amintiri - Cabina FOTO, Tuca Petronela (SaraCreations), Nan by Danina Line, Bogdan Todireanu, Brandusa Bordeianu Make-up Artist, Țara Minunilor, 

Cărțile te întâmpinau de cum intrai în clădire:

Apoi holul Ateneului a fost luat cu asalt, în cel mai fain sens al cuvântului, de oameni minunați, pregătiți să transforme o lansare de carte în ceva mai mult: 

-salată bio de la Verde Bun,

-pâine cu maia cu humus de la Andreea,

-crochete cu pastă de măsline sau, pur si simplu, stropite cu ulei de măsline, choclolate chips și paste, toate italiene, de la FeelOlio România,

-covrigi, colaci de la Dopo Poco și Simigeria Petru.

-creațiile minunate ale Petronelei (SaraCreations): aranjamente florale, broderii superbe pentru cărți de impresii (nuntă și botez) si tablouri, inimioare care pot fi dăruite celor dragi

Copiii prezenți la lansare s-au jucat împreună cu cei de la grădinița Kids Garden, participanții s-au putut fotografia la cabina foto adusă de ”Cutiuța cu amintiri” - au adus până și recuzită pentru fotografii, am primit ca ”mărturie” fotografia numai bună de pus pe frigider datorita magnețelului.

Și a venit și momentul să intrăm în sala de spectacole. Acolo alte și alte fețe, copii, părinți, chiar mulți copii, mulți purtați în sisteme ergonomice (mare bucurie să vezi așa ceva). Un moment de teatru cu scene din cartea ”Te iubesc orice ai face!”, apoi invitatele și Ioana au urcat pe scenă, fiecare având momentul ei de ”glorie”.

Eu aveam așa mari emoții fiind pe scenă încât nici nu mai știu ce am zis, important e că partea cu publicul era în semi-întuneric și nu îi vedeam prea bine, doar copiii se auzeau și asta chiar mi-a plăcut. Nu a fost un eveniment de genul ”Shhhh! Mai încet! De ce ai venit cu copilul dacă nu îl poti stăpâni?” (se mai întâmplă uneori și așa ceva). Copiii vorbeau, gângureau, se jucau, alergau, inclusiv pe scenă. La urma-urmei, a fost cu și despre ei!

Mi s-a părut că s-a terminat repede dupa ce a vorbit și Ioana, mi-aș fi dorit să continue, poate și pentru că m-am simțit super bine. Ar fi fost și mai frumos dacă fetele mele erau și ele prezente, dar nu e de joacă cu sănătatea, așadar au rămas acasă cu tati. Tot s-au distrat, prin urmare no guilt feelings pentru mine.

Am primit și eu autografe pe cărțile noastre, așa cum au primit toți cei care au dorit, momentele acestea fiind imortalizate de fotograful Bogdan Todireanu.

 Voi ați participat la lansări de carte? Dacă da, cum a fost?

Cărțile Ioanei le puteți găsi AICI, AICI și AICI.

Cum m-am apucat de citit

Amintirile sunt oarecum în ceață. Nu de alta, dar nu reprezintă un eveniment special, deoarece la noi în casă lecturarea unei cărți nu reprezintă un WOW!. Așadar o amintire perfectă nu am, doar scene cu tatăl meu în fotoliu citind o cărțulie mică dar groasă, o altă scenă cu mama citind în bucătărie în timp ce-și bea cafeaua.

Ce îmi mai amintesc este că am avut întotdeauna cărți în casă. Pe unele le-am și mâzgâlit cu pixul. (Știu. știu, blasfemie mare! Copil neștiutor, ce să fac!? Noroc că mama a înteles și a strâns toate instrumentele de scris de prin casă.) Am pătit-o și eu cu Emilia, până a înțeles că nu este voie. DELOC!!!

În schimb, pot spune că îmi amintesc două cărți care ar putea fi primele. De ce? Pentru ca înainte stăteam și priveam ilustrațiile și, pe urmă, îmi amintesc că le citeam. Acestea două sunt ”Vine roata la știrbină (snoave și anecdote)” și ”Povești Fermecate Rusești” (cu ilustrații absolut superbe, din punctul meu de vedere, încât nu ai cum să nu te îndrăgostești de ele și cu amintiri foarte frumoase cu ambii părinți citindu-mi din ea).

Cartea ”Povești Fermecate Rusești” are copertă cartonată, cu imagini în miniatură din carte și e minunată. Poveștile se aseamană cu ale noastre: basme despre Feți-Frumoși și Prâslea, despre Ilene Cosânzene, balauri, Mume ale Pădurii, corăbii zburătoare, vulturi din lemn care să zboare, broaște fermecate care pot vorbi si așa mai departe. Pentru mine a fost o lectură fascinantă. Mama a păstrat cartea și pentru nepoți :). Deocamdată doar nepoțele. 

Țin minte că tata îmi citea din ele, când era vorba de vreo ilustrație mă lua în brațele lui și eu mă culcușeam acolo și mă simțeam ca stăpâna lumii: brațele calde ale tatii, o carte cu desene frumoase (așa le spuneam eu atunci) și parfumul vreunei prăjituri. Nu scot prea des de la naftalină această amintire tocmai pentru că îmi este prea dragă: tata este mort și eu nu mai am decât fotografii și amintiri prețioase. 

Și atunci când le scot din cufărul amintirilor mele, o fac pentru a-mi alina dorul de el, de a zâmbi imaginilor proiectate în mintea mea. Țin minte cum ne recita, mie și fratelui meu, poezii lungi de pe vremea când era el elev și noi ne minunam de cum poate ține minte atâtea chestii. Țin minte cum mergeam cu el la bilbioteca județeană să împrumute cărți: o plasă întreagă de cărți pentru el și mama. Mai târziu eu eram cea care mergea să împrumute cărți pentru noi toți. 

Cam așa a fost pentru mine inițierea în minunata lume a literelor, cuvintelor și poveștilor. Alături de familie, cu cărți care mi-au rămas în minte și in suflet, cărți care îmi doresc să le citeasca și fetele mele. Cu Emilia, începutul este promițător: cărți cumpărate, cărți primite în cadou de la vârsta de un an și până când va putea citi. Până în acel moment tati cu mami sunt cei care citesc și Emi se bucură de ilustrații și își proiectează aceaste imagini în mintea ei.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Libris este una din librăriile online și fizice care au pornit și pe drumul publicării autorilor români, așadar veți găsi întotdeauna cărți noi și, mai ales, cărți de beletristică în oferta lor.

Ultimul viking de Oana G. Arion + un mini interviu

În primul rand, și înainte de a așterne aici orice părere personală despre volumul "Ultimul Viking", trebuie să spun cât de mult mă ma bucură să văd valul de autori romani ale căror cărți sunt tipărite și cunosc succesul. În perioada imediat următoare, pentru că și blogul va împlini 3 ani, voi organiza un concurs de la care nu puteau lipsi cărțile ca și premiu. În special, cărțile autorilor români.

Și acum, să intrăm în pâine: am citit cartea printre momentele de nebunie "amazoniană" și mulțumită Oanei cred că am iesit dintr-o stare urâtă de tot cu mai puține fire albe și mai puțini neuroni creți la sfârșit.  Hahaha! Dar nu glumesc, din păcate.

Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată

Bună, tuturor!

La mulți ani pentru anul 2016!

Sper din suflet să fie unul mult mai bun, plin cu tot ce vă doriți voi mai mult, dar, în primul rând, cu sănătate. Anul acesta mi-am propus multe, dar nu le-am așternur pe nici o hârtie, fizică sau virtuală, tocmai pentru că nu vreau să ”cobesc”. Vreau multe și nu ușor de obtinut, dar vom vedea noi spre sfărșitul anul ce s-a înfăptuit și ce nu.

Blind Date with a Book - schimb de carti

Buna! Ia uite ca acusica vine si februarie, 2 ani de blog si ... un Blind Date with a Book.

Abia astept! Pentru ca anul acesta, in loc de un concurs ca anul trecut, propun sa facem schimb de carti intre noi, cei care vor participa.

Pentru cei care nu stiu ce este un schimb de carti de genul Blind Date with a Book, atunci sa va explic. In librariile din strainatate a aparut de cativa ani un eveniment interesant, in care librarii impachetau cartile ba in ceva frumos, ba in hartie simpla, cafenie, scriau ceva despre fiecare carte in parte, dar la general, iar clientii isi alegeau cartile in functie de ce scria pe ambalaj.

Dă-mi 5 minute din timpul tău!

5 minute din timpul tău (Sonia a calculat de fapt cu vreo 2 minute mai mult, dar să zicem că restul de 2 minute ți le vei petrece gândindu-te ce poți face mai mult)! De atâta este nevoie pentru a face un copil fericit. De atâta este nevoie pentru a împlini un vis, oricât de mic, dar este totuși un vis împlinit. 

V-am tot vorbit despre Semn SPRE carte și campania aceasta foarte dragă mie. Acum Sonia a înscris Semn SPRE carte în Țara lui Andrei, pentru finanțare. Proiectul merită mai mult decât un like. Merită și un vot din partea ta.

Mergi pe site-ul celor din Țara lui Andrei, fă-ți un cont, asta dacă nu ai deja unul, și voteaza cu Semn SPRE carte.

Aici aveți și situația cărților deja donate: http://atshort.com/carti

PS1: Știu că la crearea contului pe Țara lui Andrei vi se cere și un număr de telefon. Și eu l-am dat, acum un an și ceva, cînd mi-am făcut cont pentru prima dată. De atunci și până în prezent nu am fost niciodată deranjată de vreun mesaj, telefon nelalocul lui, inoportun sau pur și simplu din greșeală. Pe scrut, nu am fost niciodată contactată de ei. Numărul de telefon vi se cere doar pentru validarea contului și nimic mai mult.

PS2: Aș fi scris mult mai devreme despre votarea în ȚlA, dar am fost plecate (Emilia și cu mine) la mama mea și acolo chiar nu am mai avut timp să deschid Blogger-ul pentru a putea scrie ceva. Oricum aveți timp până pe 15 mai să votați.

Dați sfoară-n țară despre proiect și despre votarea lui, votați și voi și distribuiți pe canalele de socializare pentru ca și prietenii, familia să voteze. Putem îndeplini mai multe dorințe, mai multe vise, doar împreună!

Blind date with a book

Cred ca toata lumea a trecut prin fiorul intalnirilor, nu? Acea anticipatie, groaza de a face ceva ce nu trebuie, frisoanele reci si calde, palmele putin transpirate de la emotie, nervozitate, placerea de a cunoaste persoane noi. Cu atat mai mult cand este vorba despre acele intalniri "aranjate", pe neve ... sau acele "blind date"-uri.

Dar ce se intampla la un blind date cu o carte? V-ar interesa asa ceva? O carte invelita in coala alba, pe care scrie doar cateva cuvinte despre ce poti descoperi daca o alegi pe ea: suspans, drama, dragoste, mister, tradare, prietenie, descoperire de sine, descoperirea lumii, iluminare, distractie etc. Ati citi o astfel de carte fara a sti prea multe despre ea?

Bun! Si acum, motivul acestor intrebari. Luna viitoare blogul va implini un an. Stiu ca in ultima vreme nu am mai fost la fel de activa ca in primele luni, dar nici viata mea nu a mai fost la fel de agitata, plina de energie, rasete  .... si plansete uneori, de zambete, joaca si multe nopti nedormite. Dar e bine asa. Numai ca nu mi-am dat seama cat de repede a zburat timpul si uite ca acusica am un an de blogging. Mult, putin, de calitate sau nu ... doar eu pot zice, numai ca tind spre partea pozitiva (ciudat pentru mine, cu partea pozitiva). In schimb, ce mi-a adus anul acesta de blogging:

- noi idei despre ce inseamna blogging, in primul rand; am citit si pe "marii" revolutiei 2.0 (sau 2.1 ?!), dar si pe cei mai mici, dar poate ca mai aproape de inima mea;

- am avut surpriza vietii sa gasesc in acest mediu minti luminate, suflete deschise si prietenie - mi-a placut la nebunie partea aceasta;

- am avut sansa, in acest an minunat, sa citesc articole care si-ar avea locul in cartile de mari opere, pentru ca transmit mult mai mult decat o simpla informatie;

- m-am relaxat (chiar si pe la 3 dimineata) scriind articole si comentarii pe alte bloguri si m-am simtit superbine.

Si, cum am scris si pe Fb, un mic concurs cu premiu surpriza. Ca sa participati, trebuie sa-mi raspundeti la intrebarile (macar la prima): "V-ar interesa un blind date cu o carte? Ce v-ar determina sa cumparati o carte despre care nu stiti prea multe?" intr-un comentariu la acest articol. Este singura mea regula.

Concursul incepe de astazi, 14 februarie 2014 (chiar nici o intentie de a lansa concursul intr-o zi cu semnificatie atat de "mareata") si se va termina pe 28 februarie 2014, pentru a anunta castigatorul/castigatoarea pe 1 sau 2 martie 2014.

Va multumesc ca ati fost alaturi de mine in acest an! Va urez .... off ... Noapte buna! (cred; doar e 3 dimineata).

Happy Weekend (9) - Books, my love!

Pentru ca deja ne cunoastem si stiti ca imi plac cartile ... De-a lungul timpului am adunat destule imagine cu si despre carti si vreau sa vi le arat si voua. Unele sunt serioase, altele funny pe cand restul te invita pur si simplu sa pui mana pe o carte si sa citesti. Cine stie ce vei descoperi acolo?! S-ar putea sa te surprinda.

Si un indemn:

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 35 

Primele 100 de cuvinte #2 - Noblesse oblige de Christine Grafin von Bruhl

Cartea ”Noblesse oblige- arta de a duce o viață nobilă” de Christine Grafin von Bruhl a apărut la editura Nemira, în 2010. Eu am achiziționat-o la târgul de carte Librex 2013 - Iași. Mi s-a părut interesant titlul și pentru că acum ceva timp am dat peste acestă sintagmă într-un desen (anime) pe care, mai apoi, nu l-am mai găsit.

Noblesse oblige înseamnă că cine se intitulează nobil trebuie să acționeze precum un nobil; cu puterea, averea și prestigiul vin și responsabilitățile.

”1. NU MAI SPUNE NIMĂNUI

Pe la șaisprezece ani mi-am pus pentru prima dată întrebarea dacă ar fi cazul să mă căsătoresc cu un aristocrat sau nu. Sora mea mai mică tocmai făcea un curs de grădinărit, iar maestrul ei, care îi cunoștea originea, o tachina zilnic întrebând-o dacă pusese ochii pe un soț de rangul ei.

La matura vârstă de cincispreze ani nu ești neapărat stăpân pe tine, încât să găsești întotdeauna răspunsul potrivit la asemenea hărțuieli venite din partea adulților. Sora mea s-a dovedit însă suficient de abilă și a pus un pariu cu maestrul ei și cu soția sa, astfel oameni cât de poate de cumsecade și inimoși. ....”

Până acuma, cartea mi s-a părut foarte antrenantă ... cu povestiri din copilărie, ceva mai de speriat decât toate poveștile de groază (Doamne, nu se poate ca nobilii să-și trateze astfel copiii!!! - Data viitoare mai bine gândiți-vă înainte să ziceți că vreți să fiți prinți sau prințese. Offf!).

sursă foto

Mai am până termin cartea, dare foarte interesantă.

Zile pline de soare

Cred că ultimile zile au fost cele mai plăcute din toată sarcina (deși mai avem vreo 4-5 săptămâni, sper ca situația și starea mea să rămână la fel).

Zilele acestea nu am făcut mai nimica (nimica important pentru alții). Noi ne-am ”bălăcit” în soare pe o băncuță în parcul de lângă noi. Datorită mișcării, aerului mai tare, uneori cu adieri de flori de zarzăre și cireșe (de la pomii fructuferi din părculeț) și a soarelui, ajungem acasă numai bune de trimis la nani.

Astfel că zilele acestea am adormit foarte devreme, ne-am trezit nepermis de târziu, am ieșit afară în parc, am stat la soare, am ascultat muzică și am citit. Mai noi, se pare că bubulina mea (de unde și până unde vin eu cu astfel de nume de alint?!) are preferințe muzicale: ieri a fost muzica franțuză (ce minune! materia asta m-a chinuit în școală 10 ani, dar de plăcut îmi plac și mie melodiile), astăzi ne-am oprit la ceva simfonic (nici măcar nu știu ce, se auzea în surdină și se pare că i-a plăcut), altădată a fost vorba de puțin rock.

Ca să n-o mai lungesc mult, azi vom face exact la fel: banca în parc, soare, o carte bună, poate și o înghețată acolo de poftă, muzica la căști .... și, cum e vorba despre un parc, mulți, mulți prichindei.

Vă urez o zi de vineri cît mai frumoasă! Vă las cu melodia care îmi cântă acum în minte: