Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată

Bună, tuturor!

La mulți ani pentru anul 2016!

Sper din suflet să fie unul mult mai bun, plin cu tot ce vă doriți voi mai mult, dar, în primul rând, cu sănătate. Anul acesta mi-am propus multe, dar nu le-am așternur pe nici o hârtie, fizică sau virtuală, tocmai pentru că nu vreau să ”cobesc”. Vreau multe și nu ușor de obtinut, dar vom vedea noi spre sfărșitul anul ce s-a înfăptuit și ce nu.

Până atunci îmi doresc să citesc cât mai multe cărți. Sper să și reușesc având în vedere programul de lucru. Dar pot spune că am început frumos anul, terminând de citit o carte începutul la finele anului 2015.

E o carte care merită citită, dacă nu pentru ea însăși, atunci pentru autor. ;)

Fain e că am fost la lansarea romanul, la Iași, și am primit și autograf. Mulțumesc, Andrei!!!

Coperta este absolut minunată

Povestea nu este pentru oricine, zic eu, dar tot merită citită de toți. Până la un punct, tot te poți identifica cu zbuciumul adolescentului și cu căutarea sinelui. La urma-urmei, cam așa am fost toți în adolescență: zbuciumați și plin de vervă în a ne descoperi pe noi înșine. Unii dintre noi lucrăm încă la asta, deși adolescența a cam trecut ...de multișor.

Să vă zic ce părere am avut eu despre roman?! Chiar foarte bună. E povestea clasică a căutării ABSOLUTULUI într-o lume plină de RELATIVITĂȚI. Clasică e povestea, nu și parcurgerea ei. Din contră, este surpinzătoare, plină de lirism, de suișuri și coborâșuri, e ca sufletul zbuciumat al lui Andrei (personajul).

Concluzia pe care am tras-o eu citind cartea? Nu trebuie să te temi de moarte, ci doar de viața netrăită. Andrei își trăiește viața la maxim, își asuma alegerile făcute conștient, sau nu, și e un personaj cu care poți simpatiza înca din primele pagini ale cărții.

Absolutul nu există, nu așa cum vrea Andrei: o dragoste absolută, un adevăr absolut. Nici măcar iubirea mamei lui pentru el nu e absolută, pentru că este filtrată prin ochii și simțămintele fiului. Totul e relativ. Sau poate aproape totul: sfârșitul ni-l găsim cu toții. Mai contează cum, când ceea ce știm e că toți pierim?!

Citat: ”Suntem potentialul unui suflet, un singur ritm de inimi slabite de timp si soarta, dar puternica in dorinta de a lupta, de a cauta, a gasi si de a nu plange. NU TREBUIE SA FIM PERFECTI, CI INTREGI.”

Perfecțiunea oare o exista?! (honest question). Chiar dacă există, viața nu ar mai fi viață dacă ar fi perfectă. În călătoria noastră prin ea trebuie să ne cunoaștem, să ne întregim prin persoanele pe care le cunoaștem, prin deciziile luate și prin faptele îndeplinite. Andrei face exact asta chiar dacă suntem sau nu de acord cu ceea ce face, spune, gandește sau simte. La urma-urmei, Andrei e în noi toți!

Personajele adiacente, mama, misteriosul B. Irina, tatăl prezent prin absența edificatoare, bunicii, toate acestea întregesc frumos romanul.

Mama pare un personaj șters la început, creionat bine și, touși, parcă prea banală. Până mai spre sfârșitul poveștii când mai aflăm cîteva despre ea. E în stare de multe sacrificii pentru binele familiei care i-a mai rămas: ea și Andrei. Dar deciziile luate nu sunt tocmai înțelese de către fiu ca pe niște sacrificii, ci mai mult ca o înjosire. Andrei se aștepta ca mama lui să fie aceeași, pentru vecie: mama lui.

B. este misterios și nu prea. Deși se dau câteva detalii despre viața de familie a lui B., nu afli prea multe despre el. Tot ce știm e mai mult prin prisma lui Andrei, care ba îl idolatrizează ca pe un zeu antic în frumusețea lui, ba îl înjosește ca pe o ispita nedorită/

Irina oare chiar e muza? Sau doar normalitatea? Oricum ar fi, după exotismul relației cu B., normalitatea devine ea însăși exotică prin faptul că e ceva normal, la locul lui. Nici despre Irina nu aflăm prea multe, câteva linii trasate pentru a ne face o idee.

Asta și sunt personajele: idei pentru a întregi într/un fel sau altul existența lui Andrei.

Eu vă recomand romanul ”Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată pentru că este un roman de debut suprinzător al unui tănăr  care va împlini în curând 19 ani. Felicitări, Andrei!