Treceți la conținutul principal

Toate sfârșiturile sunt la fel de Andrei Cioată

Bună, tuturor!

La mulți ani pentru anul 2016!

Sper din suflet să fie unul mult mai bun, plin cu tot ce vă doriți voi mai mult, dar, în primul rând, cu sănătate. Anul acesta mi-am propus multe, dar nu le-am așternur pe nici o hârtie, fizică sau virtuală, tocmai pentru că nu vreau să ”cobesc”. Vreau multe și nu ușor de obtinut, dar vom vedea noi spre sfărșitul anul ce s-a înfăptuit și ce nu.



Până atunci îmi doresc să citesc cât mai multe cărți. Sper să și reușesc având în vedere programul de lucru. Dar pot spune că am început frumos anul, terminând de citit o carte începutul la finele anului 2015.

E o carte care merită citită, dacă nu pentru ea însăși, atunci pentru autor. ;)

Fain e că am fost la lansarea romanul, la Iași, și am primit și autograf. Mulțumesc, Andrei!!!

Coperta este absolut minunată


Povestea nu este pentru oricine, zic eu, dar tot merită citită de toți. Până la un punct, tot te poți identifica cu zbuciumul adolescentului și cu căutarea sinelui. La urma-urmei, cam așa am fost toți în adolescență: zbuciumați și plin de vervă în a ne descoperi pe noi înșine. Unii dintre noi lucrăm încă la asta, deși adolescența a cam trecut ...de multișor.

Să vă zic ce părere am avut eu despre roman?! Chiar foarte bună. E povestea clasică a căutării ABSOLUTULUI într-o lume plină de RELATIVITĂȚI. Clasică e povestea, nu și parcurgerea ei. Din contră, este surpinzătoare, plină de lirism, de suișuri și coborâșuri, e ca sufletul zbuciumat al lui Andrei (personajul).

Concluzia pe care am tras-o eu citind cartea? Nu trebuie să te temi de moarte, ci doar de viața netrăită. Andrei își trăiește viața la maxim, își asuma alegerile făcute conștient, sau nu, și e un personaj cu care poți simpatiza înca din primele pagini ale cărții.

Absolutul nu există, nu așa cum vrea Andrei: o dragoste absolută, un adevăr absolut. Nici măcar iubirea mamei lui pentru el nu e absolută, pentru că este filtrată prin ochii și simțămintele fiului. Totul e relativ. Sau poate aproape totul: sfârșitul ni-l găsim cu toții. Mai contează cum, când ceea ce știm e că toți pierim?!

Citat: ”Suntem potentialul unui suflet, un singur ritm de inimi slabite de timp si soarta, dar puternica in dorinta de a lupta, de a cauta, a gasi si de a nu plange. NU TREBUIE SA FIM PERFECTI, CI INTREGI.

Perfecțiunea oare o exista?! (honest question). Chiar dacă există, viața nu ar mai fi viață dacă ar fi perfectă. În călătoria noastră prin ea trebuie să ne cunoaștem, să ne întregim prin persoanele pe care le cunoaștem, prin deciziile luate și prin faptele îndeplinite. Andrei face exact asta chiar dacă suntem sau nu de acord cu ceea ce face, spune, gandește sau simte. La urma-urmei, Andrei e în noi toți!

Personajele adiacente, mama, misteriosul B. Irina, tatăl prezent prin absența edificatoare, bunicii, toate acestea întregesc frumos romanul.

Mama pare un personaj șters la început, creionat bine și, touși, parcă prea banală. Până mai spre sfârșitul poveștii când mai aflăm cîteva despre ea. E în stare de multe sacrificii pentru binele familiei care i-a mai rămas: ea și Andrei. Dar deciziile luate nu sunt tocmai înțelese de către fiu ca pe niște sacrificii, ci mai mult ca o înjosire. Andrei se aștepta ca mama lui să fie aceeași, pentru vecie: mama lui.

B. este misterios și nu prea. Deși se dau câteva detalii despre viața de familie a lui B., nu afli prea multe despre el. Tot ce știm e mai mult prin prisma lui Andrei, care ba îl idolatrizează ca pe un zeu antic în frumusețea lui, ba îl înjosește ca pe o ispita nedorită/

Irina oare chiar e muza? Sau doar normalitatea? Oricum ar fi, după exotismul relației cu B., normalitatea devine ea însăși exotică prin faptul că e ceva normal, la locul lui. Nici despre Irina nu aflăm prea multe, câteva linii trasate pentru a ne face o idee.

Asta și sunt personajele: idei pentru a întregi într/un fel sau altul existența lui Andrei.

Eu vă recomand romanul ”Toate sfârșiturile sunt la fel” de Andrei Cioată pentru că este un roman de debut suprinzător al unui tănăr  care va împlini în curând 19 ani. Felicitări, Andrei!

Comentarii

  1. Mulțumesc nespus pentru o recenzie așa frumoasă și pentru felul în care aii văzut povestea! :) Te pup și îți mulțumesc și pentru prezența la lansare. Îmbrățișări cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Clar o carte tentanta! Abia astept sa o citesc si eu! Dupa 15 Februarie :)
    Multumesc de recenzie draguta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce recenzie frumoasă, felicitări! Și mie mi-a plăcut cartea, chiar abia așteptam să o citesc și când am avut-o în mâini, n-am mai putut să o las jos. (http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/01/titlu-toate-sfarsiturile-sunt-la-fel.html) :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…