Mfc - Micile placeri ale vietii

Uneori, pana si o ploaie micuta de vara poate fi o bucurie imensa. Mai ales atunci cand nu ai vazut ploaia niciodata inainte. Enjoy it!

CutiesNFuzzies

PS: Pentru a participa la "Miercurea fără cuvinte", postează pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care să transmită ceva frumos și apoi introdu link-ul postării. Mai multe găsiți la Carmen.

Happy WW! Pupici  *:*

PS2: Data trecuta chiar nu avut timp de stat mai mult pe bloguri, pentru comentarii cel putin, deoarece eram in spital cu Emilia. Imi pare rau, dar astazi voi trece pe la toti, ca sa ma revansez. Sper sa aveti o zi minunata!

Toamna inceputurilor noastre

Pentru prima mea incercare de a scrie o Poveste Parfumata aveam in gand altceva. Chiar o poveste care imi tot umbla prin minte, tropaind de-a dreptul. Dar cum a luat amploare si nevrand sa dau cu batu`n balta din prima prin lungimea (kilometrica) a povestirii, am ales altceva. Si uite aici ce a iesit:

Totul a inceput cu o privire si un suras. Intr-o zi de toamna, la inceputul unui an universitar. Ultimul. Toamna aceea miroasea a posibilitati, sperante, a prietenie si iubire, a implinire. Si chiar asa a si fost.

Au urmat cativa ani de iubareala, pentru ca apoi sa le mai vina si mintea la cap. Au hotarat sa faca cununia civila. Va urma si cea religioasa. Tot toamna s-a nimerit. Acuma, chiar la inceputul toamnei, cu zile inca calde si soare puternic, dar fara acea arsita molesitoare. Mirosea a ars, a parguit, a galben pufos al gutuielor si a pamant reavan, proaspat arat care va face loc noilor culturi. Asa si ei faceau loc unui nou inceput. Un inceput impreuna, cu veselia si speranta tineretii.

A trecut si toamna aceasta. A venit un nou an, o noua toamna cu un nou inceput ... sau o continuare de data aceasta?! O toamna deja pe fagasul ei, cu ploi mocanesti ce-ti aburesc fereastra, cu miros de ceai si must, cu gutuiele deja pe pervaz, cu o adiere de lemn ars in toata casa si cu ceturile ei tamaioase, cu valatuci laptosi involburandu-se in jurul tau. Totul pare a adormi incet-incet, dar ei erau inca plini de viata ... si iubire. Culorile toamnei i insotesc si in ce-a mai frumoasa zi din viata lor (de pana atunci): nunta.

O zi ciudata, plina de contradictii meteorologice: o dimineata friguroasa, cu o ceata grea, palpabila, gri si aproape inecacioasa. Avea impresia uneori ca vroia sa o atinga, ca-i intra sub rochie si o atingea pe picior doar pentru a-i provoca un fior ... de frig, de teama, de placere?! Poate toate trei. Parea un val gri-albicios aruncat asupra orasului, asupra oamenilor, asupra sentimentelor.

Totusi amiaza isi facu simtita prezenta printr-un soare, cam zimtat el, dar calduros. O lumina terna disipa ceata, o fugari in padure pentru ca era i zi de sarbatoare pentru ei ... si aveau nevoie de caldura, de lumina, de zambete.

O mica ploicica le ureaza belsug in toate, sa fie sanatosi si voiosi. Apoi soarele isi scoate iar cercul de dupa nori si lumineaza ca intr-o zi de vara. Surle si trambite (imaginare) vestesc unirea. S-a infaptuit! Au fost doi. Sunt UNUL!

Noaptea ii prinde petrecand, sarbatorind miracolul. Se fura mireasa. Vremea, se vede treaba, tine cu mirele. In secret, si cu mireasa: nu vroia sa fie furata. O ceata densa, ca un clopot asupra petrecerii, impiedica rapitorii sa-si continue planul. Mireasa trebuia returnata mirelui impacientat. Iubirea a invins, cu ajutorul cetii.

Wind Song de Prince Matchabelli este un parfum floral de dama. Wind Song a fost lansat in 1953. Notele de varf sunt coriandru, frunze de portocal, mandarina, tarhon, neroli, bergamot si lamaie; notele de mijloc sunt cuisoare, garoafa, radacina de stanjenel, iasomie, ylang-ylang, trandafir si lemn de trandafir brazilian; notele de baza sunt lemn de santal, ambra, mosc, rasina benzoica, vetiver si cedru.

1 ... 2

LE: Această poveste parfumata a fost posibila datorită Clubului Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela, iar tema numita Parfumul ceturilor toamnei ii apartine gazdei.

Au mai scris pe aceasta tema si urmatorii:

Mirela, Catalin, Elly Weiss, Lolita, Silving, Tina, Sonia, Irealia, Ghurhu, Gabi, Nina, Vania, Diana, CZ

Reflexia de vineri (5) - Nu sunt acasa

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la "Reflexii in Oglinda"

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia

                                                                     Octavio Paz

         

          Ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          nici prea atentă, nici distrată,      

          paşii uşori, picuraţi,

          apă care este aer, aer care este timp,

          ziua ezită să plece,

          noaptea nu a venit încă,

          chipuri ale ceţii

          la colţul străzii,

          chipuri ale timpului

          la colţul aceste fraze,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          fără să mă asculţi, ascultă-mă vorbind

          cu ochii deschişi spre înăuntru,

          adormită, cu toate simţurile treze,

          ploaie, paşii uşori, rumoare de silabe,

          apă şi aer, cuvinte fără greutate:

          ceea ce am fost, ceea ce sunt,

          zilele şi anii, această clipă,

          timp fără greutate, apăsare enormă,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          asfaltul umed luceşte,

          ceaţa se ridică şi merge,

          noaptea se deschide şi mă priveşte:

          eşti tu şi silueta ta de vînt,

          tu şi chipul tău de noapte,

          tu şi părul tău, fulger lent,

          traversezi strada şi-mi intri sub frunte,

          paşii de apă pe pleoapele mele,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          asfaltul luceşte, traversezi strada,

          este ceaţa hoinărind prin noapte,

          este noaptea dormind în patul tău,

          este hula respiraţiei tale,

          degetele tale de apă îmi umezesc fruntea,

          degetele tale de foc îmi ard ochii,

          degetele tale de aer deschid pleoapele timpului,

          nălucă de apariţii şi învieri,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          anii trec, clipele revin,

          auzi paşii din camera vecină?

          Nici aici, nici acolo: ascultă-i

          într-un alt timp care este clipa asta,

          ascultă paşii timpului

          inventator de locuri fără greutate sau spaţiu,

          ascultă ploaia fugind pe terasă,

          noaptea crescînd sub arbori,

          un fulger şi-a făcut cuibul între foi.

          Incertă grădină în derivă

          -intră, umbra ta îmi acoperă pagina.

              Traducere din spaniolă de Paul Doru Mugur

sursă foto