Dos cuerpos/Două trupuri - Octavio Paz

DOS CUERPOS

Dos cuerpos frente a frente

son a veces dos olas

y la noche es océano.

Dos cuerpos frente a frente

son a veces dos piedras

y la noche es desierto.

Dos cuerpos frente a frente

son a veces raíces

en la noche enlazadas.

Dos cuerpos frente a frente

son a veces navajas

y la noche relámpago.

Dos cuerpos frente a frente

son dos astros que caen

en un cielo vacío.

Octavio Paz - 1944

vocea autorului însuși

***

DOUĂ CORPURI 

Două corpuri faţă-n faţă

 sunt uneori două valuri

 şi noaptea e un ocean. 

Două corpuri faţă-n faţă

 sunt uneori două pietre

 şi noaptea un deşert.

  

Două corpuri faţă-n faţă

 sunt uneori rădăcini

 în noapte înlănţuite. 

Două corpuri faţă-n faţă

 sunt uneori cuţite

 în noapte fulgerând.

  

Două corpuri faţă-n faţă 

sunt ca stele căzătoare

 pe un cer gol.

  

Traducere: Ion Burhan

canal YuoTube

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia

Ascultă-mă cum ascultăm ploaia

                                                                     Octavio Paz

         

          Ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          nici prea atentă, nici distrată,      

          paşii uşori, picuraţi,

          apă care este aer, aer care este timp,

          ziua ezită să plece,

          noaptea nu a venit încă,

          chipuri ale ceţii

          la colţul străzii,

          chipuri ale timpului

          la colţul aceste fraze,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          fără să mă asculţi, ascultă-mă vorbind

          cu ochii deschişi spre înăuntru,

          adormită, cu toate simţurile treze,

          ploaie, paşii uşori, rumoare de silabe,

          apă şi aer, cuvinte fără greutate:

          ceea ce am fost, ceea ce sunt,

          zilele şi anii, această clipă,

          timp fără greutate, apăsare enormă,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          asfaltul umed luceşte,

          ceaţa se ridică şi merge,

          noaptea se deschide şi mă priveşte:

          eşti tu şi silueta ta de vînt,

          tu şi chipul tău de noapte,

          tu şi părul tău, fulger lent,

          traversezi strada şi-mi intri sub frunte,

          paşii de apă pe pleoapele mele,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          asfaltul luceşte, traversezi strada,

          este ceaţa hoinărind prin noapte,

          este noaptea dormind în patul tău,

          este hula respiraţiei tale,

          degetele tale de apă îmi umezesc fruntea,

          degetele tale de foc îmi ard ochii,

          degetele tale de aer deschid pleoapele timpului,

          nălucă de apariţii şi învieri,

          ascultă-mă cum ascultăm ploaia,

          anii trec, clipele revin,

          auzi paşii din camera vecină?

          Nici aici, nici acolo: ascultă-i

          într-un alt timp care este clipa asta,

          ascultă paşii timpului

          inventator de locuri fără greutate sau spaţiu,

          ascultă ploaia fugind pe terasă,

          noaptea crescînd sub arbori,

          un fulger şi-a făcut cuibul între foi.

          Incertă grădină în derivă

          -intră, umbra ta îmi acoperă pagina.

              Traducere din spaniolă de Paul Doru Mugur

sursă foto