Look Up and Look ....Down!

Facebook, Twitter, Instagram, Pinterest, Google +1, Youtube, Reddit, Tumblr, StumbleUpon şi multe altele. Să tot alegi. Să tot navighezi printre ele, să tot pierzi timpul ... sau nu. Azi am dat peste un video "viral": Look Up! Mi-a plăcut. Apoi am găsit şi răspunsul, Look Down!

Look Up! este un video care ne mai îndeamnă să vedem culoarea cerului cu ochii noştri, nu doar de pe internet, în video sau pozele de pe Facebook sau Instagram. Să socializăm de-adevăratelea, faţă în faţă, nu pe Fb, Twitter sau mai ştiu eu ce. Să mai ieşim în natură, să nu mai fim singuri, să nu mai vorbim ca şi cum cineva chiar ar asculta. 

Poate e puţin radical, pe mine Facebook-ul chiar m-a ajutat: să cunosc oameni noi (nu zic că poţi cunoaşte un om într-o viaţă întreagă, stând unul lângă altul, dar, totuşi, e vorba de o cunoaştere), să intru în contact cu ceilalţi, mai vechi, dar de care m-am îndepărtat (viaţa te duce pe cărari separate, asta nu înseamnă că trebuie să nu mai comunici cu ei, iar Internetul e cea mai uşoară şi ieftină cale de a mai afla ce face fratele meu în Franţa, prietenii de prin Marea Britanie, Austria, Spania, SUA ş.a.m.d., de a afla ce mai fac colegii de şcoală, liceu, facultate).

Mai vorbim şi la telefon, cu cea mai bună prietenă din facultate, care locuieşte în Bucureşti, dar care a rămas cea mai bună. Ne mai şi întâlnim atunci când se poate. Dar fiecare are o viaţă acolo unde locuieşte şi nu te poţi aştepta să vă întâlniţi în fiecare weekend, cum o făceaţi acum câţiva ani.

Look Down! este video-ul de răspuns, în care se analizează puţin această tehnologie. Mi-a plăcut mai mult. Nu idealizează (cred eu) nici tehnologia, nici socializarea "reală". Oamenii sunt cei care fac ca ceva anume să fie bun sau rău, ei dau valoare şi conotaţii pozitive sau negative acelui ceva.

Parodia Look Up! este funny şi foarte ... modernă, dacă mi se permite să scriu aşa. Sunt oameni care numai aşa vor să trăiască, este alegerea lor, cum este alegerea lor şi să trăiască fără (prea multă) tehnologie în viaţa lor. Fiecare alege ceea ce vrea, atât timp cât nu deranjează şi nici nu pune în pericol viaţa lor şi a celor din jur.

Gary Turk

Murderbot Productions

Spencer & Alex

Voi ce părere aveţi?

Gradina din apartament

Ii placea viata la oras. Era fericita in multime, cand trecea strada impreuna cu alti 20 de insi necunoscurti. Ii placea anonimatul oferit de oras. Nu multi te cunosc si cei care zic ca te cunosc nu pot nici macar sa "zgarie suprafata". 

Dar cand ajungea acasa, in apartamentul ei micut, isi dorea sa fie din nou la tara, in casa parinteasca, inconjurata de livada de meri si de gradina de zarzavaturi, sa miroase fanul proaspat cosit si sa faca dulceata de visine. Locuinta ei era mica si cam ponosita, dar incet-incet a inceput sa o schimbe. 

Prima imbunatatire adusa a fost o floare in ghiveci: violete de Parma. Si-a zis ca daca floarea va rezista va aduce mai multe pana isi va crea propria ei gradina .... chiar aici in apartamentul ei, pentru a nu se mai simti asa de singura.

***

Anii au trecut, vreo cincisprezece la numar. In drum spre casa, traverseaza aceleasi strazi pline de oameni, locuieste in acelasi oras care ii asigura anonimatul, numai ca acum i-a schimbat titulatura cu una noua - "intimitate" (Nu prea ai parte de asa ceva intr-un satuc mic de munte unde fiecare cunoaste pe fiecare). 

Se gandeste cu placere la momentul in care va intra pe usa si o vor intampina cei doi spiridusi ai ei: cele doua fetite, inconjurate de propria lor "gradinita zoologica": un catel maidanez - o corcitura intre un labrador si cine-mai-stie-ce, o pisica fara coada, dar tare prietenoasa, vreo 3 iepurasi albi-ca-neaua, un hamster jucaus si inca vreo 4 perusi, toti de culori diferite. O adevarata menajerie, o adevarata galagie. Dar ea era fericita! 

A strabatut cale lunga de la fata speriata care a venit la oras pentru educatie. Singurul lucru care nu s-a schimbat e placerea ei de a face ceva cu mainile proprii: sa lucreze din lut si apa un frumos ghiveci sau o vaza, un ulcior; sa sadeasca seminte si rasaduri si apoi sa vada cum cresc plantutele, sa le ude, sa le vorbeasca si sa le iubeasca pentru a creste mari si frumoase - la fel ca si zvapaiatele ei. 

Acum apartamentul nu prea mai este la fel de mare, in fiecare coltisor a gasit loc pentru vreo planta de-a ei: violetele de Parma, orhidee de ghiveci, muscate, craciunite, cactusi ferigi si trandafiri etc. Avea plante medicinale si ierburi aromatice, flori in culori vibrante, plante eminamente verzi si chiar cativa arbusti fructiferi: un portocal si doi lamai, un trandafir japonez ale carui flori rosii sunt ca minunatele fuste involburate ale unei dansatoare de flamenco, iar terasa este oaza de fericire. 

Acolo se culcuseste binisor intr-un sezlong, cu o carte intr-o mana si un pahar de vin in cealalta, la umbra unei mici cupole cu trandafirasi pictati in cea mai frumoasa nuanta de violet, cu un lamai in preajma, pentru prospetime. 

Niciodata nu e liniste: toti ai casei o urmeaza, ca sunt patrupezi, zburatoare sau bipezi; nu conteaza, ea este fericita in zarva aceea, printre latraturi, mieunaturi, voci cristaline de copii si, apoi, un bariton din bucatarie: "Iubito, iar am ars mancarea! Off!!! Nu ai vrea sa faci tu repede ceva?". Fetele topai pe langa ea si ii cer sa fac ba o salata, ba o prajitura, ba o inghetata, ba o friptura (doar si ceilalti membri, cei necuvantatori, trebuie sa manance!)

Se gandeste, in timp ce cobora din gradina ei fermecata ca, in curand, vor trebui sa se mute la casa, cu o curte mare si o gradina si mai mare. Vor trebui sa planteze copaci si zarzavaturi, legume si flori, vor avea un leagan si, mai mult ca sigur, menajeria lor se va mari si ea cu noi si noi membri. Deja au pus ochii pe o casa la periferia orasului, destul de aproape de serviciu, dar totusi departe de zarva orasului. Va avea tot ce isi doreste ea: intimitate in sanul familiei si copii sanatosi care sa alerge prin curte, sa se joace cu animalutele lor si sa fie mai aproape de natura.

***

Nu am ales un parfum anume, ci o gama intreaga de parfumuri, numita extrem de ingenios The Healing Garden, de la Coty, tocmai pentru a reda varietatea unei gradini. Aceste parfumuri minunate sunt Green Tea Balance si Green Tea Therapy, Lavender Therapy, Waters Intens, Waters Pure Joy, Waters Perfect Calm, Waters Sheer Passion, precum si Healing Garden In Bloom.

Tema din Clubul Condeielor Parfumate a fost propusa de Mirela - Parfumul vocilor din gradina. Urmatoarea tema, propusa de Vero, este Parfumul Faurarului.

Alti condeieri: Mirela, Vienela, Gabi, Axlandra, Griska, Silving.

Lady in red

Viata mea e doar un sir de nopti in care visez si zile in care ma trezesc … la realitate: singur, in patul meu, fara cineva alaturi de mine. Prea multa liniste. Inca o toamna a venit in viata mea (de data aceasta, cea meteorologica). Cand va intra si Doamna mea in acesta umila viata pentru a ma scapa de singuratate?!

Alta cafea bauta fara companie, alta zi mizerabila la serviciu … Seful tipa la toti, eu ma tot fac ca nu aud si-mi zic ca asa trebuie ca se simt toti: mizerabil. Dar, apoi, privesc cum colegul de langa mine pleaca de cum s-a terminat programul pentru a-si lua fiica de la lectia de pian, cum cel mai nou intrat in firma isi face planuri pentru o iesire in oras cu preitenii, cum colega de la Resurse Umane se pregateste pentru o cina romantica cu sotul. Ca intotdeauna, eu raman ultimul care pleaca. Eu nu am la cine sa ma grabesc, nu am pe cine sa astept sau cu cine sa planific. Sunt singur-singurel.

Seara de octombrie. Copacii sunt mai golasi, in timp ce frunzele isi continua incet dansul mortii. Ceata invaluie tot si mi-e frig. Frig in carne si in oase, frig in inima. O astfel de vreme execrabila merge unsa cu dispozitia mea. Nici nu ma mai uit pe unde calc. La urma urmei, tot bat drumul acesta de ani de zile fara a fi intrerupt de ceva … sau cineva.

O iau prin parc. Decizie de moment. E mai scurt si, mi se pare, mai frumos. Parcurg aleiele parcului de parca as fi la maraton. Nimic nu ma opreste. Nici frumusetea domoala, dar vibranta a parcului ravasit de toamna. 

Poc! Servieta imi cade si din ea ies dosarele. Ma gandeam sa mai fac ceva si pe acasa. Si asa nu am altceva de facut.

Imi cer scuze! Mergeam si nu ma uitam pe unde…

Eu imi cer scuze, spuse o voce de femeie. Ma grabeam si nu am mai fost atenta.

Ridic privirea si ma topesc. La fel ca in visele mele: o roscata superba, imbracata in culorile toamnei. Ochi mari, umezi, caprui... Nu e cea mai bine aleasa descriere, nu. Culoarea ochilor ei ma face sa ma gandesc la mierea lichida ce invaluie ciocolata amaruie.

Aaa, nu, nu, e vina mea …. Eu nu vedeam, scuze, nu ma uitam pe unde merg …si, si, si am dat pesss-te dumneavoastra.

Nu e nimic. Sa va ajut cu dosarele. – Mainile ei elegante imi culeg imediat dosarele de pe jos si mi le pune in servieta. Eu doar o sorbeam din priviri, ramas fara cuvinte si fara suflare.

Imi cer scuze inca o data si va urez o seara placuta! Si dusa a fost.

Intorc capul dupa ea. Ce aparitie! De vis. Imi continui drumul spre casa mai mult plutind. Ajuns in apartament, nu ma mai intereseaza dosarele din servieta, ci deschid imediat calculatorul si dau click pe fisierul "Lady in Red". De acolo, apar in fata ochilor mei cateva zeci de imagini cu femei imbracate in rosu. De fapt, e doar una: o femeie - cea din visul meu. Am tot desenat-o, de parca nutream speranta ca desenul va prinde viata si femeie va deveni reala. Eram totusi convins ca este doar un vis. Pana azi.

***

Alta zi de octombrie friguros. O alta cafea bauta dimineata devreme, cand nici ceata nu s-a ridicat bine. Stau singur la masuta din bucatarie si privesc prin fereastra. Alta toamna a venit si si-a facut intrarea in viata mea. Dar e diferita. Linistea a disparut.

Deja bei cafeaua? De ce nu m-ai trezit si pe mine? Mai este cafea si pentru mine? ... Ca de nu ...

Da, e diferita toamna asta. Mi-am zis sa nu mai visez, ci sa traiesc. Mi-am facut curaj si, cand am mai intalnit-o pe EA i-am cerut sa-mi spuna numele si daca ar vrea sa ne mai intalnim. Tremuram ca varga, dar mai rau ar fi fost daca nu as fi facut miscarea. Viata mea ar fi fost un sir nesfarsit de "daca" si "cum ar fi fost".

Hei, visatorule! Bea-ti cafeaua ca intarzii la serviciu! Rade de mine. Imi tot zice "visator". Chiar imi place. Daca nu as fi un visator, nu mi-ar fi aparut ea in vise si, apoi, in viata mea. E bine sa visezi. Si mai bine e sa-ti traiesti viata ca si cum a-i visa. Inima imi canta de bucurie, de dragoste impartasita si de vis implinit

Im iau servieta si haina. Fularul mi-l punea ea. Ma trage spre ea si-mi zice:

Sa ai o zi buna! Te iubesc! Ziua mea e deja buna pentru ca ea mi-a zambit. Prezenta ei a schimbat totul, pana si perceptia mea asupra toamnei. Nu mai sunt mohorat si toamna nu mai este un anotimp depresiv. Acum parcurg parcul in drum spre serviciu si vad frumusetea unei singure frunze aramii ce si-a inceput dansul catre iubitul pamant, unde se va odihni toata iarna. Vad frumusetea oamenilor care trec pe langa mine, a copiilor in drum spre scoala. Acum zambesc cand vad doi indragostiti plimbandu-se de mana. Zambesc pentru ca si eu, la randul meu, sunt indragostit ... sunt indragostit de ea de Toamna, de Doamna mea in rosu.

***

Video, Foto

Forever Red de la Bath & Body Works este un parfum feminim rosu prin excelenta. Un amestec pasionant de rodie, piersici frantuzesti si mere; galbenele, bujor si osmanthus rosu, iar notele de baza sunt cele de lemn de stejar, nalba catifelata si rom vanilat.

***

Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul muzicii toamnei, propusa de Mirela. Urmatoarea tema este Parfumul unui secret, tema propusa de Alexandra Cristea. Abia astept!

De asemenea, articolul participa si la Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Roșie, de pe blogul lui Silving.

Alti condeieri: Mirela, Silving, Vania, Nina, Gabi, Axlandra, Elly, Diana, Mala, Tina ... pana in acest moment.