Ii placea viata la oras. Era fericita in multime, cand trecea strada impreuna cu alti 20 de insi necunoscurti. Ii placea anonimatul oferit de oras. Nu multi te cunosc si cei care zic ca te cunosc nu pot nici macar sa "zgarie suprafata".
Dar cand ajungea acasa, in apartamentul ei micut, isi dorea sa fie din nou la tara, in casa parinteasca, inconjurata de livada de meri si de gradina de zarzavaturi, sa miroase fanul proaspat cosit si sa faca dulceata de visine. Locuinta ei era mica si cam ponosita, dar incet-incet a inceput sa o schimbe.
Prima imbunatatire adusa a fost o floare in ghiveci: violete de Parma. Si-a zis ca daca floarea va rezista va aduce mai multe pana isi va crea propria ei gradina .... chiar aici in apartamentul ei, pentru a nu se mai simti asa de singura.
***
Anii au trecut, vreo cincisprezece la numar. In drum spre casa, traverseaza aceleasi strazi pline de oameni, locuieste in acelasi oras care ii asigura anonimatul, numai ca acum i-a schimbat titulatura cu una noua - "intimitate" (Nu prea ai parte de asa ceva intr-un satuc mic de munte unde fiecare cunoaste pe fiecare).
Se gandeste cu placere la momentul in care va intra pe usa si o vor intampina cei doi spiridusi ai ei: cele doua fetite, inconjurate de propria lor "gradinita zoologica": un catel maidanez - o corcitura intre un labrador si cine-mai-stie-ce, o pisica fara coada, dar tare prietenoasa, vreo 3 iepurasi albi-ca-neaua, un hamster jucaus si inca vreo 4 perusi, toti de culori diferite. O adevarata menajerie, o adevarata galagie. Dar ea era fericita!
A strabatut cale lunga de la fata speriata care a venit la oras pentru educatie. Singurul lucru care nu s-a schimbat e placerea ei de a face ceva cu mainile proprii: sa lucreze din lut si apa un frumos ghiveci sau o vaza, un ulcior; sa sadeasca seminte si rasaduri si apoi sa vada cum cresc plantutele, sa le ude, sa le vorbeasca si sa le iubeasca pentru a creste mari si frumoase - la fel ca si zvapaiatele ei.
Acum apartamentul nu prea mai este la fel de mare, in fiecare coltisor a gasit loc pentru vreo planta de-a ei: violetele de Parma, orhidee de ghiveci, muscate, craciunite, cactusi ferigi si trandafiri etc. Avea plante medicinale si ierburi aromatice, flori in culori vibrante, plante eminamente verzi si chiar cativa arbusti fructiferi: un portocal si doi lamai, un trandafir japonez ale carui flori rosii sunt ca minunatele fuste involburate ale unei dansatoare de flamenco, iar terasa este oaza de fericire.
Acolo se culcuseste binisor intr-un sezlong, cu o carte intr-o mana si un pahar de vin in cealalta, la umbra unei mici cupole cu trandafirasi pictati in cea mai frumoasa nuanta de violet, cu un lamai in preajma, pentru prospetime.
Niciodata nu e liniste: toti ai casei o urmeaza, ca sunt patrupezi, zburatoare sau bipezi; nu conteaza, ea este fericita in zarva aceea, printre latraturi, mieunaturi, voci cristaline de copii si, apoi, un bariton din bucatarie: "Iubito, iar am ars mancarea! Off!!! Nu ai vrea sa faci tu repede ceva?". Fetele topai pe langa ea si ii cer sa fac ba o salata, ba o prajitura, ba o inghetata, ba o friptura (doar si ceilalti membri, cei necuvantatori, trebuie sa manance!)
Se gandeste, in timp ce cobora din gradina ei fermecata ca, in curand, vor trebui sa se mute la casa, cu o curte mare si o gradina si mai mare. Vor trebui sa planteze copaci si zarzavaturi, legume si flori, vor avea un leagan si, mai mult ca sigur, menajeria lor se va mari si ea cu noi si noi membri. Deja au pus ochii pe o casa la periferia orasului, destul de aproape de serviciu, dar totusi departe de zarva orasului. Va avea tot ce isi doreste ea: intimitate in sanul familiei si copii sanatosi care sa alerge prin curte, sa se joace cu animalutele lor si sa fie mai aproape de natura.
***
Nu am ales un parfum anume, ci o gama intreaga de parfumuri, numita extrem de ingenios The Healing Garden, de la Coty, tocmai pentru a reda varietatea unei gradini. Aceste parfumuri minunate sunt Green Tea Balance si Green Tea Therapy, Lavender Therapy, Waters Intens, Waters Pure Joy, Waters Perfect Calm, Waters Sheer Passion, precum si Healing Garden In Bloom.
.jpg)
Tare mult mi-ar placea si mie sa stiu sa lucrez in lut si sa imi fac propriile ghivece dupa pofta inimii. Nu prea le merge bine florilor mele in apartament, desi incerc sa le ingrijesc bine. Nu avem destula lumina, asa ca nici nu ma deranjez sa imi cumpar flori care infloresc.
RăspundețiȘtergereMi-a placut povestea ta, mi-au placut si pozele. Chiar ai ocazia de a te bucura de toate acele flori?
Vienela, sa stii ca si eu acuma tot incerc sa tin "in viata" cate-o planta in ghiveci, dar cum stam intr-un apartament inchiriat si nu putem modifica nimica, nu prea ii prieste. In schimb, cand eram acasa la parintii mei, glumeam ca traiam intr-o padure. Chiar aveam trandafiri japonezi de vreo 2 metri si infloreau de cateva ori pe an, plus un lamai care rodea vreo 3-4 lamai micute, dar foarte aromate .... Ambii mei parinti erau innebuniti dupa plantele si florile de apartament. Se pare ca am mostenit si eu asta. Tot ce imi doresc e sa am unde sa le tin si sa ma ocup de ele.
ȘtergereFoarte frumoasa gradina ta, cred ca in poveste se simte un pic din tine, ceea ce e bine. Pupici Emiliei!
RăspundețiȘtergerePoate chiar are ceva din mine, mai mult iubirea fata de natura, chiar si prin plantele de apartament. Nu mai zic de "menajerie". Daca m-ar fi lasat mama, ii faceam si eu la fel: adunam toate animalutele ranite, abandonate sau mai stiu eu cum, acasa. :)) De aceea imi doresc o casa: sa pot sa le am pe toate - si gradina mea si animalutele. Pupici si voua, Fairytale!
Ștergereminunate flori! am si eu cate ceva in casa, dar abia astept gradina :)
RăspundețiȘtergereBuna, Coco! Si eu abia astept sa vina primavara, cu putina caldura, pentru a-mi pune in gradina ceea ce vreau. (Bine e gradina socrilor si cea a mamei mele, dar macar pot pune si eu ceva pe acolo). Cel mai mult m-ar interesa plantele perene si anumite ierburi aromatice ce nu se gasesc asa usor la noi. Anul acesta e anul incercarilor! :)
ȘtergereO poveste cu un parfum din realitate si note pline de dorinte. O casa l-ar pune bine in valoare. M-a destins si incantat povestea ta. :) Emilia cum reactioneaza la plante? Nepotii mei s-ar infige si le-ar jumuli pe toate. :D
RăspundețiȘtergereMultumesc, Mihaela! Cred ca am introdus elementul "casa" pentru ca si noi ne dorim acelasi lucru. Cat despre Emilia, care e in perioada de "preumblat" prin casa, tot ce gaseste pune mana, baga in gura, ciufuleste, jumuleste, isi incearca dintii pe acel lucru, il flutura deasupra capului si ii face vant departe de ea pentru ca apoi sa-l calce in picioare. Asadar singurele flori pe care le mai am si eu in casa sunt pozitionate sus-sus de tot, tocmai pentru ca Emilia le "prea" iubeste :))). Mi-a jumulit o plantuta de ghiveci si mai era si plina de pamant din cap pana in picioare :)))) Dar asa sunt copiii: curioasi, vor sa atinga ei, sa vada ei despre ce e vorba.
ȘtergereCâtă relaxare trebuie să fie într-o astfel de grădină! Mi-ar fi plăcut să locuiesc la curte, şi fetelor mele.
RăspundețiȘtergereEu ştiu o poveste adevărată în care lucrurile s-au întâmplat invers. Cumnata mea s-a îndrăgostit de un bănăţean (sas) de pe Valea Bistrei, din Ţinutul Gugulanilor, şi s-a mutat acolo, într-o zonă superbă, la câţiva km de Oţelul Roşu (Ferdinand) şi Caransebeş. Şi trăiesc o poveste frumoasă, împreună cu fetiţa lor şi cu multe animale: căţei, pisici, iepuri, peruşi,
Am uitat să spun că a lăsat Bucureştiul pentru toate acele minunăţii, şi evident, pentru iubirea vieţii ei!!!
ȘtergereAdrian, pentru asa o iubire si eu as lasa orasul si m-as muta. Imi place natura, imi plac plantele, florile si animalele si asta imi doresc si eu. Mie mi se pare relaxant sa stau sa lucrez pentru mine si pentru gradina mea. Mai ales cand ii vezi si roadele.
RăspundețiȘtergerePS: Stai numai sa ne facem casa (si gradina, desigur) si va invit pe toti la mine sa dam o petrecere in gradina. :)))
cat de departe mi se par visele uneori!.....
RăspundețiȘtergereOff, Mona, cata dreptate ai! Dar nici asape alb, fara nu prea se poate! :)
ȘtergereSi mie imi plac metropolele, pentru ca-mi place sa fiu "invizibila". :)
RăspundețiȘtergereMinunata ta poveste parca o descrie pe mama! :))) Ea iubeste plantele si are balconul si casa pline! Are si trandafir japonez - care face flori - si un lamai (care n-a avut niciodata fructe) si leandru, inalt de aproape 1.50 m, un dafin la fel de inalt si mult-multe altele! Eu nici nu stiu cum se numesc! :) Iar cand eram copii aveam casa plina si cu animalute, pentru ca ne tot aducea tata: boboci de rata, puisori de gaina, pisoi, catei, pesti... Dar nu le tineam prea mult timp, ci cat sa "le vedem", sa stim despre ele, apoi le ducea de unde le-a adus (doar pisoi a acceptat mama cand eram mici). Am avut, de-a lungul timpului canari, perusi, hamsteri... Era o adevarata menajerie, uneori! dar ce frumos era! :)
Iti doresc sa-ti implinesti visurile!
Zile fericite sa aveti!
Cand am fost in Paris, după ce mi-a trecut un pic entuziasmul frumusetilor lui istorice, am trecut la cotidian. Dumnezeule, au oamenii ăia pe balcon o imbinare intre Gradina Botanică, raiul, asa cum mi-l imaginez eu şi culoare. Nu-mi puteam lua ochii. Eu nu reusesc să pun mai nimic verde in curtea mea. Cineva vestit, dar nu-i dau numele, spunea că dacă ai căţei nu poţi avea grădină. Mă bucură pasiunea ta! Nu am scris, nu ştiu dacă am timp dar acum mi-au venit câteva idei, pornind de la acest comentariu. Te imbratisez! Frumos ai scris, tare frumos...
RăspundețiȘtergereArticolul tau m-a dus cu gandul la exuberanta si fragezimea primaverii, la flori, Gradina Botanica, la fericire si implinire. Avem si noi plante de apartament, sunt frumoase, delicate, dornice sa ne inveseleasca vietile. Doar gradina zoologica ne mai lipseste. :))
RăspundețiȘtergereNu stiam de gama de la Coty, m-am uitat la parfumuri si ce crezi? Mi-ar placea sa le incerc pe toate. :D Sunt innebunita dupa aromele proaspete, florale. :)
Seara faina, Alexandra. :)
Imi imaginez gradina ta, raiul tau in care exista atata frumusete, armonie, veselie, fericire.Sper sa reusiti sa va luati casuta si sunt sigura ca oamenii de langa voi vor deveni mai buni.
RăspundețiȘtergereMinunată grădina ta! Îţi doresc ca visul să devină realitate şi într-o zi să ne întâlnim în grădina ta fermecată! :)
RăspundețiȘtergereEu sunt o citadină înnăscută, nu-mi pot imagina alt loc de trai decât orașul, așa că o grădină pe acoperiș sau în balcoane și terase este ceea ce mi-ar plăcea și de fapt, chiar pot spune că am una, dar mai mică decât aceasta. Mi-e dor, totuși, de vasta grădină a copilăriei, dar și aceea tot în inima unui oraș se afla. Visez la o grădină cu spiriduși și zâne, hahahah, cu zmeură și trandafiri, dar să fie aproape de oraș, asta este! Ai scris minunat, să ai o seară cu parfum sănătos de grădină! :)
RăspundețiȘtergereFrumos si plin de viata totul in povestea ta. Parca un pic chiar prea multa :))
RăspundețiȘtergereEu stau la casa, am de toate: flori, legume, catel, pisoi, pasari :) Asa ca stiu ce inseamna. Liniste nu prea am. Acum motanul vrea sa scrie si el un comentariu si-i dau peste labute :)) Deci chiar n-am liniste deloc. Visul tau e foarte frumos. Cam putina viata personala pentru personajul principal, insa :) Cata fericire ar fi intr-o casa, e nevoie de putina intimitate pentru fiecare. Cum iti spun, eu n-o prea am si uneori ma simt sufocata.
Weekend placut, draga mea! :)