Look Up and Look ....Down!

Facebook, Twitter, Instagram, Pinterest, Google +1, Youtube, Reddit, Tumblr, StumbleUpon şi multe altele. Să tot alegi. Să tot navighezi printre ele, să tot pierzi timpul ... sau nu. Azi am dat peste un video "viral": Look Up! Mi-a plăcut. Apoi am găsit şi răspunsul, Look Down!

Look Up! este un video care ne mai îndeamnă să vedem culoarea cerului cu ochii noştri, nu doar de pe internet, în video sau pozele de pe Facebook sau Instagram. Să socializăm de-adevăratelea, faţă în faţă, nu pe Fb, Twitter sau mai ştiu eu ce. Să mai ieşim în natură, să nu mai fim singuri, să nu mai vorbim ca şi cum cineva chiar ar asculta. 

Poate e puţin radical, pe mine Facebook-ul chiar m-a ajutat: să cunosc oameni noi (nu zic că poţi cunoaşte un om într-o viaţă întreagă, stând unul lângă altul, dar, totuşi, e vorba de o cunoaştere), să intru în contact cu ceilalţi, mai vechi, dar de care m-am îndepărtat (viaţa te duce pe cărari separate, asta nu înseamnă că trebuie să nu mai comunici cu ei, iar Internetul e cea mai uşoară şi ieftină cale de a mai afla ce face fratele meu în Franţa, prietenii de prin Marea Britanie, Austria, Spania, SUA ş.a.m.d., de a afla ce mai fac colegii de şcoală, liceu, facultate).

Mai vorbim şi la telefon, cu cea mai bună prietenă din facultate, care locuieşte în Bucureşti, dar care a rămas cea mai bună. Ne mai şi întâlnim atunci când se poate. Dar fiecare are o viaţă acolo unde locuieşte şi nu te poţi aştepta să vă întâlniţi în fiecare weekend, cum o făceaţi acum câţiva ani.

Look Down! este video-ul de răspuns, în care se analizează puţin această tehnologie. Mi-a plăcut mai mult. Nu idealizează (cred eu) nici tehnologia, nici socializarea "reală". Oamenii sunt cei care fac ca ceva anume să fie bun sau rău, ei dau valoare şi conotaţii pozitive sau negative acelui ceva.

Parodia Look Up! este funny şi foarte ... modernă, dacă mi se permite să scriu aşa. Sunt oameni care numai aşa vor să trăiască, este alegerea lor, cum este alegerea lor şi să trăiască fără (prea multă) tehnologie în viaţa lor. Fiecare alege ceea ce vrea, atât timp cât nu deranjează şi nici nu pune în pericol viaţa lor şi a celor din jur.

Gary Turk

Murderbot Productions

Spencer & Alex

Voi ce părere aveţi?

Oare chiar așa o fi?

De mult mă chinui să scriu despre acest subiect, dar am avut nevoie de timp ....timp pentru a mă calma, pentru a diseca tema, ceea ce am citit, pentru a vedea dacă ceea ce simt este chiar atât de înverșunat sau doar o izbucnire de moment.

Pentru început, trebuie să spun că îmi plac copiii ... Mult. La fel îmi plac și mamele cu copii mici, femeile însărcinate. Emană o căldură și o stare de  ... nu știu cum să explic, ar fi un amalgam  de stări/sentimente: pace, liniște, fericire, mulțumire.

Ceea ce m-a revoltat pe mine a fost ”părerea” unei bloggerițe. M-a revoltat atât de tare încât tremuram pur și simplu de nervi. Cum să compari o femeie însărcinată cu un bărbat burtos (burta de bere)?! Cum să zici că atunci când o femeie însărcinată își mângâie burtica pe fața ei se vede o stare de exaltare ”orgasmică”?

Această persoană (nu are sens să îi zic altfel) era sătulă să vadă pe Facebook și alte rețele de socializare poze cu însărcinate, cu burtica la vedere, mângâindu-se de parcă ar dori să-și provoace un orgasm. Părerea ta! Ok ... Acum părerea mea:

Bine! Ești sătulă! Crede-mă, și eu sunt sătulă! De atâția proști pe lumea asta, de mincinoși și fățarnici, de profitori și de lăudători .... Dar nu mă apuc acuma să îi defăimez. Plus că dacă sunt sătulă de ei, încerc să îi evit.

Și mai ușor de făcut asta pe Facebook sau toate celelalte rețele de socializare: dai ”unfriend”, ”unfollow” sau ”unlike”. Simple as that!

De ce m-au enervat atât de tare aceste comentarii? Tocmai pentru că și eu am vrut niște poze de însărcinată. O prietenă chiar mi le-a făcut. Și ne-am distrat de minune. Am fost în Parcul Copou (Iași) - pentru mine a fost prima ieșire pe acest an fără însoțitor (a se înțelege soțul meu), deoarece am fost diagnosticată cu sarcină cu ris, iminență de avort și mi s-a zis hotărât: repaos total (de multe ori mi s-a părut cu o arestare la domiciliu - chiar nu aveam voie să fac nici un efort fizic).

Verdeața, florile, muzica, căldura -dar nu prea mare, persoana de lângă mine și faptul că mai aveam puțin până la naștere (nici eu nu bănuiam cât de puțin) ... toate acestea mi-au dat o stare de bine cum n-am mai simțit pe toată durata sarcinii: am glumit, am râs, am făcut ”mutre” în poze ...În sfârșit, a fost o zi minunată!

Acuma stăteam și mă întrebam: din toate acele poze, să postez câteva pe Facebook? Eu mă gândeam la prieteni și familie, la cei care au fost și sunt departe (distanță fizică și nu sufletească) ... Ei îmi tot cereau poze: ”Vrem să vede burtica! Dacă ne minți și nu ești însărcinată?! DOVADA!” (iar eu râdeam când îi auzeam).

După acea stare intensă de enervare am rămas puțin pe gânduri: să postez pozele sau nu?...culmea a fost că mai întâi am născut (de urgență, total neplanificat pentru acea zi) și abia apoi am postat pozele de însărcinată (câteva).

Cine a vrut s-a uitat, cine nu, nu s-a uitat. La urma urmei, este alegerea lor, nu le-am băgat pe gât pozele mele de însărcinată. Și acuma am câteva întrebări pentru voi:

Vi se pare că am avut o reacție exagerată? (Știți și voi doar că femeile însărcinate mai pot exagera în acțiuni, gânduri, sentimente și manifestări) Chiar atât de dizgrațioase sau dezagreabile sunt femeile însărcinate? Când ceva nu vă place, începeți imediat să ziceți tot ce aveți la gură despre acel subiect?

Și acuma, culmea sfidării: poze!

arhiva personală