Treceți la conținutul principal

Lady in red

Viata mea e doar un sir de nopti in care visez si zile in care ma trezesc … la realitate: singur, in patul meu, fara cineva alaturi de mine. Prea multa liniste. Inca o toamna a venit in viata mea (de data aceasta, cea meteorologica). Cand va intra si Doamna mea in acesta umila viata pentru a ma scapa de singuratate?!

Alta cafea bauta fara companie, alta zi mizerabila la serviciu … Seful tipa la toti, eu ma tot fac ca nu aud si-mi zic ca asa trebuie ca se simt toti: mizerabil. Dar, apoi, privesc cum colegul de langa mine pleaca de cum s-a terminat programul pentru a-si lua fiica de la lectia de pian, cum cel mai nou intrat in firma isi face planuri pentru o iesire in oras cu preitenii, cum colega de la Resurse Umane se pregateste pentru o cina romantica cu sotul. Ca intotdeauna, eu raman ultimul care pleaca. Eu nu am la cine sa ma grabesc, nu am pe cine sa astept sau cu cine sa planific. Sunt singur-singurel.

Seara de octombrie. Copacii sunt mai golasi, in timp ce frunzele isi continua incet dansul mortii. Ceata invaluie tot si mi-e frig. Frig in carne si in oase, frig in inima. O astfel de vreme execrabila merge unsa cu dispozitia mea. Nici nu ma mai uit pe unde calc. La urma urmei, tot bat drumul acesta de ani de zile fara a fi intrerupt de ceva … sau cineva.

O iau prin parc. Decizie de moment. E mai scurt si, mi se pare, mai frumos. Parcurg aleiele parcului de parca as fi la maraton. Nimic nu ma opreste. Nici frumusetea domoala, dar vibranta a parcului ravasit de toamna. 

Poc! Servieta imi cade si din ea ies dosarele. Ma gandeam sa mai fac ceva si pe acasa. Si asa nu am altceva de facut.

Imi cer scuze! Mergeam si nu ma uitam pe unde…
Eu imi cer scuze, spuse o voce de femeie. Ma grabeam si nu am mai fost atenta.

Ridic privirea si ma topesc. La fel ca in visele mele: o roscata superba, imbracata in culorile toamnei. Ochi mari, umezi, caprui... Nu e cea mai bine aleasa descriere, nu. Culoarea ochilor ei ma face sa ma gandesc la mierea lichida ce invaluie ciocolata amaruie.

Aaa, nu, nu, e vina mea …. Eu nu vedeam, scuze, nu ma uitam pe unde merg …si, si, si am dat pesss-te dumneavoastra.

Nu e nimic. Sa va ajut cu dosarele. – Mainile ei elegante imi culeg imediat dosarele de pe jos si mi le pune in servieta. Eu doar o sorbeam din priviri, ramas fara cuvinte si fara suflare.

Imi cer scuze inca o data si va urez o seara placuta! Si dusa a fost.

Intorc capul dupa ea. Ce aparitie! De vis. Imi continui drumul spre casa mai mult plutind. Ajuns in apartament, nu ma mai intereseaza dosarele din servieta, ci deschid imediat calculatorul si dau click pe fisierul "Lady in Red". De acolo, apar in fata ochilor mei cateva zeci de imagini cu femei imbracate in rosu. De fapt, e doar una: o femeie - cea din visul meu. Am tot desenat-o, de parca nutream speranta ca desenul va prinde viata si femeie va deveni reala. Eram totusi convins ca este doar un vis. Pana azi.

***

Alta zi de octombrie friguros. O alta cafea bauta dimineata devreme, cand nici ceata nu s-a ridicat bine. Stau singur la masuta din bucatarie si privesc prin fereastra. Alta toamna a venit si si-a facut intrarea in viata mea. Dar e diferita. Linistea a disparut.

Deja bei cafeaua? De ce nu m-ai trezit si pe mine? Mai este cafea si pentru mine? ... Ca de nu ...

Da, e diferita toamna asta. Mi-am zis sa nu mai visez, ci sa traiesc. Mi-am facut curaj si, cand am mai intalnit-o pe EA i-am cerut sa-mi spuna numele si daca ar vrea sa ne mai intalnim. Tremuram ca varga, dar mai rau ar fi fost daca nu as fi facut miscarea. Viata mea ar fi fost un sir nesfarsit de "daca" si "cum ar fi fost".

Hei, visatorule! Bea-ti cafeaua ca intarzii la serviciu! Rade de mine. Imi tot zice "visator". Chiar imi place. Daca nu as fi un visator, nu mi-ar fi aparut ea in vise si, apoi, in viata mea. E bine sa visezi. Si mai bine e sa-ti traiesti viata ca si cum a-i visa. Inima imi canta de bucurie, de dragoste impartasita si de vis implinit

Im iau servieta si haina. Fularul mi-l punea ea. Ma trage spre ea si-mi zice:

Sa ai o zi buna! Te iubesc! Ziua mea e deja buna pentru ca ea mi-a zambit. Prezenta ei a schimbat totul, pana si perceptia mea asupra toamnei. Nu mai sunt mohorat si toamna nu mai este un anotimp depresiv. Acum parcurg parcul in drum spre serviciu si vad frumusetea unei singure frunze aramii ce si-a inceput dansul catre iubitul pamant, unde se va odihni toata iarna. Vad frumusetea oamenilor care trec pe langa mine, a copiilor in drum spre scoala. Acum zambesc cand vad doi indragostiti plimbandu-se de mana. Zambesc pentru ca si eu, la randul meu, sunt indragostit ... sunt indragostit de ea de Toamna, de Doamna mea in rosu.



***



Forever Red de la Bath & Body Works este un parfum feminim rosu prin excelenta. Un amestec pasionant de rodie, piersici frantuzesti si mere; galbenele, bujor si osmanthus rosu, iar notele de baza sunt cele de lemn de stejar, nalba catifelata si rom vanilat.

***


Postarea participa la Clubul Condeielor Parfumate, gazduit de Mirela. Tema este Parfumul muzicii toamnei, propusa de Mirela. Urmatoarea tema este Parfumul unui secret, tema propusa de Alexandra Cristea. Abia astept!

De asemenea, articolul participa si la Oameni Albaștri și povești colorate / Povestea Roșie, de pe blogul lui Silving.

Alti condeieri: Mirela, Silving, Vania, Nina, Gabi, Axlandra, Elly, Diana, Mala, Tina ... pana in acest moment.

Comentarii

  1. Ca de obicei: intre real şi fantezie, cu farmec şi vorbe stiute, cu senzatii cunoscute dar care ramân intr-o toamnă in rosu, nevăzută de mine de ceva vreme. Multumesc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adriana, eu iti multumesc pentru cuvinte si pentru vizita. Ca si data trecuta, stii cum sa ma faci sa ma simt bine Pupici <3

      Ștergere
  2. Superb ♥ .Imi place foarte mult cum scrii/povestesti. Abia astept urmatoarea tema ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rita, si eu tot astept temele ... Inspiratia de moment se pare ca difera de cea de pe urma :)))

      Dupa urmatoarea tema, va trebui sa propun si eu ....feeling excited ... Abia astept! Pupici :*

      PS: Ai putea sa creezi o manichiura pentru Lady in red?! :))

      Ștergere
  3. Chiar ca toamna poate fi o frumoasa Lady in Red!
    Romantica si visatoare scriere :)
    O saptamana la fel sa ai,Alexandra!

    RăspundețiȘtergere
  4. Romantică și plină de aroma toamnei povestea ta, iar asta pentru că amintești de ceață, cafea, octombrie friguros...Alexandra, desprind de aici că oamenii caută mereu pe cineva, și eu cred că toamna, mai mult decât oricând, își căută sufletele pereche. Niciodată vara, am observat. vara e libertină, plecăm, venim, soarele ne e aliat. Dar toamna e multă singurătate, iar acest lucru, plus acoperirea stării de singurătate, e evidentă la tine, în frumoasa și roșia ta poveste. O seară de basm îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoasa povestea, si frumos finalul! happy end...iuuuupiiii! :) scrii foarte frumos! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos ai scris, o poveste de dragoste perfecta, de basm. uneori realitatea e mai dura, insa ce conteaza cand ai scris atat de romantic.

    RăspundețiȘtergere
  7. E frumos sa visezi, dar e perfect sa ti se indeplineasca marele vis.E minunat sa citesti astfel de povesti in zilele mohorate de toamna, cand ai pierdut speranta si tristetea ti s-a cuibarit in suflet. Cate emotie mi-a trezit articolul tau, Alexandra. Superb! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos ai scris!
    Uneori se intampla si ca in vise... alteori nu dar important este sa visam si sa incercam sa si punem in practica visele, asa cum concluzioneaza si personajul tau.
    Foarte reusita povestea. Mi-a placut mult.
    Alexandra, sa ma ierti ca n-am reusit sa ajung mai repede dar de abia azi am observat ca ai scris o poveste cu parfum. La mine nici sa raspund la comentarii n-am ajuns...
    O seara frumoasa, draga mea! Pupici si tie, si ingerasului tau :) <3

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…