Despre parfum

PARFUM EXOTIC

Cînd, închizîndu-mi ochii, în toamna cu-nserare,

Respir parfumul tainic al sinului tău pur,

Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur

Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare.

O insulă-i acolo de lene şi splendoare

Cu arbori de minune şi fructe de azur,

Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur,

Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare.

Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice,

Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice

Sosite de din larguri in obosire lină,

In timp ce tamarinii miresme răspindesc

Infiorate-n aer, în nările-mi, grădină

Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc.

FLACONUL

Există, da, parfume care pătrund adine

Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng.

Căci deschizînd sipetul din Orient venit

Si care-n balamale scinceşte răguşit,

Ori căutind, prin casa cea veche, într-un scrin,

Amirosind a vreme din mucegaiul fin,

Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte, parcă,

De-un suflet ce, din nou, spre viaţă se încearcă.

Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor,

Abia fremătătoare se mişcă şi, uşor,

Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare,

Reînviind culoarea şi aurul de soare.

Da, tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa,

Reimbătindu-ţi ochii, reameţindu-ţi clipa,

Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere

Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere,

Ca Moartea, stind in moarte, genune seculară,

Asemenea lui Lazăr, duhnind, un chip de ceară

Mişcindu-se-a trezire, rupindu-şi giulgiul greu:

O rincedă iubire pindindu-te mereu.

Cîndva, şi eu, asemeni, pierdut din amintire,

lntr-un dulap sinistru zvîrlit, fără de ştire,

Ca o sticluţă veche, cu aer dezolat,

Murdară, prăfuită, cu dop cleios, crăpat;

Eu iţi voi fi sicriul, duhoarea mea adîncă,

Mărturisire-a forţei, a răului, şi încă

Otravă îngerească in străveziu amar,

Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar!

Charles Baudelaire

traducere de RADU CÂRNECI