Biblioteca bloggerului roman

Citesc, deci exist.

Cam asa s-ar descrie existenta mea. Nu mai are rost sa zic ca, in cazul meu, lectura s-a dovedit a fi ceva miraculos: m-a vindecat de depresie, mi-a adus prieteni noi, imaginari si reali, am cunoscut si calatorit in lumi si universuri diferite. Mi-a deschis o cale catre cunoastere asa cum nu exista alta.

Si in 2013 am citit. Poate ceva mai putin decat in alti ani, dar numai pentru ca din luna mai incoace am avut grija de o gaza mica (fiica mea, Emilia) si ajungeam sa citesc pe unde apucam: in pat langa ea, in cada in timp ce ma relaxam 30 de minute pentru ca apoi sa o iau de la capat, in parc pe o banca in timp ce ea dormea in carucior. Si totusi am ajuns sa citesc.

Numai o singura data m-a intrecut sotul meu in citirea unei carti, doar pentru ca Emiliei ii iesea cel de-al doilea dinte si trebuia sa o "distrez" cu ceva nou la fiecare 10-15 minute. :)) In rest, devorez cartile mai repede decat el. Facem intrecere si mai dam si batalii pentru ca avem cate un singur exemplar. Viata in familia noastra!

Si acuma o lista cu aceste carti citite in 2013, la initiativa lui chinezu.eu:

1. Inferno - Dan Brown. Este si ultima carte citita in 2013, cadou de Mos Nicolae, singura carte terminata de sotul meu inainte de a o termina eu. Mi-a placut, ca toate cartile lui, dintre care, in 2013, am mai citit si Fortareata Digitala.

2. Katia Fox - Semnul de arama. Foarte interesanta cartea. Dar si foarte stufoasa. Pe alocuri foarte multe informatii despre meseria personajului principal, dar mi-a placut. Ellenweore este o fata care stie ce vrea si chiar face si imposibilul pentru a-si atinge scopul. Asta nu inseamna ca nu va suferi, doar ca telul ei ramane acelasi pe timpul adolescentei si a vietii de adult. Lectie de perseverenta ... chiar de incapatanare.

3. A. E. Van Vogt - Sclipirea viitorului. Un SF, de data aceasta, care pe mine m-a lasat cu intrebari despre viitorul nostru. Imi plac cartile de genul acesta.

4. Rodica Ojog-Brasoveanu - Barbatii sunt niste porci. Mini-povestioare despre personaje feminine si masculine in cautarea iubirii. Mi-a placut umorul cu care este scrisa cartea. Desi titlul pare ca denigreaza barbatii, nu este asa.

5. Scott McBain - Jocul Stapanirii. Puterea nu sta in numarul celor stapaniti, ci in cunoasterea adevarului, in informatiile pe care le detii si in modul de a le folosi. Ce a-i fi in stare sa faci pentru a fi stapanul absolut?

6. Titania Harie - Labirintul rozelor. Comunicarea cu ingerii, implicit cu Dumnezeu, in afara bisericii? Blasfemie! Dar se pare ca, de-a lungul secolelor, o familie a stiut sa pastreze un secret care ar incita la racoala.

7. Danielle Trussoni -Angelologia. O carte cu adevarat interesanta. Poate si pentru viziunea unica asupra anumitor evenimente istorice - de la potop pana la avansul tehnologiei. Un razboi intre oameni si nephilimi - descendentii rezultati din impreunarea ingerilor cu oamenii.

8. Julio Murillo - Pamant si apa. Memoriile lui Eschil, scrise sub forma unei epopee, descoperita de catre prietenul sau Pindar, dezvaluie lupta cu armata lui Xerxes, oracolul din Delfi si misterul crimelor savarsite acolo. Istoria grecilor - o mare pasiune a mea.

9. Laurell K. Hamilton - Placeri interzise, Cadavrul care rade si Circul Damnatilor (primele 3 volume din seria Anita Blake). Anita este o necromanta care vaneaza vampirii, lucreaza cu politia dar are setul ei de reguli interne dupa care se ghideaza. Nu prea e genul siropos de roman cu vampiri, din contra. 

(Fac eu ce fac si tot pun mana pe toata seria: pana in prezent nu sunt decat 22 de volume, din care numai primele 3 sunt traduse. Off!)

10. Steve Berry - Mostenirea Templierilor. Un alt roman care se bazeaza pe istorie. Daca acestea imi plac, nu am ce face. Dar are actiune, nu gluma: omoruri, urmariri, conspiratii, istorie, putin misticism ...De toate pentru toti.

Desigur ca au fost mai multe carti citite in 2013. As mai putea aminti: Javier Sierra cu Cina Secreta si Doamna in Albastru, o alta serie de 2 volume cu fiinta supranaturale - Kelley Armstrong cu Luna Plina si A Doua Luna Plina; Anna Carey - Eve;  A.J. Hartley - De Profundis;  Clive Cussler si Grant Blackwood - Imperiul pierdut; Eric Frattini - A cincea porunca; Juan Gomez-Jurado - Spionul lui Dumnezeu; Greg Iles- Esenta Raului si Christine Grafin von Bruhl - Noblesse oblige. Arta de a duce o viata nobila.

Au mai fost si altele, dar ar fi fost o lista prea lunga de acuma. Plus ca pe unele doar le-am recitit. Anul acesta vreau sa citesc mai multe. Si cum am si ce (din 8836 de carti in format electronic -  apropo, cine le doreste, am nevoie numai de adresa de email si le trimit) poate reusesc sa ajung la vreo 50 de carti citite pe 2014.

Un barbat magnific

Nu de cand ma stiu, ci doar de cand imi amintesc. Asa. De cand imi amintesc am fost inconjurata de carti. Cartile parintilor mei, pe care le mazgaleam prima pagina intotdeauna pentru ca, mai apoi, sa incerc sa copiez literele acelea mari din titlu, intotdeauna tremurate. Da, mi-au placut cartile si personajele lor. Unii imi erau prieteni, altii imi erau ca fratii (D`Artagnan - am plans dupa el ca dupa cineva extrem de drag), dar absolut toti m-au facut sa ma simt minunat, impreuna cu cineva, nu singura.

Totusi, dintre toti, unul iese in evidenta. Prima intalnire a fost cam pe la 14-15 ani. Ne-am placut de la prima vedere. Nici nu se putea altfel. El era un barbat bine, elegant, cu parul negru, drept, si ochii verzi, inteligenti de felina. Pasii mici, cadentati, mustacioara rasucita, ceasul aurit, ascuns in buzunarul hainei de cea mai buna calitate, curatenia scupuloasa a intregii lui fiinte - toate acestea mi se pareau fascinante. Mai ales pentru o adolescenta impresionabila.

M-a invitat sa iau loc pe scaunul din fata lui, s-a uitat la mine cu acei ochi verzi minunati, m-a cercetat atent si apoi a zis:

- Zi o minciuna!, vocea lui pastra putin din muzicalitatea limbii materne. Pronuntia era corecta, numai accentul diferit, strain si totusi atat de familiar.

- Iubesc matematica! Si am rosit. Nu o iubeam. Eram o eleva buna, rezolvam problemele si exercitiile, imi dadeam silinta sa invat, dar nu eram stralucita. Matematica imi dadea dureri de cap.

- Da, zice el, nu prea vei putea sa spui minciuni la viata ta. Fata ta ia pur si simplu foc, te uiti aiurea, numai nu in ochii interlocutorului tau si iti frangi mainile. Pe de alta parte, fii bucuroasa! Lumea va sti ca ceea ce spui e adevarul ... intotdeauna.

Imi venea sa intru in pamant de rusine. Dupa numai 10 minute cu acest barbat, cu acest magnific barbat, am fost dezbracata de toate hainele prejudecatilor pe care altii le-au aruncat asupra mea si stateam in fata lui dezgolita, doar EU. Si, pe langa teama, ma simteam si euforica. Cineva m-a vazut asa cum sunt eu cu adevarat si nu a fugit de mine. Cineva m-a vazut pe mine si pare ca i-am placut.

Din acel moment, de la acea prima intalnire, drumurile noastre s-au tot intersectat. Cu bucurie, cu anticipatie, cu dor tot asteptam sa-l revad, sa-i strang mana, chiar si prin manusa, sa-i simt rotitele mintii lui stralucite invartindu-se, sa ma minunez de acuratetea deducerilor lor, sa ma delectez cu ciudateniile lui.

Recent, ne-am intalnit din nou. Am ramas stupefiata. Nu-l mai vedeam prin ochii adolescentei care am fost, dar a ramas tot un barbat bine. Parca timpul s-ar fi oprit pentru el. Acelasi costum elegant, pantofi de lac, ceas aurit si baston, acelasi par negru si mustacioara rasucita, aceiasi ochi verzi, inteligenti, vii si plini de umor. A ramas acelasi prieten de nadejde, cel care ma cunoaste pe mine, care nu ma lasa sa plec ochii in fata adevarului, ci sa-l imbratisez.

Vreti sa va fac cunostinta cu el? Cum? Nu l-ati cunoscut inca pe Hercule Poirot? Despre el e vorba. Hercule, detectivul belgian, exilat in Anglia. Prima intalnire a fost "Crima din Orient Expres". Apoi au urmat altele: "Ucigasul ABC", "Craciunul lui Poirot", "O crima anuntata", "Moarte pe Nil" si multe altele. Pana de curand, nu credeam ca voi apuca sa vad in fata ochilor toate operele lui, dar, printr-o minune, am pus mana pe ele si, de atunci, savurez carte dupa carte dupa carte. Va invit si pe voi!

De ce am amintit de Poirot? Pentru ca a devenit o persoana adevarata pentru mine, pentru ca in cartile Agathei Christie am trait si eu, pentru ca am gasit un prieten, chiar daca personaj de carte, dar prieten adevarat si pentru ca vreau sa-l impart cu voi, cu cat mai multi pentru a simti si voi ceea ce am simtit si eu. Pentru a avea un prieten alaturi oricand. 

Gradina din apartament

Ii placea viata la oras. Era fericita in multime, cand trecea strada impreuna cu alti 20 de insi necunoscurti. Ii placea anonimatul oferit de oras. Nu multi te cunosc si cei care zic ca te cunosc nu pot nici macar sa "zgarie suprafata". 

Dar cand ajungea acasa, in apartamentul ei micut, isi dorea sa fie din nou la tara, in casa parinteasca, inconjurata de livada de meri si de gradina de zarzavaturi, sa miroase fanul proaspat cosit si sa faca dulceata de visine. Locuinta ei era mica si cam ponosita, dar incet-incet a inceput sa o schimbe. 

Prima imbunatatire adusa a fost o floare in ghiveci: violete de Parma. Si-a zis ca daca floarea va rezista va aduce mai multe pana isi va crea propria ei gradina .... chiar aici in apartamentul ei, pentru a nu se mai simti asa de singura.

***

Anii au trecut, vreo cincisprezece la numar. In drum spre casa, traverseaza aceleasi strazi pline de oameni, locuieste in acelasi oras care ii asigura anonimatul, numai ca acum i-a schimbat titulatura cu una noua - "intimitate" (Nu prea ai parte de asa ceva intr-un satuc mic de munte unde fiecare cunoaste pe fiecare). 

Se gandeste cu placere la momentul in care va intra pe usa si o vor intampina cei doi spiridusi ai ei: cele doua fetite, inconjurate de propria lor "gradinita zoologica": un catel maidanez - o corcitura intre un labrador si cine-mai-stie-ce, o pisica fara coada, dar tare prietenoasa, vreo 3 iepurasi albi-ca-neaua, un hamster jucaus si inca vreo 4 perusi, toti de culori diferite. O adevarata menajerie, o adevarata galagie. Dar ea era fericita! 

A strabatut cale lunga de la fata speriata care a venit la oras pentru educatie. Singurul lucru care nu s-a schimbat e placerea ei de a face ceva cu mainile proprii: sa lucreze din lut si apa un frumos ghiveci sau o vaza, un ulcior; sa sadeasca seminte si rasaduri si apoi sa vada cum cresc plantutele, sa le ude, sa le vorbeasca si sa le iubeasca pentru a creste mari si frumoase - la fel ca si zvapaiatele ei. 

Acum apartamentul nu prea mai este la fel de mare, in fiecare coltisor a gasit loc pentru vreo planta de-a ei: violetele de Parma, orhidee de ghiveci, muscate, craciunite, cactusi ferigi si trandafiri etc. Avea plante medicinale si ierburi aromatice, flori in culori vibrante, plante eminamente verzi si chiar cativa arbusti fructiferi: un portocal si doi lamai, un trandafir japonez ale carui flori rosii sunt ca minunatele fuste involburate ale unei dansatoare de flamenco, iar terasa este oaza de fericire. 

Acolo se culcuseste binisor intr-un sezlong, cu o carte intr-o mana si un pahar de vin in cealalta, la umbra unei mici cupole cu trandafirasi pictati in cea mai frumoasa nuanta de violet, cu un lamai in preajma, pentru prospetime. 

Niciodata nu e liniste: toti ai casei o urmeaza, ca sunt patrupezi, zburatoare sau bipezi; nu conteaza, ea este fericita in zarva aceea, printre latraturi, mieunaturi, voci cristaline de copii si, apoi, un bariton din bucatarie: "Iubito, iar am ars mancarea! Off!!! Nu ai vrea sa faci tu repede ceva?". Fetele topai pe langa ea si ii cer sa fac ba o salata, ba o prajitura, ba o inghetata, ba o friptura (doar si ceilalti membri, cei necuvantatori, trebuie sa manance!)

Se gandeste, in timp ce cobora din gradina ei fermecata ca, in curand, vor trebui sa se mute la casa, cu o curte mare si o gradina si mai mare. Vor trebui sa planteze copaci si zarzavaturi, legume si flori, vor avea un leagan si, mai mult ca sigur, menajeria lor se va mari si ea cu noi si noi membri. Deja au pus ochii pe o casa la periferia orasului, destul de aproape de serviciu, dar totusi departe de zarva orasului. Va avea tot ce isi doreste ea: intimitate in sanul familiei si copii sanatosi care sa alerge prin curte, sa se joace cu animalutele lor si sa fie mai aproape de natura.

***

Nu am ales un parfum anume, ci o gama intreaga de parfumuri, numita extrem de ingenios The Healing Garden, de la Coty, tocmai pentru a reda varietatea unei gradini. Aceste parfumuri minunate sunt Green Tea Balance si Green Tea Therapy, Lavender Therapy, Waters Intens, Waters Pure Joy, Waters Perfect Calm, Waters Sheer Passion, precum si Healing Garden In Bloom.

Tema din Clubul Condeielor Parfumate a fost propusa de Mirela - Parfumul vocilor din gradina. Urmatoarea tema, propusa de Vero, este Parfumul Faurarului.

Alti condeieri: Mirela, Vienela, Gabi, Axlandra, Griska, Silving.

Campania "Semn SPRE carte"

Anul de gratie 2014.

Stau si ma gandesc: cum sa fac ca acest an sa fie mai bun, mai plin de ganduri si fapte pozitive, de daruire si prietenie? Este deja 10 ianuarie (bine, bine, doar ora 01.12, in timp ce scriu acest articol) si ideea mi-a fost "impartasita" de Sonia si de al ei Semn SPRE carte.

sursa: Grupul Facebook - Semn SPRE carte

Aici am gasit oamenii care imi plac, din cate am vazut, majoritatea bloggeri, care au format un grup in jurul acestei idei: de a darui altcuiva, unui suflet tanar, unui creier dornic, ceva vise, idei, cunoastere, lumi necunoscute, putere, informatie. La urma urmei, toate acestea se gasesc in carti. Si asta dorim noi sa facem: sa daruim carti. Unul din cele mai frumoase daruri posibile.

Beneficiarii acestor daruri vor fi copiii si adolescentii, cei cuprinsi cu varste intre 6 si 18 ani, care doresc sa citeasca, sa invete, sa descopere, dar a caror situatie materiala nu le permite asa ceva. Putem, prin contributia noastra, fauri un destin, pava drumul catre succes al acestor copii. Viitorul e al lor, dar se pare ca e in mana noastra sa il facem sa fie al lor. Astfel ca va invit sa intindem mainile cu totii si sa daruim!

***

Tot ce pot sa va spun este ca aveti aici un document in care puteti contribui cu titluri edificatoare, atat timp cat nu se repeta si va puteti anunta "participarea".

ATENTIE!!! Acest grup nu este deschis numai bloggerilor, ci tuturor celor care doresc sa faca parte din ceva frumos.

Cat despre mine, voi face tot ce pot pentru a o ajuta pe Sonia si a ei "ceata de visatori frumosi" in a aduce zambete si sclipiri in ochi copiiilor care doresc o carte, dar nu au.

La inganarea anilor ....

... si a zilei cu noaptea, stau si ma intreb: cum a fost anul care sta sa treaca? Fac, in minte, o retrospectiva a anului 2013 si zic asa: a fost bine, a fost minunat, cu bune si rele, nu am fost niciodata singura, iar acest lucru este cel mai important dintre toate.

13 poate fi un numar care poarta nenoroc, dar pentru mine a fost pe dos. Am avut parte de multe bune in viata mea: incepand cu Emilia si terminand cu .... Emilia desigur. Intre, multumesc Domnului, am dat peste niste prieteni noi, care mi-au imbogatit viata de zi cu zi ... prin prezenta lor fizica sau virtuala.

Elly, Nice, Minnie Max, Mona :), Fairytale, Mirela Pete, Vienela, Cristi Milla, Tina, Irina, Adriana, Carmen, Adrian Manea etc. (in ordine aleatorie) sunteti cei care mi-ati imbogatit viata cu articolele voastre, cu prietenia voastra. (Daca am uitat pe cineva, imi cer sincer scuze, sunteti multi si timpul meu acuma chiar e limitat)

Stiu ca in ultima vreme nu am mai strigat prezenta (prin comentarii) deoarece stau numai cu Emilia. Daca va vine sa credeti, nu vrea sa stea locului: vrea sa mearga in continuu, sa descopere. Noapte sau cand mai am cateva minutele libere mai citesc si eu ce mai scrieti ... dar de facut altceva, nu am pot ca deja se aude un urlet, un planset, un chiot ... ceva.

Vreau sa va urez tuturor un An Nou fericit! La multi ani! Multa sanatate, noroc, bucurii si impliniri pe toate planurile. Va pupam tus-trei si va trimitem toate cele bune!

tortul frapiera ... da, da, cu o sticla adevarata de sampanie in el

briose tip globuri de brad

si avem si al doilea dintisor

am fost si Craciunita