Treceți la conținutul principal

Absenţă motivată

Nu am mai scris nici pe Fb (prea mult), apăi pe blog. Dar, există o explicaţuine. Pentru că în curând va trebui să mă supun unui tratament pentru ulcer, iar acesta implică şi antibiotice, am hotărât să stopez alăptarea Emiliei. Pentru asta, mi-am zis că va fi mai uşor la mama, la casă, decât la bloc.

Zis şi făcut. Am ajuns pe la 9 dimineaţa la mama acasă şi i-am explicat Emiliei că de acuma nu mai are voie la sân şi că trebuie să mancăm (amândouă) ceva mai multă mâncare. Nu vă zic că a şi înţeles. Dar eu măcar m-am simţit ceva mai bine. Mai căuta ea, mititica, dar am rămas fermă pe poziţie.

S-a lăsat cu plânsete, urlete şi chiar răgete (de ziceai că în curte se află vreun pui de leu sau ceva pe acolo), dar abia peste 2 zile ne-am dat seama că îi mai ieşiseră încă 2 măsele şi se pregătea şi un dinte să-şi facă apariţia. De aici şi toată agitaţia, nervii (ai ei, dar şi ai noştri), dar au trecut toate acestea.

Dacă nu ar mai fi aşa de speriată că aş abandona-o (nu s-a întâmplat niciodată până acuma), poate m-aş mai relaxa şi eu, dar aşa, după puiul de leu, m-am pricopsit şi cu un pui de maimuţică, agăţat de mine în orice moment. Prea multe schimbări, sunt conştientă de asta, dar ne acomodăm.

Îi place să descopere, să se joace cu căţeii, cu pisica (pisa, pe limba ei), cu puii albi (piui-piui, pe limba ei). Merge şi miroase din trandafirii bunicii, şi este aşa de comică încât îmi vine să o mănânc. Arată spre vie şi zice "papa", mănâncă câteva bobiţe verzi, apoi se sprijină de ea (de vie) şi alege bobiţeţe coapte, mult mai închise la culoare. Ştie ea ce ştie!

Lângă unul din căţei se afla straturile cu roşii. Nouă ne zice "pa-pa", face şi cu mâna, o ia reprede-repede spre straturile cu roşii şi, până să o ajung eu, are deja 2 în mână. Măcar dacă le-ar mânca în întregime, dar muşcă doar o dată şi pe urmă trece la următoarea.

De o săptămână suntem din nou acasă, Iaşi. Abia aştepta să îi revadă pe toţi de aici, mai ales pe tati, pe urmă pe bunici, mătuşi, unchi, naşi, prieteni etc. Şi am păstrat programul învăţat la bunica: între 21.30 şi 22.30 - culcarea, aşadar trezirea se face între 7 şi 8 dimineaţa, ieşim afară, ne plimbăm vreo câteva ore, intrăm în casă, mâncăm şi apoi somnic. Cel mai tare mă bucură că mănâncă bine şi doarme bine (în sfârşit, toată noaptea). Trebuie să mai lucrăm la partea cu adormitul şi oliţa.

În rest, s-a înălţat, vorbeşte, cântă, se joacă şi ne imită ca un papagal şi o maimuţică la un loc. E haioasă, scumpă şi-mi vine să o mănânc toată. E aşa plină de energie încât, pe mine, mă stoarce. Şi dorm noaptea! DORM NOAPTEA!!!!!!!!!!! YUPEEEE!

Vom reveni şi cu ceva filmuleţe de pe la prieteni, aparatul nostru are 3 luni de când şi-a dat sfârşitul. Vă pupăm pe toţi şi ne mai auzim, speră, că în curând.


năzdrăvana, escaladează tot în casă

Comentarii

  1. Ce frumoasa e si ce a crescut! Cresc vazand cu ochii copiii, ma bucur ca e sanatoasa, si sa dea Domnul sa fie mereu asa! Mie mi-ar placea sa stau la casa, m-am saturat de bloc, dar nu ne permitem o asa investitie. Cu olita nu e atat de greu, dar profita de vara sa o lasi fara pampers, eu asa l-am dezvatat pe al meu de pampers..intr-o vara..Bineinteles ca la fiecare copil e diferit. Bine, ca dormi, o sa vezi ca din ce creste vei dormi mai bine, slava Domnului ca nu am avut probleme de genul cu al meu, Bubu dormea neintors de cand era bebe.. Fiecare copil e diferit, iar Emilia ta e o printesa. Ai grija de tine, draga Alexandra, cu ulcerul nu e de glumit. Nu te pune pe planul secund, ai o minune care are nevoie de tine SANATOASA. Multi pupici si multa sanatate va doresc. Iti multumesc mult de tot ca imi esti alaturi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Emilia creşte şi face din ce în ce mai multe năzdrăvănii. E culmea uneori. Ştii desenul Masha and the Bear?! (eu sunt partea cu the Bear - exasperată de ceea ce face Masha, dar iubind-o la fel de mult)

      Ștergere
  2. Multa, multa sanatate tie, sa te faci bine, si ea ca sa creasca frumos!
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  3. Multa sanatate draga mea! ar trebui sa te trag nitel de zulufi!! tu imi dai sfaturi sa nu mai ajung in spital, sa am grija de mine, si tu faci asa nefacuta?!
    :*:*:* :* :* :* :*
    Sa te faci repede bine, sa nu te mai doara nimic! Sa te apere Maicuta de toata si sa-ti mangaie fruntea cu toata dragostea ei!!
    Uuuuuuuf...ce m-ai speriat!!! :(


    Si multumi de poze cu minunea ta! e o frumoasa si o desteapta, ca mama ei! :******

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc, Mona. Cu ulcerul abia luna viitoare, în octombrie apuc să fac ceva mai mult, în rest, mă îngrijesc să mănânc ceva mai de regim. Abia aştept poze şi veşti din noua voastră aventură. Sper să vă acomodaţi cât mai repede. Mulţi pupici şi sănătate!

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Oh, Alexandra, neaparat sa-ti cumperi un nou aparat foto ca asteptam multe fotografii cu Emilia. Ce mare a crescut! Si tot frumoasa a ramas! Si nazdravana, cum altfel. :D Va pup pe amandoua! :)

    PS
    Multa sanatate iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aparatul foto trebuie să mai aştepte puţin, deşi mi-l doresc foarte mult. Dar asta e! Intervin altele mult mai importante, precum sănătatea şi bunăstarea Emiliei. Poate Crăciunul ne va aduce ceva mai mult, cine ştie?! :)

      Mulţumesc de urare, Nice şi pupici mulţi!

      Ștergere
  6. Nu ma pot mira indeajuns! Ce mare si frumoasa s-a facut! Imi place mult felul in care o cresteti.
    Ulcerul asta cum l-ai agatat de tine? Si cum iti mai este acum? Ai inceput tratamentul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vienela, ulcerul s-a agăţat de mine, nu eu de el :)) Tare aş fi vrut să nu o fi făcut, pentru că deja ştiu ce înseamnă un tratament pentru ulcer şi e "strong".

      Iar Emi e frumoasă, cea mai frumoasă, ca orice mama îmi văd puiul ca pe cel mai frumos. Tratamentul îl încep în octombrie şi durează cam o lună. Mai vorbim după ce îl termin :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…