Îmi plac jocurile, chiar și cele online

De multă vreme nu mai am timp decât pentru lucrurile care trebuie făcute: serviciu, casa și masă ...și citit, cand mțai ramîne ceva. Dar înnebunesc așa. De aceea am început să joc jocuri pe calculator: ușoare, chiar pentru copii. În timp ce mintea mea ulblă aiuerea printre norii minții, aglomerați rău, eu construiesc puzzle-uri sau Emi mă ajută să mai îmbrac vreo fetiță.

Uite așa petrecem puțin timp împreună, timp care să nu fie alergat, dat pe topogan sau în leagăne, cu tricicleta sau mai știu eu ce. Nu stăm noi mult, trebuie să avem grijă și de sănătatea ochilor, dar câteva jocuri micuțe nu strică. Plus că am văzut că îi plac, are și aptitudini penru unele dintre ele, mai ales la cele din categoria de jocuri dress up pentru fete.

Are un fler anume pentru combinațiile de îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii încât mă uimește ceea ce iese la sfărșit. De ce zic că mă uimește?! Pentru că are 2 ani și zice deja că ”aceea nu vine bine”, ”mamăăăă, nu-mi place culoarea aceea” sau ”așa, acuma arată frumos”. Păi îmi vine să o mănânc când o aud că vorbește așa.

La jocurile cu puzzle se uită atentă, dar nu se prea bagă să le încerce. Doar dacă sunt ușurele și cu personaje pe care le recunoște, cum ar fi 101 Dalmațieni, cu Regele Leu s, Sofia Întâi sau Jake și Pirații de Nicăieri. Da, acestea sunt desene pe care le urmărește sau pe care deja le știe și îi plac nespus de mult.

Cel mai tare e când vrea să rezolve puzzle-ul, dar nu reușeste, nu vede bine cu ochiul minții imaginea completă. Atunci e tărăboi: ”Mami, mami, ajutor!” Și vin pentru a o ajuta, pentru a-i arăta ca e ușor, doar să aibă puțintică răbdare ca să vadă toate piesele. Desigur, de unde răbdare la o tâncă de 2 ani, dar eu tot zic asta, iar ea repetă după mine, ca un pui de papagal :)

Dacă ai și tu copii și vrei să le dai puțină treabă, încearcă noile jocuri puzzle - mi-au dat și mie puțină bătaie de cap și nu mai am 5 ani :P