Mai tineti minte acele versuri haioase, copilaresti despre culoarea ochilor?! Eu da:
Ochii verzi, sa nu-i crezi
Ochi caprui, ca la pui
Ochi albastri ... ca la broaste.
De fiecare data rad cand aud aceste versuri. Mai ales, imi aduc aminte ca de fiecare data ma intrebam "Oare noi suntem broaste?"
Sa va explic: ambii mei parinti au ochii albastri, in nuante diferite. Tata ii avea de un albastru deschis, aproape bleu, ca zenitul, ca cerul intr-o zi calduroasa si senina de vara. Mama ii are de o nuanta ceva mai inchisa, un albastru regal, potrivit pentru o femeie de seama ei: mica, la cei 156 de cm, are o privire care-l ingheata pana si pe fratele meu mai mic (doar cu 2 ani si jumatate) la cei 187 de cm ai lui. O privire demna de o regina.
Bun, deja v-ati dat seama: mai suntem noi doi - fratele meu, Stefan, si cu mine. Amandoi suntem mandrii purtatori ai unor ochi albastri. Fratele meu cred ca a tras lozul castigator: nu-mi pot da seama cum s-a intamplat, dar nuanta lui de albastru este cea de mijloc intre seninul tatalui nostru si regalul mamei.
"Anomalia" se prezinta la mine. Cum necum, eu m-am ales cu toate cele 3 culori posibile, intr-o proportie sau alta: albastrul troneaza mandru, numai ca, uneori, ii mai ia locul verdele ... capruiul este prezent pentru a face legatura cu cele 2 matusi de care ma simt intrinsec legata - una de partea mamei, cealalta de partea tatalui.
Asadar am ochii albastri-verzui, cu mici irizatii caprui (imi vine sa rad: am ochii ca la pui .. si ca la broaste ...si nici nu trebuie sa ii crezi, hihihi).
Dar eu vreau sa va povestesc despre albastrul tatalui meu. Acel cer senin de iulie care ma incalzea de fiecare data. Cel mai mic copil din 7, tatal meu a fost singurul care l-a mostenit pe bunicul in privinta ochilor ... acea privire plina de iubire care ma facea sa ma simt speciala ... a lui. (El si-a dorit o fetita, Alexandra, cu parul ca aurul, carliontat, si ochii albastri - si asta a primit. Cel mai frumos dar, zicea el. Cum sa nu te simti dorita, speciala, iubita?!)
Ai putea crede ca sunt ochii unui copilas: inocenti, gingasi si veseli. Pana citesti in ei inteligenta, umorul (sau hazul de necaz), mandria de a fi stat drept in fata vicisitudinilor sortii si de a fi razbit, munca grea, acceptarea inevitabilului, dar si a micilor bucurii ale vietii.
Niste ochi blanzi care s-au inchis mult prea devreme. Un albastru pe care nu-l voi mai vedea, ci de care imi voi aminti. Un albastru devenit melancolie si dor pentru mine, dulceata si amareala, bucurie si tristete. Un albastru revenit la acel infinit, ajuns acolo de unde a plecat: un albastru ceresc, ingeresc.
Pentru tine, TATA, acolo unde te gasesti, in albastrul cerurilor,
Pentru tine si pentru ochii tai albastri de care imi e dor,
Pentru tine TATA ...
A ta fiica.
Azul, para siempre azul
sin límites cruzar el cielo azul
soñar, con un horizonte
que se pierda en la inmensidad.
Oh Azul, siempre azul, como el universo azul
como un mar de cristal, una noche de coral,
del color del amor con el que nos habla Dios,
azul, sin límites, azul.
Azul, luna llena azul
llegar por siempre adonde esperas tu
azul, de un mundo que llora
buscando, por siempre la paz.
Oh azul, siempre azul, una historia sin final
luz de estrella manantial,
como hielo azul polar,
del color del amor con el que nos habla Dios
Azul, sim límites, azul.
Ooooh Azul, siempre azul,
como el universo azul
como un mar de cristal, una noche de coral,
del color del amor con el que nos habla Dios,
azul, sin límites, azul ... azul.
Aceasta postare este scrisa in memoria tatalui meu, dar si pentru Oameni albastri si povesti colorate/Povestea albastra de la Silving. Cum eu sunt o persoana "albastra" in totalitate .... invitatia ei m-a onorat sincer. Intrati la ea si mai gasiti si alte povesti albastre.
Alexandra,asta e scriere destul de coplesitoare,asa ca nu stiu ce sa zic.Tac.Uneori e mai bine sa taci,chiar si atunci cand iti place ceva :)
RăspundețiȘtergereDraga mea, cat de frumos ai scris despre si pentru tatal tau. M-ai emotionat pana la lacrimi.
RăspundețiȘtergereImi pare tare rau ca tatal tau nu mai este fizic langa tine dar stiu sigur ca se afla langa sufletul tau frumos.
Te imbratisez cu tot dragul! O seara de duminica minunata sa ai, draga Alexandra! :)
Ah, m-am reintors! Scrie la postul asta ca e pentru Oameni Albastri si povesti colorate, sau pentru Povestea Albastra, cum vrei, si pune link-ul de la articolul meu,de pe blogul meu,te rog ;)
RăspundețiȘtergereEmotionante aceste randuri ale tale. Au patruns adanc in sufletul meu - si au ramas. M-a coplesit de-a dreptul emotia pentru ca si ochii albastri ai tatalui meu s-au inchis pentru totdeauna in august 2010 si n-o sa ma obisnuiesc niciodata cu absenta lor. La el am auzit prima data despre "ochi albastri... ca ai broastei"! :)) Stia o multime de versuri hazlii! :)
RăspundețiȘtergereViata minunata sa iti fie!
Am ramas fara cuvinte, textul, de o sensibilitate aparte, este foarte personal si ma indeamna la tacere. Este o dedicatie foarte frumoasa care dovedeste iubirea pentru tatal tau. Emotionant!
RăspundețiȘtergereIti doresc o saptamana frumoasa, draga Alexandra. :* Cu multa odihna. :)
Foarte emotionant, nici nu prea mai ai ce spune, tot ce pot adauga e ca tatal tau cu siguranta e mandru de asa fata si nepoata!
RăspundețiȘtergereEmotionant! nu mi-am putut opri lacrimile!..
RăspundețiȘtergerePlină de emoție scrierea ta. Să ai o seară liniștită și caldă!
RăspundețiȘtergereSunt copleşită de ineditul poveştii. Nu mă aşteptam la sfârşitul acesta. Din păcate cunosc sentimentul ochilor pierduţi in înaltul cerului. Sunt mândră să mă aflu pe această pagină, cu un gand sincer către tine, şi de ce nu şi pentru cei ce ne veghează de sus.
RăspundețiȘtergereAcum ma gindesc ce norocoasa sunt pt. ca-l mai am pe tata linga mine. Si cred ca speciala e legatura care se creeaza intre tata si fiica si invers!
RăspundețiȘtergereEmotionant este intr-adevar mesajul lansat de tine in eter cum sensibile trebuie sa fie gindurile si trairile care stau in spatele cuvintelor.
Iată cum albastrul ne face să rememorăm crâmpeie de viaţă, să vedem seninuş, să ne amintim de oamenii frumoşi de lângă noi şi să apreciem momentele unice pe care le-au împărtăţit cu noi! Mulţumesc, suflet frumos!
RăspundețiȘtergereAlexandra, colierul merge spre tine :). Sa-mi dai adresa ta pe mail. Felicitari!
RăspundețiȘtergereMa bucur sa stiu ca ai avut un asa tata, iti multumesc ca ai impartasit cu noi.
RăspundețiȘtergereO seara linistita! pup