Treceți la conținutul principal

Planeta cu trei Lune

Sunt o fetiță fericită. Mai sunt eu uneori mofturoasă, mami și tati își dau seama imediat de asta, dar, în rest, sunt foarte îngăduitori cu mine. Poate și de aceea am ajuns să locuim toți trei sub un cer cu stele și trei Luni ... sau era Lune? Cred că Lune e forma corectă. Încă mai am de învățat cu forma corectă a cuvintelor. Mă distrez de minune să le citesc nedumerirea de3 pe fețele lor când mai scot o ”podoabă” și ei nu înțeleg ce vreau eu să zic.

Dar, să trecem la ale noastre. Vă povesteam că locuim sub un cer cu multe stele și trei Lune. Da, e adevărat. Și mai sunt și colorate: albastre, verzi și câteva roșii (sau ”așii” cum mai zic eu, dar mă înțeleg ei).


Așa adormim noi: cu o imaginea de vis deasupra noastră, cu povești și cântece în urechi, parcă legănați de Moș Ene. Până la a adormi, totuși, mai este de lucrat. Mie nu îmi place să adorm. Doar să pic de obosită ce sunt. În rest, le cam scot peri albi părinților mei. Vorbesc non-stop și, de multe ori, fără sens pentru ei; încep să cânt, să cer mâncare, pe Minnie, ba pe bebe, ba pe ”woaw”- ursulețul de cam 1 metru și uite așa obosesc ei mai repede decât mine.

Apoi încep să tot zic ”tele” și ”luna” până când îi amețesc și îi mai și enervez puțin. Ce, numai ei să mă enerveze pe mine?! Până la urmă, cădem toți trei într-un somn profund, de obosiți ce eram: ei de la treaba de peste zi, eu de la joacă și vorbăria dinainte de somn. Și visăm toți trei un mieluț frumos, alb care proiectează pe tavanul dormitorului trei lune și multe, multe stele - albastre, verzi și unele roșii.




***

Completare, din partea mamei:

Mâțul ăsta mic de fată poate să scoată și untul din tine numai prin faptul că vobește. Are atâta energie încât și simplul fapt de a sta întinsă pe pat, lângă ea, devine obositor: nu vrea să adoarmă. Cred că seamană, pe undeva, și cu fratele meu, căruia îi era frică să adoarmă deoarece pierdea din timpul de joacă, de năzbâtii. Cam așa și cu Emilia.

Ne chinuim și mai bine de o oră să o adormim, iar la sfârșitul acelei ore suntem amândoi frânți de oboseală. Și când o vedem ce frumos doarme, ne zicem că e ca un îngeraș. Asta până se trezește :)

Calvarul nostru a devenit ceva mai ușor cu ajutorul Micului Românaș - un mieluț de jucărie, a cărui burtică luminează și proiectează pe pereți și tavan stele multe și Luna. Acuma, mai nou, stăm și ne minunăm de toate cele, tot mai durează până adoarme, dar parcă e mai plăcut așa pentru noi toți. Pentru acest ajutor trebuie să le mulțumim nașilor Emiliei, care au găsit cadoul perfect de Moș Nicolae. Și, cu ajutorul lui, Emi deja știe ce e cu Luna si ”telele” și zice de fiecare dată când le vede.

Comentarii

  1. imi place,sa pastrezi amintirile astea pentru cind va fi mai mare,o sa le citeasca ea si to sa le recitesti cu placere

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta dresc, sa pastrez aceste amintiri si in scris, sa rad peste ani, poate chiar imreuna cu ea.

      Ștergere
  2. Foarte frumos...si va mai trebuie ceva rabdare...asa este cu copii noi acum cu Maria ne mai jucam un pic apoi ne bagam in pat si citim povestea...de obicei adoarme la prima pagina :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rabdare sa avem, cum bine zici si tu. Ne mai trebuie si vointa sa respectam, de acuma, un program stabilit. Ca sa fie totul in regula. Noi mai cantam inainte de somn.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Mona, draga mea, facem si noi ce se poate. :))) hahahaha

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…