luni, 2 februarie 2015

Planeta cu trei Lune

Sunt o fetiță fericită. Mai sunt eu uneori mofturoasă, mami și tati își dau seama imediat de asta, dar, în rest, sunt foarte îngăduitori cu mine. Poate și de aceea am ajuns să locuim toți trei sub un cer cu stele și trei Luni ... sau era Lune? Cred că Lune e forma corectă. Încă mai am de învățat cu forma corectă a cuvintelor. Mă distrez de minune să le citesc nedumerirea de3 pe fețele lor când mai scot o ”podoabă” și ei nu înțeleg ce vreau eu să zic.

Dar, să trecem la ale noastre. Vă povesteam că locuim sub un cer cu multe stele și trei Lune. Da, e adevărat. Și mai sunt și colorate: albastre, verzi și câteva roșii (sau ”așii” cum mai zic eu, dar mă înțeleg ei).


Așa adormim noi: cu o imaginea de vis deasupra noastră, cu povești și cântece în urechi, parcă legănați de Moș Ene. Până la a adormi, totuși, mai este de lucrat. Mie nu îmi place să adorm. Doar să pic de obosită ce sunt. În rest, le cam scot peri albi părinților mei. Vorbesc non-stop și, de multe ori, fără sens pentru ei; încep să cânt, să cer mâncare, pe Minnie, ba pe bebe, ba pe ”woaw”- ursulețul de cam 1 metru și uite așa obosesc ei mai repede decât mine.

Apoi încep să tot zic ”tele” și ”luna” până când îi amețesc și îi mai și enervez puțin. Ce, numai ei să mă enerveze pe mine?! Până la urmă, cădem toți trei într-un somn profund, de obosiți ce eram: ei de la treaba de peste zi, eu de la joacă și vorbăria dinainte de somn. Și visăm toți trei un mieluț frumos, alb care proiectează pe tavanul dormitorului trei lune și multe, multe stele - albastre, verzi și unele roșii.




***

Completare, din partea mamei:

Mâțul ăsta mic de fată poate să scoată și untul din tine numai prin faptul că vobește. Are atâta energie încât și simplul fapt de a sta întinsă pe pat, lângă ea, devine obositor: nu vrea să adoarmă. Cred că seamană, pe undeva, și cu fratele meu, căruia îi era frică să adoarmă deoarece pierdea din timpul de joacă, de năzbâtii. Cam așa și cu Emilia.

Ne chinuim și mai bine de o oră să o adormim, iar la sfârșitul acelei ore suntem amândoi frânți de oboseală. Și când o vedem ce frumos doarme, ne zicem că e ca un îngeraș. Asta până se trezește :)

Calvarul nostru a devenit ceva mai ușor cu ajutorul Micului Românaș - un mieluț de jucărie, a cărui burtică luminează și proiectează pe pereți și tavan stele multe și Luna. Acuma, mai nou, stăm și ne minunăm de toate cele, tot mai durează până adoarme, dar parcă e mai plăcut așa pentru noi toți. Pentru acest ajutor trebuie să le mulțumim nașilor Emiliei, care au găsit cadoul perfect de Moș Nicolae. Și, cu ajutorul lui, Emi deja știe ce e cu Luna si ”telele” și zice de fiecare dată când le vede.

6 comentarii:

  1. imi place,sa pastrezi amintirile astea pentru cind va fi mai mare,o sa le citeasca ea si to sa le recitesti cu placere

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta dresc, sa pastrez aceste amintiri si in scris, sa rad peste ani, poate chiar imreuna cu ea.

      Ștergere
  2. Foarte frumos...si va mai trebuie ceva rabdare...asa este cu copii noi acum cu Maria ne mai jucam un pic apoi ne bagam in pat si citim povestea...de obicei adoarme la prima pagina :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rabdare sa avem, cum bine zici si tu. Ne mai trebuie si vointa sa respectam, de acuma, un program stabilit. Ca sa fie totul in regula. Noi mai cantam inainte de somn.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Mona, draga mea, facem si noi ce se poate. :))) hahahaha

      Ștergere

Handmade with Love - Portofoliu de creatori handmade (2) Iasi

Ca și în primul articol al acestei serii-portofoliu, și acesta vă prezintă creatorii de handmade din Iași. Sunt p ersoane minunate , ca și...

Popular