Treceți la conținutul principal

NU înseamnă NU - victima NU este NICIODATĂ de vină!!!

Nu mai trăiesc pe lumea asta de când am cam renunțat la TV si, mai ales, la știri. Tot ce mă interesează pe mine oricum aflu vreau nu vreau, așadar nu are sens să mă mai complic să le mai urmăresc și eu și să îmi fac nervi.

De data aceasta, chiar nu pot tace, nu pot rămâne nepăsăstoare. Pentru că sunt femeie, pentru că sunt OM și îmi pot imagina ce simte fata. Nu e nevoie de un exercițiu de imaginație prea mare și plin de efort. Trebuie doar să îmi las imaginația, și așa extrem de bogată, să fie liberă pentru un moment pentru a putea simți durerea, rușinea, neputința, umilința, dorința de a se ascunde de lume a fetei violate de acele 7 ”animale” (îmi pare rău, dar ființe umane nu îi pot numi, așa cum nu sunt nici criminalii, pedofilii).

Ce trebuie schimbat la noi, ca și popor, ca și nație, e mentalitatea și legea. Nu e posibil ca niste distrigători de vieți să rămână în libertate, să poată să își continue viețile lor, parcă râzându-ne în față: ”Ce, măi? Ea și-a cerut-o.”

POFTIM??!!!! De când NU înseamnă DA, fă ce vrei cu viața mea, cu trupul meu, cu sufletul meu, chiar nu mai contează. Joacă-te cu mine după bunul tău plac, adu-ți și amicii, doar de asta sunteți amici, ca să împărțiți între voi ce aveți. DOAMNE!!!!! În ce lume trăim?! Și în ce realitate paralelă?!

Vreau să cred că împreună vom putea face ceva. Pentru victimele violatorilor și pedofililor, pentru viitorul acestei țări (copiii noști). 

Lipsa unei educații sexuale în curricula din învățământ, lipsa informațiilor în anumite medii sociale, mentalitatea înrădăcinată în secolul 30 î.H  că ”femeia și-o cere, pentru că se îmbracă provocator și oricum e curvă”, educația primită acasă, corupția și legea permisivă din România - toate acestea sunt factori favorizanți ai acestor întâmplări.

Vreau să cred că ne putem schimba parcursul nostru ca și popor, prin contribuția tuturor, prin dorința tuturor de schimbare în mai bine. Mai bine pentru noi dar, mai ales, mai bine pentru copiii noștri, pentru ca ei să nu pățească la fel. La urma urmei, e datoria nostră să le asigurăm o lume cât de cât  normală, în care să trăiască luptând pentru ceea ce cred. Nu tăindu-le craca de sub picioare înainte de a fi avut măcar îndrăzneala să viseze.

Am o fiică. E mică încă. Dar încep să tremur numai lăsându-mi putin gândurile libere și imaginându-mi o astfel de situatie în familia mea, o secundă e de ajuns și e deja prea mult înainte de a închide acele gânduri tulburătoare într-o cutie de nedeschis și îngropată adânc în mine pentru a nu mai fi deschisă niciodată (sper eu).

Vreau să pot face ceva efectiv pentru a o ajuta pe acea elevă de 18 ani și multele altele victime ale abuzurilor, mult prea multe cu fiecare clipă care trece. Să scrii despre asta nu e de ajuns. Rămânem cu scrisul. 

Ieșitul în stradă, cererea demisiei celor care au lăsat astfel de specimene libere în timp ce se investighează cazul lor - liberi să mai facă așa dacă li se năzare și să mai distrugă alte vieți, petiții pentru schimbarea legilor în România, avocați și victime, organizații non-guvernamentale: toți lucrând împreună și împotriva acestora.

Să scrii e ușor, să treci la fapte e altceva. Haideți să ne implicăm în făurirea viitorului nostru încă de pe acum!

Comentarii

  1. E dezamagitor, e umilitor, ca animalele acelea sunt inca libere, ca avem o astfel de justitie. Ca niste alte animale, pot denigra o victima doar pt ca au banii. Aia nu sunt parinti, parintii nu dau o astfel de educatie, ANIMALELE DA! si jignesc acu animalele facand generalizarea asta! sper sa ajunga la inchisoare, unde le e locul, si sper sa aiba multi prieteni acolo@ tot asa, pana la lesin!

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna!

    Iti multumim pentru participarea in faza initiala a campaniei Nu inseamna Nu!
    Articolul tau a insemnat mult pentru noi, dar suntem siguri ca a facut diferenta pentru cel putin o persoana care avea nevoie de incurajare!

    Suntem gata sa facem urmatorul pas in campania noastra, si avem nevoie de ajutorul tau:
    Vrem sa construim o comunitate online, pentru ajutorul si sustinerea victimelor violentei sexuale. Vrem sa alcatuim acolo grupuri de suport private, unde victimele sa poata sa fie ascultate si sustinute.

    Daca ne ajuti, acesta este doar primul pas, pentru ca din aceasta comunitate si prin ajutorul articolelor tale, vom reusi sa ajungem la acele persoane care sunt gata sa se intalneasca cu noi fata in fata, si sa ne povesteasca experiena lor: primul grup de suport pentru victime, cel pilot, va fi in Bucuresti.

    In scest scop am pregatit o serie de teme de interes pentru public si victime, cu informatii concrete despre care poti scrie. Scopul ar fi sa le spunem tutoror ca existam, si incercam sa facemo schimbare.

    Pentru mai multe detalii, avem nevoie sa continuam sa comunicam cu tine, asa ca te-am ruga sa te inscrii in lista noastra de e-mailuri, pe care o gasesti aici:http://nuinseamnanu.ro/nuinsea....

    Te rugam sa ne sustii in continuare, si iti multumim pentru tot, pe aceasta cale!

    Echipa Nu inseamna Nu!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…