joi, 12 octombrie 2017

Maraton de Sanatate Iasi 2017

Ca tăt omul deștept, am răcit și eu vara acesta. Ca tăt omul prost, nici bine nu a început toamna că deja n-am trezit cu o viroză frumoasă. Acum glumesc la faza cu ”omul prost/deștept”, dar poate știți că umblă vorba aceea ”Tot prostul răcește iarna” și m-a cam pus pe gânduri. Aici e cu înțelesul de ”tot omul răcește iarna”, dar oare chiar așa să fie?!

Cum vine toamna deja văd lumea întrebând: ”Ce ar trebui să fac ca să nu mai răcească copilul meu?”, ”Cum pot să îl imunizez mai bine?”, ”Știți vreun medic/pediatru care să nu dea antibiotic la cel mai mic semn de răceală?”.

Ajungi să te întrebi ce se întâmplă toamna de o luăm cu toții razna și ne îmbolnăvim pe bandă rulantă. De aceea am primit cu bucurie invitația la acest Maraton de Sănătate ce a avut loc la Iași sâmbăta trecută, pe 7 octombrie, la Palas Congress Hall.




Maratonul de Sănătate - Adaptarea copilului la intrarea în colectivitate a fost organizat pe 2 teme principale:

- partea axată pe copii, familie, parenting, educație - speaker Oana Moraru, mentor educațional

- partea axată pe sănătatea copilului, pe cea familiei, a societății în general, ce ar trebui să știm și să facem -  Dr. Siminiceanu Nicoleta Daniela

Pe mine, desigur, m-au interesat amândouă. Dar, mai ales, acel moment de intrare în colectivitate care ne ”bantuie” parcă bucuria faptului că ai noștri puiuți cresc și vor prinde aripi îndrăznețe pentru a zbura singuri. De ce? Din cauza frecvenței cu care se îmbolnăvesc imediat ce intră în colectivitate (creșă, grădiniță, școală).



Oana Moraru a vorbit despre proveniența copiilor (știm cu toții, sper, de unde vin copiii) aici e vorba despre conceptul de bază, viziunea noastră, de ce vrem copii, pentru ce anume îi vrem. Totul pleacă de la cum vrem/trebuie să creștem un copil și că scopul educației este ca ei, copiii noștri, să găsească ”cheița” care să îi ducă mai departe, în viețile lor, pe propriile picioare.

De asemena, Oana a vorbit și despre prezența părinților în viața copiilor, despre calitate în loc de cantitate, despre o prezența totală (emoțională, nu numai fizică). Cam ca sentimentul meu de vinovăție că am plecat de acasă și am lăsat-o pe Maria (deși bine merci cu tati și bunica), dar aveam nevoie de ceva ”me time” și maratonul a picat numai bine. La întoarcere mă simțeam deja cu bateriile încărcate și am fost mai prezentă, mai atentă la ea și la nevoile ei.

Chestia e că dacă tot ne hotărâm să facem ceva, să ne asumăm acea hotărâre și să acționăm în concordanță. Adicătelea, fără mesaje mixte transmise copilului, altfel încurcăm creierul copilului. De aici și hotărârea de a lăsa copilul în colectivitate - pentru o integrare armonioasă, e mai bine să fim cinstiți, deschiși (verbal și emoțional) cu copilul.



Ca orice lucru/eveniment nou, conectivitatea la alte persoane din afara familiei duce la stări de furie, anxietate, panica, durere, dar e ceva normal, la urma-urmei, copilul învață să fie el cu el însuși, să fie pe cont propriu, sa facă parte dintr-un grup mai larg decât cel familial.

Cică ar fi câteva reguli pentru ca intrarea în colectivitate să nu lase traume:

- părinții să nu transmită mesaje mixte copilului, de genul ”Mami/tati vine să te ia la amiază”, dar asta nu se întâmplă
- părintele nu își ia rămas-bun și pleacă - devine dureros pentru copil, acesta considerându-se singur, deși înconjurat de alți copii, #cădereadinrai - un travaliu, trecerea de la mediul familial la cel de colectivitate.

Orice trecere este dureroasă, este ca o mică cădere din rai, o cădere către ordinea socială a acestei planete.



Emi a mers la creșă încă de la 2 ani și 4 luni. Au mai fost momente de ”nu vreau”, ”când vii după mine?”, dar parcă totul a decurs mult mai bine decât mă așteptam eu. La fel și cu grădinița :în prima zi de grupa mică ea a venit la noi și ne-a spus ”Pa!” și s-a întors în clasă, la joacă, la copii. Anxietatea de separare intervine acasă, în momentul în care unul dintre noi trebuie să plece: ”Când vii înapoi?”, ”Peste câte ore ne vedem?”, deși încă nu are o noțiune stabilă asupra timpului, vrea să știe că nu peste mult timp vom fi din nou împreună.

Pentru Maria, care are 10 luni și e alăptată, deși diversificată, e altă mâncare de pește. Îi poți distrage ușor atenția atât timp cât nu are nevoie de ceva anume. Mai ales la cele 10 luni ale ei, orice ”nimic” poate deveni ceva wow, precum cutia de carton pe care o tot plimbă prin casă, și-o pune în cap, sau sticla de plastic în care bunica a adăugat câteva pietricele/fasole și i-a dat-o să se joace.

Dacă un copil nu primește atenția și recunoașterea verbală a unui adult (mama, tata, bunici, cadru didactic) apare decuplarea de la creșterea intelectuală. ”De ce să mai fac ... asta dacă tot nu mă bagă nimeni în seama?” - Am observat deja asta la Emi, grupa mijlocie la grădiniță: dacă nu i se spune că a făcut bine ceea ce a făcut tinde să se închidă în ea însăși. Dar dacă primește un ”Bravo!” acolo, pur și simplu strălucește. Asta ca să vedem puterea unui singur cuvânt. Sau a absenței lui.



Teama mea cea mare nu e grădinița, ci școala, care cred că va reprezenta un șoc pentru Emi, o trecere bruscă de la un mediu de învățare prin joacă, la unul de productivitate academică. Nu vreau un geniu în casă, dar mi-ar plăcea să îi placă școala, învățătura. Și chiar de asta avem noi nevoie în sistemul de învățământ românesc - o atitudine de bucurie a învățatului, o pedagogie a întrebatului și a răspunsului, nu a aruncatului cu informații unele peste altele și așteptând ca acești copii să reproducă mecanic, aproape robotic toate acestea.

Cu o singură afirmație nu sunt de acord din ceea ce a spus Oana Moraru la conferință: că noi, părinții, suntem vinovați că ne lăsăm copiii să continue să învețe într-un sistem de învățământ aglomerat de copii, dar nu prea de cadre didactice (ar trebui maxim 20 de copii la un cadru didactic, dar știm prea bine că sunt multe clasele în care sunt și peste 30), că împingem copiii către productivitate academică, nu creșterea intelectuală.

Sunt de acord că ultima parte ar trebui să ne intereseze, cât despre prima parte, toți participanții la procesul de învățare ar putea fi considerați ”vinovați”, de la părinți, cadre didactice, directori, până la ministru și ministerul pe care-l conduce. Nu neg prezența multor cadre minunate în sistem, dar acestea sunt cazuri singulare, iar nouă ne trebuie un tot, ceva unitar, bun pentru toți copiii, nu numai pentru câțiva.

Alternativa ar fi învățământul privat (nici aici nu știi peste ce vei da, la noi trebuie schimbată prima dată mentalitatea, apoi strategiile de învățare și o modernizare a procesului, punându-se accent pe copil și cadru didactic, nu hârțogăraie;  plus că nu sunt mulți cei care își permit taxele), homeschooling (o idee interesantă, poate greu de pus în practică) sau mutarea într-o altă țară, una cu un sistem de învățământ axat pe ceea ce știe copilul și își poate dezvolta acea latură.

O ultima idee din prezentarea Oanei care mi-a plăcut e despre parenting, cum că nu ar fi despre copii, ci despre părinți, despre cum reușim noi să ne curățim de apa emoțională (Copilul crește acasă în apa noastră emoțională, ca un pește într-un acvariu, dar în colectivitate creierul copilului face un switch și rezultă un fel de cursă între iepure și țestoasă, între măr și pară).

A doua parte a Maratonului de Sănătate a fost despre sănătate, boli, suplimente - da sau nu?, o alimentație sănătoasă și despre apărarea organismului, prelegere ținută de Dr. Siminiceanu.



Mi-a plăcut întrebarea ”Cât trebuie alăptat copilul?” și apoi răspunsul ei, care a anulat pe cele din sală: ”Cât putem de mult, cu atât mai bine, deoarece este ceva natural, nu există o limită în a alăpta”.

Ideea că un copil mic are o imunitate slabă este falsă, are doar o imunitate neantrenată. Cum și-o antrenează? Apoi corpul nostru, încă de la o vârstă fragedă știe să reacționeze împotriva a 150-200 de antigene, doar că nu e antrenat să facă asta. ”Antrenamentul” este exact ceea ce noi, părinții/adulții, considerăm propriul infern - boala, contactul cu ceilalți, intrarea în colectivitate.

Cum putem ajuta copilul să parcurgă acest ”antrenament” fără prea multe probleme?! Nimic mai simplu:

- o alimentație sănătoasă, bazată pe piramida alimentară și pe principiul ”bucuria de a mânca”
- orice stres scade imunitatea, dar putem să ne ajutăm de suplimente adiționale, nu agresive
- copilul trebuie să stea afară pe orice temperatură, inclusiv temperaturi joase -  creierul trebuie să ia o pauză, aerisirea organismului
- imunizarea întregii familii
- probioticele (2 kg din greutatea noastră reprezintă bacteriile bune, care ajută la funcționarea bună a organismului nostru)
- prebioticele (cereale, fibră)
- fitoterapia - știință veche + tehnică modernă











De asemenea, trebuie să știm că antibioticele nu scurtează perioada de boală, că febra înseamnă că imunitatea noastră lucrează bine, că tusea nu înseamnă imediat că imunitatea este slăbită, ci că poate căile respiratorii au o reactivitate mai mare, că 90% din răceli sunt virale, așadar nu se rezolvă cu antibiotice.

O imunizarea bună a organismului se face, mai degrabă, prin călirea lui decât prin hiperprotejare, prin adaptarea la condițiile de mediu și prin dezvoltarea toleranței la factorii externi. Prin urmare, frigul poate fi un agent infecțios deoarece cilii vibratili paralizează și nu se mai pot mișca. Călirea organismului înseamnă că cilii vitratili învață să funcționeze și la temperaturi mici. Așadar, vorbim de adaptabilitate la mediu, fie ea fizică, psihică sau emotională. Și exact asta trebuie să ne învățăm copiii să facă.

Ar mai fi multe de spus/scris pe acest subiect, ramurile pot fi diverse, ce trebuie să ținem minte e că pentru a avea copii sănătoși, din orice punct de vedere, și noi trebuie să fim la fel, să ne împăcăm cu trecutul, să facem tot posibilul ca prezentul să fie prezent pentru un viitor mai bun. Pentru ei, pentru copiii noștri.

PS: Vreau să mulțumesc Andreei Ignat și Secom România pentru invitația la acest Maraton. Am avut de învățat destule, altele doar mi s-au confirmat, în schimb, am plecat de acolo cu ceva întrebări de pus mie, ceea ce ar trebui să facă orice conferință/prelegere: question yourself, the truth lies within you!

14 comentarii:

  1. Foarte interesant si bine scris articolul! Multumim pentru informatii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ai ajuns la eveniment. Este important sa fii documentat in orice domeniu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tot timpul gasesc informații utile pe blogul tau! La cat mai multe articole utile!

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar zilele trecute am avut eu o mica "disputa" cu educatoarea Amaliei. In loc sa o încurajeze pentru ce îi place să facă, dânsa bate apa-n piuă pe ce nu-i place. Mi-e frica sa devina introvertita.

    In rest, un articol cu multe informații utile!

    RăspundețiȘtergere
  5. Un articol foarte util și interesant! Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  6. Un articol foarte informativ si cu un subiect actual. Este foarte dificil in a se stabili niste reguli universal valabile, intrucat fiecare copil este diferit si are specificul sau.

    RăspundețiȘtergere
  7. Un articol foarte interesant. Chiar ieri am auzit la radio, ca in perioada aceasta, multi copii au luat viroze in colectivitati si ca vaccinul antigripal va fi in cantitati suficiente abia la sf lunii. Cred ca astfel de intalniri ofera informatii utile care ajuta parintii.

    RăspundețiȘtergere
  8. Extrem de util articolul tău! Cred că și la seminar ar fi fost frumos...

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesant subiectul! Îmi place foarte mult articolul.

    RăspundețiȘtergere
  10. Interesant articol, cu multe informatii utile.

    RăspundețiȘtergere
  11. Super articolul tau. Foarte utile informatii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Sunt interesante si bine-venite astfel de evenimente

    RăspundețiȘtergere
  13. extrem de interesant articolul . chiar foarte bine redactat si structurat. felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte interesant articolul si bine documentat! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

FILIT se apropie, vanatoarea de carti incepe

Nici nu e greu de înțeles de ce îmi place FILIT : Iași, cărți, autori, traducători, mulți iubitori de lectură și frumos, pe scurt, un festi...

Popular