Treceți la conținutul principal

Castelul vieții tale


Bună tuturor! ...și Weekend plăcut!

Hai să vă povestesc puțin despre zilele acestea. Am adus-o pe Emilia acasă, iar ieri am aflat că din maternitate a luat o conjuctivită de toată frumusețea plus ”niște” stafilococ. Ce nervi am! Se presupune că spitalele ar trebui să fie curate. De acuma trebuie să mă resemnez și să trecem la acțiune. Dar nu asta este tema postării de azi.

Pentru a mă ajuta puțin cu fetița și cu refacerea după cezariană, mama a venit să stea la noi 5 zile (mană cerească din multe motive). Mă minunam ce ”conexiune” există între cele 2 Elene ale mele: Emilia Elena se calma imediat în brațele mamei mele; a fost greu și cu aflarea acestor probleme (se tratează, dar fiind mai emotivă în perioada asta, desigur că ”m-a bufnit” plânsul, mai ales că exact ieri mama trebuia să se întoarcă acasă - parcă am rămas descoperită, fără apărare și fără sprijinul meu - ciudat cum mama poate deveni orice pentru copilul ei).

Într-una din zilele acestea, mama îmi arată un mesaj primit de ea. Mă pune să îl citesc și îmi spune: ”Citește-l cu atenție! Am eu grijă de Emilia.” În continuare, voi posta exact acel mesaj. Sper să mă încadrez și eu între cei din ultima categorie: a celor care știu că, în viață, trebuie să plătești pentru tot ...dar că bucuria o poți găsi oriunde, atât timp cât nici nu te grăbești, nici nu stai pe loc ... nu vrei totul de-a gata (nu există așa ceva !!!!!) și iei fiecare moment așa cum e.




A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială "Castelul Vietii Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele... Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobisnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data călătoriei.

   "Totul în lume decurge după anumite legi", era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scotiană, în carouri.
- Ceilalti vizitatori au intrat deja? - se interesează turistul.
- Ceilalti vizitatori??? - se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.
Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului si a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele si camera de tortură din temnită. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură si a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să tină lingura cu partea concavă în sus.
- Si asta de ce? - a întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După terminarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină ...
- Si dacă nu vărs nici un gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.
  Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic si ar putea vărsa nisipul. Apoi coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, îsi dă seama că pentru a ajunge în acea sală trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu i-ar fi pus viata în pericol, dar care sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, asa că, se limitează să examineze camera de la distantă. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu a coborât în temnită, deoarece trebuia să coboare pe niste scări foarte abrupte. Foarte multumit de faptul că a păstrat continutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fustă scotiană, cu o balantă în mână. Seniorul a golit continutul din lingură în balantă si asteaptă nerăbdător rezultatul.
- Surprinzător, ati pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiti nimic pentru vizita efectuată - spune proprietarul.
- Multumesc.
- Ti-a plăcut vizita? - Întrebă la sfârsit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit să examinez ceea ce era în jurul meu.
- Foarte regretabil!!... Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl versi pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica conditie e că trebuie să reusiti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.
Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temnită, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăste să plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.
 - Văd că nu mai aveti  nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
 - De fapt, nu - a spus el în cele din urmă - Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere.
Omul în fustă îsi aprinde pipa si spune:
 - Există oameni care trec prin "Castelul Vietii" lor, încercând să nu plătească pentru nimic, si nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grăbiti, pierd repede totul si nu pot obtine plăcere. Putini înteleg stiinta vietii. Ei descoperă fiecare ungher si se bucură de fiecare moment. Ei stiu că trebuie să plătească pentru tot, dar înteleg că în viată sunt lucruri pentru care merită să plătesti.

Comentarii

  1. Îmi pare rău că fetiţa ta bolnăvioară, nu trebuia să-ţi aminteşti astfel că trieşti în România.
    Frumoasă povestea ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. O postare foarte frumoasa ne-ai oferit astazi!
    Sper ca micuta Emilia sa se însanatoseasca foarte repede! Multa sanatate si weekend frumos va doresc! >:d<

    RăspundețiȘtergere
  3. multă sănătate micuţei tale!
    şi o poveste din care muuulţi am avea câte ceva de învăţat...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulțumesc tuturor pentru urări! Mă bucur că v-a plăcut povestea.

    @Javra: păi cum altfel să simți că trăiești în România? Decât prin lucruri rele...

    @Minnie:Weekend plăcut și ție! De însănătoșit, trebuie să se însănătoșească, numai că va mai dura ceva. Totuși, nu trebuia să se întâmple... A trecut deja prin multe pe durata sarcinii ...Sperăm la mai bine.

    @Călin, povestea aceasta ar trebui să fie citită zilnic de anumite persoane. Pentru a băga la cap.

    RăspundețiȘtergere
  5. Îmi pare rău să aud. Multă sănătate amândurora! Povestea e foarte frumoasă și plină de învățăminte. Trecem rapid prin viață și cu greu observăm lucrurile minunate din jur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sănătate trebuie tuturor, Ralu! Mulțumim.

      Ștergere
  6. Sper ca micuta ta sa fie bine cat mai repede. Dar, cum ai spus, nu ar fi trebuit sa se intample.
    Cat despre text...poate ca circula de mai mult timp insa nu l-am intalnit pana acum. E exceptional. Culmea e ca chiar cunosc astfel de oameni. Nici nu sunt convinsa ca daca unii dintre ei ar citi aceasta pilda...ar intelege ceva din ea. Oamenii de genul acesta nu-s constienti ca viata nu se traieste pe fuga. Ori nu stiu sa daruiasca, nu stiu sa plateasca...ar dori totul fara sa dea nimic in schimb...Dar viata nu functioneaza astfel... ;)
    Weekend placut in continuare! Si sanatate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc Elly!

      Povestea este plină de învățăminte...doar să vrei să le descoperi. Viața nu e niciodată așa cum te aștepți, totuși trebuie să știi cum să profiți la maxim de fiecare moment.

      Ștergere
  7. Draga mea nu te mai panica, cel putin nu asa mult, Bubu al meu a facut ceva de genul..se umpluse de bubite pe fata in maternitate, a facut icter tot acolo, deci e normal, e legat si de sistemul lor imunitar care e destul de precar acum. Inarmeaza-te cu multa rabdare, si mai ales nu te mai gandi tot timpul la rau. E normal sa fii panicata, asa eram si eu, in timp dupa ce mai capeti ceva experienta vei vedea ca panica se va mai atenua, insa am senzatia ca vom trai cu ea mereu.Meseria de mama implica si asta. Multa sanatate celei mici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc enorm Fairytale pentru cuvintele tale! Să știi că așa e: panica oricum rămâne, orice ai face ....Dar, să zicem că m-am mai calmat puțin de vineri când am aflat (nu erau numai cele menționate de mine, ci și altele)...asta și pentru că am văzut o mică ameliorare a stării Emiliei ...Cred că au fost prea multe în prea puțin timp și am clacat. Abia aștept să o văd bine și fără probleme ... dar știu că trebuie să o iau încet.

      Ștergere
  8. Insanatosire grabnica fetitei tale si o sa fie totul bine o sa va descurcati ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte adevarata morala povestirii, de fapt nu trebuie sa avem regrete in viata pentru ce am facut, pentru ce am patimit, pentru ca fiecare clipa de magie, fiecare moment de fericire se plateste la un moment dat. Asta nu inteleg oamenii la inceput. Cu timpul insa devine evident... Nu poti obtine nimic fara munca si fara sacrificii. Si da, trebuie sa traim cat mai frumos cu putinta, sa profitam de fiecare ocazie de a fi fericiti.
    Imi pare rau ca esti necajita, Alexandra. Este normal sa-ti faci griji pentru micuta Emilia. Ii doresc multa sanatate, sa ne tii la curent! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice, ai rezumat foarte frumos ceea ce vroia să zică, de fapt, povestea ...Așa ar trebui să trăim ...fiecare clipă, numai că mulți dintre noi (dacă nu chiar toți) trăim o mare parte a vieții noastre în trecut sau în viitor, fără a ne mai îngriji de prezent, adică de ceea ce avem concret. Păcat, știu, și eu făceam așa ...încerc să remediez asta.

      Cât despre Emilia, poate și pentru că este primul copil ne simțim așa de neputiincioși când o vedem așa de mică și deja cu anumite probleme. Dar se vor rezolva ele cât de curând -sperăm- și va crește sănătoasă. Mulțumesc pentru încurajări! :*

      Ștergere
  10. Frumoasa si pilduitoare povestea ta.
    Cat priveste afectiunea micutei tale, verifica daca nu cumva are canalul lacrimal blocat. Fiul meu, dupa nastere, a capatat si el asa ceva. La inceput am crezut ca este conjunctivita. Dupa controale periodice la oftalmologi si multiple analize s-a constatat ca de fapt are canalul lacrimal infundat. De fapt are o mica deviatie al acestui canal, care face aproape imposibila drenarea corecta a lacrimilor si astfel i se aduna o secretie in coltul interior al ochiului. Analizele au aratat ca uneori ii apare si un streptococ acolo, dar nu tot timpul. Noi il curatam zilnic cu Blefaroshampoo, un gel oftalmologic care curata foarte bine secretia de la ochi.
    Asta asa, ca idee...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult de tot, Vlad, pentru pontul tău ....vom verifica și asta, ca să excludem tot ce se poate... Cu picăturile îi merge ceva mai bine, pare că își revine, dar prefer să fiu sigură că așa e. :)
      O zi cât mai frumoasă!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…