Recenzie: Spinii Dragostei (I) de Arlette Geneve

Cred că m-am apucat de această recenzie de vreo 10 ori de când am terminat de citit şi primele 2 volume (note to self: nu mai citi prima dată ultimul volum, chiar dacă te mănâncă palmele), pe care le-am citit în 12 ore, pe lângă făcut mâncare, curat, jucat şi dansat cu Emi. Se vede treaba că nu le prea am cu recenziile. Vroiam să scriu tot despre fiecare carte, dar ar fi ieşit un roman în miniatură. Atunci nimeni nu ar mai fi citit.

Volumul I - Spinii dragostei

Editura Lider

Colecţia Cărţi pentru suflet

Seria Penword

Număr de pagini: 415

Volumul de faţă prezintă zbuciumata poveste de dragoste dintre Justin Penword şi Aurora de Velasco y Duero ... Aşadar, un englez şi o spanioloaică focoasă - o combinaţie explozivă a caracterelor, temperamentelor şi personalităţilor celor 2, ca indivizi şi ca naţiuni.

Aurora află că este pe jumătate britanică, că tatăl ei nu e mort, ci un aristocrat englez, care nici măcar nu ştiuse de existenţa ei. Unchiul Rodrigo este suspectat de trădare de ţară şi încearcă să-şi rezolve problemele trimiţând-o pe Aurora la tatăl ei, împreună cu bunica Maria, doica Eulalia (personaj foarte important, deoarece previziunile ei de tigancă dezlănţuie cutremure emoţionale) şi Diego - prietenul unchiului şi prima iubire a Aurorei.

Ajunge în Anglia doar ea împreună cu doica şi 2 dintre cei 3 fraţi paterni (Christopher şi Andrew), îşi întâlneşte tatăl bolnav şi începe să îndrăgească această parte a familiei, deşi îi este nespus de dor de familia, de prietenii şi ţara sa. 

(Deşi aş putea să spun că de aici se pricipită toate şi acţiunea e alertă, este abia începutul cărţii şi autoarea te ţine în vraja ei până la sfârşit, cu noile personaje care apar în scenă, cu întorsăturile de situaţie ... o citeşti pe nerăsuflate, ca şi mine)

Întâlnirea Aurorei cu Justin e la fel de incendiară ca toată relaţia lor şi se dispreţuiesc imediat, fără să ştie fiecare cine e celălalt dar, puţin mai târziu, Justin se îndrăgosteşte nebuneşte de Aurora şi nu vrea să audă de sentimentele acesteia pentru Diego.

Printr-un concurs de împrejurări, şi cu ajutorul previziunilor Eulalei, cei doi ajung să se căsătorească, Aurora fiind deja însărcinată. Numai că viaţa de cuplu nu este chiar cea mai uşoară, din cauza temperamentelor celor doi: Justin vrea să o supună, să o facă să se îndrăgostească de el la fel de nebuneşte precum este el, e gelos pe oricine îi fură un zîmbet sau o îmbrăţişare; Aurora e prea independentă, prea zbuciumată de renghiul jucat de soartă pentru a vedea iubirea din ochii lui Justin, în schimb se apropie foarte mult de cumnatul şi socrul ei şi încearcă să nu se mai gândească la ce ar fi putut avea cu Diego (căsătorit şi el, cu o scoţiancă, verişoara lui Justin şi sora lui Brandon).

E o acţiune atât de complicată încât mi-ar trebui încă vreo 2-3 articole numai să vă povestesc acest volum. Vă mai zic ceva totuşi: Aurora naşte gemeni - băiat şi fată -, dar rămâne iar însărcinată (din care rezultă tot gemeni: băieţi) numai că nu ştie cu cine: Justin, soţul ei, pe care începe să-l îndrăgească sau cu Jamie, cumnatul ei, datorită unor împrejurări regizate de Eulalie ca o pedeapsă pentru Justin.

Da! Are sfârşit fericit! Dar zbuciumul lăuntric care te duce către acest sfârşit este mare. Mai râzi puţin, de încăpăţînarea celor doi, te enervezi ceva mai mult de posesivitatea şi gelozia lui Justin, Eulalia te pune în încurcătură cu intruziunile ei în viaţa tuturor celor din jur, plângi la momentele de disperare simţite de Aurora când nu are parte de copiii ei timp de luni întregi. E o carte "spinoasă" cu adevărat, dar frumoasă - frumoasă!