Recenzie: Diavolul cu ochi albaştri (Travis series II) de Lisa Kleypas

Nu ştiu de când nu am mai citit o carte ale cărei 100 de pagini să stârnească în mine o revoltă atât de aprigă, o greaţă şi o dorinţă de a face ceva rău cuiva. Nu pentru că nu ar fi fost scrise bine cele 100 de pagini, din contră, sunt scrise foarte bine, descriu un calvar care te face să-ţi doreşti o baie după ce ai citit prin ce a trecut protagonista - doar pentru că ştii că există, în realitate, mii şi sute de mii de femei care păţesc la fel şi chiar mai rău.

Dar să vă explic. Haven Marie Travis se află la nunta fratelui ei mai mare, Cage, cu Liberty. Alături de ea se află iubitul ei, Nick. Printre invitaţi descoperă şi un bărbat, nu neapărat frumos, dar cu siguranţă foarte atrăgător, cu cei mai albaştri ochi văzuţi vreodată. Dar deja îl clasifică prea periculos pentru liniştea ei şi încearcă să se bucure de petrecerea dată în cinstea fratelui şi cumnatei ei, deşi e mai mult o etalare a bogăţiei familiei decât o petrecere pentru iubirea celor doi.

E prea agasată de tot ceea ce vede şi vrea să se liniştească, intrând puţin în casă. I se pare că îl vede pe Nick intrând în pivniţa cu vinuri şi îl urmează, îmbrăţişându-i spatele şi apoi sărutându-l. Acesta îi răspunde la sărut, cu mult mai multă ardoare decât înainte, făcând-o să i se dăruiască momentului fără inhibiţii sau reţineri. Numai că cel pe care îl sărută Haven nu este Nick, ci acel diavol cu ochi albaştri, de la petrecere. Nu ii vine să creadă ce gafă a putu face şi speră să uite de ceea ce s-a întâmplat, deşi recunoaşte că a fost cea mai erotică experienţă din viaţa ei - un sărut.

pagina 3, când Haven îl zăreşte prima dată pe Hardy

La întoarcerea în casă şi după ce o ajută pe cumnata ei, Liberty, să se schimbe pentru voiajul de nuntă, femeile se întâlnesc cu acel bărbat imposibil pe care Haven îl sărutase doar cu jumătate de oră înainte. Cu stupoare află ca el este Hardy Cates, acelaşi care a intrat peste fratele ei Cage într-o afacere, furând-o de sub nasul lui, şi cel care încerca să bage zâzanie între Cage şi Liberty. Deja Haven nu mai poate de ruşine.

După o discuţie aprinsă cu tatăl ei, în timpul unui dans, despre relaţiei ei cu Nick şi despre faptul că Nick doreşte să se căsătorească, tatăl ei fiind de părere că acesta nu este bun pentru fiica lui, că urmăreşte numai banii şi prestigiul familiei, Haven se încăpăţânează şi se mărită cu Nick, se mută amândoi la Dallas ... aici se angajează amândoi şi închiriază un apartament pe care îl decorează cum pot şi din resursele lor, fără ajutorul familiei ei.

Aici apar şi primele disensiuni între Nick şi Haven: el e de părere că tatl ei ar fi trebuit să îi ajute cu mutatul, măcar să mai cumpere încă o maşină, deşi Haven l-a informat că a fost dezmoştenită şi scoasă din testament. Încet-încet, lucrurile parcă se aşează pe un făgaş: ambii lucrează, hainele le duc la spălătorie, mănâncă mai mult de la restaurante, curăţenia în apartament se face mai mult în week-end-uri. Asta până când Nick anunţă că s-a săturat de situaţie, 

El vrea ca Haven să fie o soţie adevărată, cu un nume adevărat - şi începe să o numească Marie-, care îi spală şi îi calcă hainele, care îi face de mâncare şi îl aşteaptă dornică să vină acasă. Tot calvarul începe cu mici înţepături de genul "nici o cămaşă nu ştii să calci", apoi înjurii adevărate, ici o palmă, dincolo alta, o denigrare totală a persoanei lui Haven, încât până şi ea ajunge să se creadă o fiinţă de nimic. 

Şi totul culminează cu Nick aflând că Haven continua să ia anticoncepţionale, deşi el i-a zis că vrea copii. Acest moment mi se pare cel mai urât din toată cartea, poate şi pentru că se întâmplă de atătea ori şi in realitate: Nick o bate cu pumnii şi picioarele pe Haven pentru că l-a înşelat, apoi o violează şi o scoate afară să doarmă peste noapte şi să se gândească la tot ce i-a făcut lui. (Poftim?????????)

Ea nu mai aşteaptă şi în picioarele goale, fără şosete sau papuci, merge până la cel mai apropiat magazin, îl sună pe Cage şi îl roagă să vină după ea. Oricât de grave îi erau rănile de la bătaia administrată de Nick, ea tot nu vrea să ajungă la Urgenţe sau să vorbească despre asta.

Cu ajutorul terapiei şi pronunţării divorţului de Nick, Haven pare a înflori. Totuşi, nu-şi mai doreşte o relaţie, nici gând despre căsătorie cu un alt bărbat. Se angajează şi dă peste varianta femininăa lui Nick - Vanessa, şefa ei.

Îl întâlneşpe pe Hardy şi descoperă că tot se simte atrasă de el, fizic şi chiar mai mult, dar el tot arată ca un diavol cu ochi albaştri. Hardy se încăpăţânează să o facă a lui, fiecare descoperă secretele cele mai intime ale celuilalt şi află astfel că amândoi au fost victime ale abuzurilor şi a violenţei domestice.

Deşi nu bănuia, Hardy este medicament, alinare, flacără arzătoare şi nebunia iubirii adevărate pentru Haven, acelaşi lucru întâmplându-se şi pentru el. Haven descoperă că un bărbat poate fi blând deşi e o namilă de om, iar Hardy descoperă inocenţa la o femeie care a fost de multe ori lovită (emoţional, dar şi fizic) de cei pe care îi iubea.

pagina 95, după ce Haven ajunge în apartamentul fratelui ei

Ar mai fi spus/scris cîtevă lucruri, dar vă las să le descoperiţi şi singuri. Mult nu mai este, dar e intens. Lectură plăcută!

PS: Lisa Kleypas rupe lanţul cărţilor ei romance cu acest volum. Ne prezintă o parte a realităţii pe care ne temem să o vedem sau chiar să o recunoaştem: violenţa şi abuzul domestic. Este o carte frumoasă, despre două persoane care au trecut peste aceste abuzuri, dar fiind scrisă la persoana I, toate le vedem prin ochii lui Haden - pe rând victimă şi femeie puternică ce ia în mâini frâiele vieţii sale.