Biblioteca Emiliei: 1 Te iubesc, orice culoare ai avea!

Locuim pe o planetă incredibil de frumoasă tocmai pentru că nu are un singur fel de peisaje, are mări, oceane, râuri, munți și văi, dealuri, păduri și câmpii, deșerturi și întinderi de gheață. De ce oamenii ar fi la fel? Oamenii sunt și ei de diferite forme, mărimi, culori și hramuri. Cartea aceasta subliniază ideea de iubire, unicitate, familie.

”Te iubesc, orice culoare ai avea!” este o carte scrisă de Mihaela Coșescu și ilustrată de Ana Stinghe, o artistă adevărată la cei 13 ani ai săi în momentul publicării cărții.

Girafa Gigi este singurul copil în familia sa, dar așteaptă cu nerăbdare nașterea unui frățior ... sau a unei surioare. Tot ce știe e că va iubi mult bebelușul, deoarece nu are cu cine să se joace, să vorbească, să împartă bucuria de a trăi. Ar fi vrut să vină bebelusul mai repede, plictisindu-se de mâncat frunze toată ziulica. Savana africană nu oferea prea multe opțiuni în materie de petrecut timpul distractiv.

Nașterea lui Vivi, surioara mult așteptă, schimbă dinamica familială: în primul rând pentru că bebelușa are nevoie de mai multă atenție și, în al doilea rând, pentru că Vivi este puțin diferită și incită interesul tuturor. Vivi s-a născut puțin diferită, adevărat, dar tot girafă este și își iubește mult familia, în special, pe sora ei mai mare, Gigi, pe care o și admiră.

Vivi, deși mică, observă că toată lumea o privește mai ciudat la început, apoi cu uimire. Se bucură că își are părinții aproape și sora alături. Doar că această atenție și uimire intervine în relația dintre surori, înstrăinându-le puțin una de cealaltă. Fiecare se simte diferită prin prisma percepției celorlalți, fiecare încearcă să devină precum cealaltă.

Părinții celor 2 mici girafe sunt cei care rezolvă această situație printr-o mică propoziție, dar plină de putere: ”Te iubesc, orice culoare ai avea!”. Cât de frumoasă este iubirea necondiționată a familiei și acesta ar trebui să fie un drept al oricărui copil adus pe această lume: dreptul la iubirea necondiționată, oricum ar fi acest copil!

Emi despre carte:

-Mami, dar girafa mică se simțea tristă?
-Da, Emi, pentru că nu era privită la fel ca sora ei mai mare.
-Da, dar Gigi tot o iubea, nu?
-Tu ce crezi?
-Gigi și Vivi sunt surori-prietene.
-Cum așa?
-Sunt cele mai bune prietene, dar și surori, și se iubesc mult de tot.

Da, Emiliei i-a plăcut mult povestea celor 2 girafe, a făcut o ”analiză” destul de interesantă a situației celor 2 surori și tot se îndreptă spre carte din când în când, plăcându-i ilustrațiile și diferențele dintre cele 2 surori.

Despre situația noastră

Avem 4 luni și 9 zile de când suntem 4 și nu numai 3. Da, suntem mândrii părinți a 2 fete cucuiete :) Pe românește, e greu să împaci și capra și varza, să nu mai vorbesc, de restul plantelor și animalelor (hahaha, dar uneori e mai mult un râsu`-plânsu`). Interesul pentru noua membră a familiei a fost și continuă să fie mare, iubire există din plin, desigur și ceva gelozie.

Noi încercăm ca atmosfera din casă să fie cât mai relaxată, doar că uneori nu prea ne iese: mârâieli de la ambele fete, viroze care adaugă tensiune, dantura Mariei care iese ceva mai devreme, așadar suntem ”cadorisiți” și cu multe plânsete, chiar urlete, până într-o seară când Emi nu a mai suportat și a întrebat dacă așa va fi în casă cu un bebeluș.

-Nu mai suport atâta plâns, dar eu tot te iubesc, Mărie cu pălărie! (preia din formulele nostre de adresare)

E greu, foarte greu, dar cărțile ne pot ajuta să descoperim între paginilor lor expresia sentimentelor și trăirilor noastre. Nouă ne-a plăcut enorm povestea celor 2 surori, Gigi și Vivi, chiar terapeutică pentru Emi.

Vă recomandăm amândouă această carte și vă anunțăm că autoarea mai are o carte publicată, o vom cumpăra și noi cât de curând, desigur este tot o poveste terapeutică despre ”O poveste despre emoțiile pe care le simt copiii când părinții se ceartă. Cum putem depăși greul atunci când căutăm soluții, in loc de critică”. Cartea poate fi comandată de pe Cărturești sau pentru oferte si comenzi de grup, se poate scrie pe crestemoameni@gmail.com

(imagine preluată de pe pagina de Facebook a cărții)

Cartea ”Te iubesc, orice culoare ai avea!” o puteti găsi pe Emag, Libris, Cărturești. Puteți citi un interviu cu autoare pe crestemoameni.ro, întrebările fiind puse de copii.

Lansare de carte Pințesa Urbană la Iași

Anul trecut participam pe vremea aceasta la lansarea de carte ”O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă” de Ioana Chicet-Macoveiciuc a.k.a Prințesa Urbană. Și mi-a plăcut enorm de mult feeling-ul rămas după.

Plăcere și mai mare când am auzit că se pregătește o triplă lansare a celorlate cărți scrise de ea și organizatoarea m-a rugat să urc pe scenă, împreună cu alte 2 mămici, să vorbim despre Ioana/cărți/rolul de mamă/cum e să fii femeie. Îi citisem deja Emiliei ”Te iubesc, orice ai face” și ”Mami, e gata?” - volume ce prezintă aventurile Emei și ale frățiorului ei, Eric. Urma doar ”Miercuri, respirăm”, pe care am terminat-o pe la 00:38 în ziua lansării de la Iași.

Cu siguranță că aș fi putut să termin de citit cartea mai rapid dacă ... (și aici am ce scrie, dar e de ajuns să știți că 2 au fost motivele principale: Emilia și Maria - cu asta am spus tot). Dar când s-au aliniat frumos planetele și totul a fost zen, am citit liniștită și am savurat cartea. Pentru că eu savurez cărțile de parcă ar fi deserturi delicioase.

Prezentarea cărții:

Pentru șase tinere, se apropie Ziua Z. O așteaptă de mult, o visează, toate speranțele și temerile lor se îndreaptă în aceeași direcție. Dar sunt departe de a fi pregătite! Se înscriu, deci, la un ultim și intens antrenament. Primesc muniție adecvată, echipament specializat, o instructoare pe măsură și numărătoarea inversă începe. Numai că acolo, în casa aproape conspirativă în care se întâlnesc ăn fiecare miercuri, nu are loc vreo competiție, dimpotriva, între ele se înfiripă o prietenie așa cum se întampla numai în momentele de cumpănă ale vieții. Toate problemele ți secretele celor șase viitoare mame ies la iveală și se complică și mai mult pe ultima sută de metri. Dar după crizele de râs sau de plâns împreuna, cele șase noi prietene încearcă din răsputeri să se ajute între ele. Rămâne de văzut dacă și cum vor rezolva milioanele de încurcături la timp pentru a ajunge cu bine la destinația finală: Maternitatea. Miercuri, respirăm este un roman palpitant și realist în același timp, cu personaje memorabile și întâmplări ca-n viață, scris azi și aici, pentru cititoarele de azi și de aici.

M-am identificat și eu cu anumite etape ale diferitelor personaje (doar sunt 6, ai de unde alege!): crize de râs și de plâns, coșmaruri pe aproape toată durata sarcinii problematice, întrebări, planuri, vise etc. ”Miercuri, respirăm” nu e numai despre sarcină și copii, e despre viață, despre a înfrunta problemele, pentru că îngroparea capului în nisip nu face decât să prelungească agonia. 

Și mai e și despre onestitate: cea față de tine, în primul rând, apoi față de toți ceilalți. Și e despre frumusețea vieții, care poate răsări de unde te aștepți mai puțin, precum prietenia a șase femei însărcinate care se întâlnesc la un curs Lamaze. Frumusețea aceasta există peste tot, în orice și oricine, trebuie doar să îi dăm ocazia să se manifeste și să ținem ochii deschiși bine pentru a o vedea: în noi, în cei apropiați nouă, în fiecare ființă pe care o întâlnim în viața noastră.

Despre lansare

După ce am trecut prin multe stări cu lectura romanului, am trecut la emoțiile cu lansarea. Care a avut loc sâmbătă, 25 martie, al Ateneul Iași. Acum, la mai bine de o săptămână de la lansare, vă pot lăsa doar impresiile mele, nicidecum un reportaj.

Ca și la prima lansare a cărții semnate de Ioana la Iași, au avut loc suprize frumoase din partea organizatorilor, partenerilor și sponsorilor (mulți la număr): Ateneul din Iași, Ulei de masline extravirgin Adevarat - FeelOlio Romania, Verde Bun, Gradinita Kids Garden Iasi, Mona m-a cusut, Ergonomice.ro, Dopo Poco Trattoria & Simigeria Petru Iaşi, Gioconda Medical Spa & Dentesse Clinici Dentare, AXKID RO, Cutiuta cu Amintiri - Cabina FOTO, Tuca Petronela (SaraCreations), Nan by Danina Line, Bogdan Todireanu, Brandusa Bordeianu Make-up Artist, Țara Minunilor, 

Cărțile te întâmpinau de cum intrai în clădire:

Apoi holul Ateneului a fost luat cu asalt, în cel mai fain sens al cuvântului, de oameni minunați, pregătiți să transforme o lansare de carte în ceva mai mult: 

-salată bio de la Verde Bun,

-pâine cu maia cu humus de la Andreea,

-crochete cu pastă de măsline sau, pur si simplu, stropite cu ulei de măsline, choclolate chips și paste, toate italiene, de la FeelOlio România,

-covrigi, colaci de la Dopo Poco și Simigeria Petru.

-creațiile minunate ale Petronelei (SaraCreations): aranjamente florale, broderii superbe pentru cărți de impresii (nuntă și botez) si tablouri, inimioare care pot fi dăruite celor dragi

Copiii prezenți la lansare s-au jucat împreună cu cei de la grădinița Kids Garden, participanții s-au putut fotografia la cabina foto adusă de ”Cutiuța cu amintiri” - au adus până și recuzită pentru fotografii, am primit ca ”mărturie” fotografia numai bună de pus pe frigider datorita magnețelului.

Și a venit și momentul să intrăm în sala de spectacole. Acolo alte și alte fețe, copii, părinți, chiar mulți copii, mulți purtați în sisteme ergonomice (mare bucurie să vezi așa ceva). Un moment de teatru cu scene din cartea ”Te iubesc orice ai face!”, apoi invitatele și Ioana au urcat pe scenă, fiecare având momentul ei de ”glorie”.

Eu aveam așa mari emoții fiind pe scenă încât nici nu mai știu ce am zis, important e că partea cu publicul era în semi-întuneric și nu îi vedeam prea bine, doar copiii se auzeau și asta chiar mi-a plăcut. Nu a fost un eveniment de genul ”Shhhh! Mai încet! De ce ai venit cu copilul dacă nu îl poti stăpâni?” (se mai întâmplă uneori și așa ceva). Copiii vorbeau, gângureau, se jucau, alergau, inclusiv pe scenă. La urma-urmei, a fost cu și despre ei!

Mi s-a părut că s-a terminat repede dupa ce a vorbit și Ioana, mi-aș fi dorit să continue, poate și pentru că m-am simțit super bine. Ar fi fost și mai frumos dacă fetele mele erau și ele prezente, dar nu e de joacă cu sănătatea, așadar au rămas acasă cu tati. Tot s-au distrat, prin urmare no guilt feelings pentru mine.

Am primit și eu autografe pe cărțile noastre, așa cum au primit toți cei care au dorit, momentele acestea fiind imortalizate de fotograful Bogdan Todireanu.

 Voi ați participat la lansări de carte? Dacă da, cum a fost?

Cărțile Ioanei le puteți găsi AICI, AICI și AICI.

Dansand cu luna - Parfumul Dansului

Pădurea era întunecată, dar eu știam drumul, nu trebuia să mi-l arate nimeni. Era inscripționat pe inima mea, bătătorit bine în mintea mea, tatuat de-a dreptul pe pielea mea. Știam că sunt singură, că nu mai este nimeni pe potecă, dar nu mă simțeam singură. Luna era deasupra mea și îmi lumina pașii. Dintotdeauna a fost așa.

Acum vreau să ajung la stânca mea pentru a medita în liniște la ce am de făcut în continuare. Știu că nu va fi ușor, dar trebuie să plec, nu mai pot rămâne aici, sufocată de toți ai mei. Trebuie să-mi găsesc drumul meu, nu cel ales de ei!

Stânca mea e cea din mijlocul pădurii, luna o mângâie ușor cu razele sale și-mi redă liniștea, pacea sufletească, mă ancorează în prezent atunci când mă las purtată de gânduri și vise mult prea departe. Stânca și luna sunt prietenele mele: au fost martorele tăcute multora din nebuniile mele, de la țipat pînă speriam și cucuvelele de prin copaci, pănă la a râde în hohote de se clătina stânca sub mine.

Poate cea mai frumoasă nebunie a avut loc acum 3 seri. Cearta cu ai mei a fost cruntă. Ei vor ca eu să merg la facultate, eu vreau să-mi iau un an sabatic înainte de a începe cu învățatul iară. De parcă aș sta pe banii lor, când eu de la 15 ani mă întrețin singură. Dar vreau să călătoresc, să cunosc oameni și locuri noi, să descopăr lumea înainte de a mă așeza într-un loc anume.

Pașii mei erau apăsați în timp ce mergeam. Deși întuneric, deja știam drumul. Capul aplecat, bombăneam despre părinți și totalitarism. Dacă mă auzea cineva, ar fi crezut că tocmai am scăpat dintr-un lagăr ... și, totuși, nu e așa de rău. Avem noi diferențele noastre de opinie, dar ne iubim. Oricum, eram foarte pornită în acea seară.

Tot ce îmi doream era să ajung la stâncă, să mă așez în vârful ei și să mă las mângâiată de lună. Doream puțină liniște sonoră, dar și sufletească. Numai bine ajung în luminiș și aud un glas. Mi-am zis că nu e conștiința mea: în primul rând, vocea era de bărbat, în al doilea rând, cânta. Sigur nu era conștiința mea care ieșea la iveală acum pentru a mă potoli puțin.

Bun, dar cine este? Acesta este locul meu și nu vreau să îl împart cu cineva. Dau să privesc în jur printre ramuri și nu pot vedea nimic, doar ascult vocea aceea hipnotizatoare și versurile care mă invită și pe mine la dans:

Nothing I can see but you when you dance, dance, dance
A feeling good, good, creeping up on you
So just dance, dance, dance, come on
All those things I shouldn't do
But you dance, dance, dance
And ain't nobody leaving soon, so keep dancing
I can't stop the feeling
So just dance, dance, dance
I can't stop the feeling
So just dance, dance, dance, come on
Ooh, it's something magical
It's in the air, it's in my blood, it's rushing on
I don't need no reason, don't need control
I fly so high, no ceiling, when I'm in my zone

De după stâncă apare un tânăr dansând și cântând de parca viața lui ar depinde de asta. Și e molipsitor. Știu și eu melodia lui Justin Timberlake: imediat mă binedispune. Are ea ceva magic care îți face picioarele să se miște chiar dacă nu vroiai. Molipsitoare, cu siguranță!

Întoarce capul înspre mine și rămâne blocat, nu mai cântă. Încerc să îi zâmbesc frumos ca să nu creadă că sunt vreo nebună, dar cine știe ce grimasă îmi iese pentru că fața lui se întunecă instantaneu.

-Scuze, nu vroiam să te întrerup, dar nu știam că mai este cineva aici. De obicei, sunt singură aici pentru că este liniște și ...

-Ah, nuuuu, îți prezint eu scuze. Probabil ai crezut că este vreun nebun pe aici, dar am dat întâmplător de acest luminiș și m-am simțit atât de bine încât am început să cânt. Gata, plec!

-Nu trebuie să pleci din cauza mea. Poți rămâne. Poți chiar continua să cânți. Ai o voce frumoasă!

-Hmm, mulțumesc. Mai bine nu. Nimeni nu știe că eu cânt. Nu vreau să se afle.

-Nu te sfii de mine! Nu am cui să spun, mai ales că te-am auzit cântând AICI. Acum ar trebui să fiu acasă, în patul meu, dormind. Așadar chiar nu pot spune nimănui fără a intra și eu în bucluc.

Îi fac din ochi și o umbră de zâmbet apare pe fața lui. Ochii îi strălucesc când ridică capul spre lună.

-Și tu fugi de ceva anume? Sau ai venit aici ca să te liniștești?

-Aș putea spune că e vorba de ambele. Poți continua să cânți, eu voi sta puțin, apoi voi pleca.

-Dacă tot nu ai cui zice despre cântatul meu, cred că poți rămâne cât vrei. Nici eu nu am cui să zic despre venitul tău aici.

Je remue le ciel le jour, la nuit
Je danse avec le vent la pluie
Un peu d'amour un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur.
Dans tout Paris, je m'abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole, vole

Vocea lui pe melodia Indilei: moment magic. Îmi intră în suflet și mă mângâie mai mult decât oricare din liniștile încercate în acest loc. Vai, de acum înainte nu va mai fi doar locul meu secret, totul va fi infuzat cu vocea lui, stânca nu va mai fi un loc golaș, îl voi vedea pe el mișcânduse in ritmul melodiilor. Mi-am găsit un prieten, un complice al rebeliunilor mele. Ce sentiment ciudat este acela că nu mai ești singură!

Și, dintr-o dată, trece pe o melodie cu versurile în română. Ciudat, dar deja mă legăn pe ritmul domol al melodiei. O recunosc, versurile ajung în acel cotlon al minții și al inimii care era întunecat și se face lumină:

Spune tot ce vrei îngerilor mei,
Spune ce nu ai, dar îţi doreşti,
O lume-ntreagă aşteaptă să zâmbeşti.
Tot ce ai visat, dar nu s-a-ntâmplat
Dimineaţa vin să împlinesc
Toate visele care-ţi lipsesc.
Când eşti aici, soare pe cer îmi ridici
Şi când râzi, la spate norii mi-i ascunzi,
Reuşeşti să faci minuni cu un gest,
Când zâmbeşti.
Spune tot ce vrei îngerilor mei
Spune ce nu ai, dar îţi doreşti,
O lume-ntreagă aşteaptă să zâmbeşti.
Când eşti aici, soare pe cer îmi ridici
Si când râzi, la spate norii mi-i ascunzi,
Reuşeşti să faci minuni cu un gest,
Când zâmbeşti.

Așadar îi zâmbesc ușor, speriată să nu fugă undeva departe, să nu se destrame ca ultima copertină de fum al unui vis în prag de dimineață. Îmi zâmbește și el, da, complicele meu. Nu mai sunt singură! Fiecare dansează în dreptul său, dar e parcă am dansa împreună. Nu vreau ca acest moment să se termine, dar știu că trebuie să mă îndrept spre casă.

-Sper să ne mai vedem, să te mai aud cântând.

-Poate. Dacă mai vii pe aici. Îmi zâmbește dulce, un zâmbec ca de bebeluș, căruia nu îi poți rezista. Ce întorsătură de situație! Ies din luminiș absolut fericită, în totală contradicție cu starea în care am ajuns aici.

Încă îl aud:

 Zâmbetul meu se pierde complet şi moare
Printre comedii fotografii
Şi virtuale elegii
Prezenţa ta m-ar bucura mai tare

*********************************************************************

Colecția de Lux a casei Juliette Has A Gun vă prezintă al doilea parfum, Moon Dance, lansat în 2014. Moon Dance este misterios, întunecat și totuși o nuanță strălucitoare a două note contratante: tuberoza și lemnul.  Parfumul este inspirat de florile nopții.

Notele principale de tuberoză fascinează, aroma mierii florale contrastează cu nuanțele lemnoase, calde și aproape ca de pământ al florii de patchouli. Această compoziție florală oferă straturi de dulceață, umbre florale cremoase si note pământii uscate. Notele de vârf ăncorporează picuri de bergamotă, urmând tuberoza, trandafirii, violetele si apoi patchouli.  

Aceată poveste parfumată este răspunsul provocării lansate de Clubul Condeilor Parfumate, organizat de Mirela. Tema, parfumul dansului a fost propusă de Silving. Următoarea tema este propusă de Ella: parfumul seducției, pe 23 aprilie.

Vă invit să citiți restul poveștilor: Matilda, Poclid Simona, Pandhoora, Ella, Mala Lăcrămioara, Dana, Suzana, Silving, Lili, Diana, Valerica Oprisanu, Elly W.

Leapșa printre cărțile contemporane românești

Greu cu răspunsul la provocările lansate de prieteni, dar am revenit. Mulțumesc, Anto, pentru nominalizare, să vedem ce răspunsuri am eu.

1. Primul autor român contemporan – ce carte ai citit?

Coperta este nouă, fotografie preluată de pe Librăria Humanitas

Se poate? Dacă mă gândesc bine de tot, atunci cred că e Mircea Cărtărescu cu R.E.M. De atunci, am mai citit din când în când autori români și au început să îmi placă mult.

2. De la ce autor român contemporan ai citit cele mai multe cărți?

Oana Arion?! Cu siguranță de la ea am citit cele mai multe volume, 3 la număr din seria Nemuritorii (care va avea până la urmă 5 volume, așadar abia le aștept și pe celelalte 2), apărută la Librex.

3. Cuplul preferat din cărțile românești contemporane.

Eu aș scrie trio, pentru că așa îi văd eu, deși toți sunt prieteni și în acest trio apare și un cuplu. Ați ghicit, nu? E vorba despre Victoria-Arrio-Ian. Au o dinamică faină, iar cuplul Victoria-Arrio e, pur si simplu, hot-hot-hot!!!!!

4. Eroul din cărțile românești contemporane în mâinile căruia ți-ai pune viața?

Mie îmi place Ian foarte mult. Îl văd ca pe un bărbat capabil de orice ca să-și protejeze familia și prietenii. La urma-urmei, este un berseker și un nemuritor.

5. Fantasy sau romance românesc?

Ambele!!! De ce nu amandouă genurile în același roman/serie? Sunt și fană fantasy, dar și romance. Citesc cu mare plăcere ambele genuri, dar cred că în multe romane găseși o împlitire a celor două.

6. Cărți românești – nume românești? Sau cărți românești – nume străine?

Mai contează? Doar să fie, să existe aceste cărți. E cel mai important aspect.

7. Eroina preferată?

Eroina mea ar fi Cehel - din romanul I.R.En de Sandra Coroian. Poate și pentru că acest roman m-a bulversat peste măsură, autoarea reușind să mă facă să trăiesc/simt la maxim toate întâmplările, dezvăluind puțin câte puțin diferitele fațete ale eroinei. Culmea, dar și Victoria din Nemuritorii Oanei Arion se regăsește pe primul loc, numai că este vorba despre un alt tip de eroină.

Imagine preluata de pe profilul autoarei Leila Sandra Coroian

8. Ultima carte românească citită?

Ultima carte citită e ”Miercuri, respirăm” scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc a.k.a. Prințesa Urbană și mi-a plăcut mult: 6 femei însărcinate se întâlnesc la un curs de Lamaze și de acolo se înfiripă o prietenie ciudată, dar frumoasă. Acum citesc ”Rochia Aurie” de Theo Anghel de la Quantum Publishers.

9. Care este următoarea carte semnată de un autor român contemporan pe care ți-ai propus să o citești?

După ”Rochia Aurie” vreau să citesc Daniela Zeca cu ”Istoria romanțată a unui safari” - primul volum dintr-o trilogie din cate am înțeles. Am de unde alege, zic eu:

10. Un mesaj pentru autorii români contemporani.

Să scrieți! Să scrieți bine, despre voi, despre ce vă place vouă, să rămâneți adevărați în arta voastră! Mă bucur mult să descopăr tot mai mulți autori români, să vă descopăr pe voi!

Pentru cine mai dorește să preia leapșa, poate răspunde la întrebări în comentarii sau pe blog, profil de Facebook. Vă aștept răspunsurile, să ne cunoaștem mai bine. 

Cum m-am apucat de citit

Amintirile sunt oarecum în ceață. Nu de alta, dar nu reprezintă un eveniment special, deoarece la noi în casă lecturarea unei cărți nu reprezintă un WOW!. Așadar o amintire perfectă nu am, doar scene cu tatăl meu în fotoliu citind o cărțulie mică dar groasă, o altă scenă cu mama citind în bucătărie în timp ce-și bea cafeaua.

Ce îmi mai amintesc este că am avut întotdeauna cărți în casă. Pe unele le-am și mâzgâlit cu pixul. (Știu. știu, blasfemie mare! Copil neștiutor, ce să fac!? Noroc că mama a înteles și a strâns toate instrumentele de scris de prin casă.) Am pătit-o și eu cu Emilia, până a înțeles că nu este voie. DELOC!!!

În schimb, pot spune că îmi amintesc două cărți care ar putea fi primele. De ce? Pentru ca înainte stăteam și priveam ilustrațiile și, pe urmă, îmi amintesc că le citeam. Acestea două sunt ”Vine roata la știrbină (snoave și anecdote)” și ”Povești Fermecate Rusești” (cu ilustrații absolut superbe, din punctul meu de vedere, încât nu ai cum să nu te îndrăgostești de ele și cu amintiri foarte frumoase cu ambii părinți citindu-mi din ea).

Cartea ”Povești Fermecate Rusești” are copertă cartonată, cu imagini în miniatură din carte și e minunată. Poveștile se aseamană cu ale noastre: basme despre Feți-Frumoși și Prâslea, despre Ilene Cosânzene, balauri, Mume ale Pădurii, corăbii zburătoare, vulturi din lemn care să zboare, broaște fermecate care pot vorbi si așa mai departe. Pentru mine a fost o lectură fascinantă. Mama a păstrat cartea și pentru nepoți :). Deocamdată doar nepoțele. 

Țin minte că tata îmi citea din ele, când era vorba de vreo ilustrație mă lua în brațele lui și eu mă culcușeam acolo și mă simțeam ca stăpâna lumii: brațele calde ale tatii, o carte cu desene frumoase (așa le spuneam eu atunci) și parfumul vreunei prăjituri. Nu scot prea des de la naftalină această amintire tocmai pentru că îmi este prea dragă: tata este mort și eu nu mai am decât fotografii și amintiri prețioase. 

Și atunci când le scot din cufărul amintirilor mele, o fac pentru a-mi alina dorul de el, de a zâmbi imaginilor proiectate în mintea mea. Țin minte cum ne recita, mie și fratelui meu, poezii lungi de pe vremea când era el elev și noi ne minunam de cum poate ține minte atâtea chestii. Țin minte cum mergeam cu el la bilbioteca județeană să împrumute cărți: o plasă întreagă de cărți pentru el și mama. Mai târziu eu eram cea care mergea să împrumute cărți pentru noi toți. 

Cam așa a fost pentru mine inițierea în minunata lume a literelor, cuvintelor și poveștilor. Alături de familie, cu cărți care mi-au rămas în minte și in suflet, cărți care îmi doresc să le citeasca și fetele mele. Cu Emilia, începutul este promițător: cărți cumpărate, cărți primite în cadou de la vârsta de un an și până când va putea citi. Până în acel moment tati cu mami sunt cei care citesc și Emi se bucură de ilustrații și își proiectează aceaste imagini în mintea ei.

Articol ce răspunde provocării Libris, cu ocazia ediției a XIV a Târgului Internațional de Carte și Muzică Libris Brașov.

Libris este una din librăriile online și fizice care au pornit și pe drumul publicării autorilor români, așadar veți găsi întotdeauna cărți noi și, mai ales, cărți de beletristică în oferta lor.

Top 10 cărţi must read în 2017

Vorbeam cu o prietenă, Adina, și mă întreabă ”Anul acesta câte cărți ti-ai propus să citești?” Știind deja că pe Goodreads mi-am setat țelul de 100 de cărți (deși anul trecut au fost 156), i-am răspuns că atât cât voi putea în limita în care mă vor lăsa fetele să citesc :)

Dar i-am menționat că mai ușor mi-ar fi să-i fac un top ten al cărților/seriilor din categoria ”obsesii literare” pentru acest an. Ușor însemnând că sunt numai 10 cărți și nu 100, pentru că nu a fost deloc ușor să le aleg, din contră, un chin adevărat în a vedea care sunt urgențele. Adina a fost răbdătoare, a așteptat, a râs, și-a băut ceaiul, apoi un suc, a mâncat amandina și a cerut și o cafea, iar eu nu ajunsesem nici la jumatatea listei de 10 cărți. Na, poftim! Trebuia să întrebi de cărți! I-am făcut capul calendar și am trecut-o prin liste și listuțe, autori, serii, edituri, cărți fizice și cărți online. Ka-Boom!

Am plecat de la întâlnirea noastră cu gândul la acest top ten și am zis că trebuie să-mi fac ordine în gânduri și să-l aștern undeva. Și cel mai bine, pe blog! Răspunzând în același timp și provocării lansată de librăria online Librex - sponsorul concursului.

Doar un lucru mai am să vă spun înainte de a trece la lista pe care cu mare greutate am închegat-o aici. Împreună cu Claudia de la Lecturi și Arome/Softblog și Antoaneta de la Drumul Vieții am demarat împreună un proiect de a promova autorii români, mai ales cei contemporani. Ceea ce înseamnă că  în lista mea se vor regăsi și cărți ale acestor autori, care, sperăm noi, vor fi citite de toate trei și apoi ne vom spune părerea (a nu se înțelege recenzii, cel puțin din partea mea, ci numai niște păreri care vor apărea pe blogurile noastre sub hashtag-urile #promovamautoriromani, #autoriromanicontemporani, #citimromaneste, #citesteromaneste).

În continuare, în absolut nici o ordine anume, veți găsi lista mea cu cărțile/seriile/autorii pe care TREBUIE să îi citesc în 2017.

• De vreo 2 ani mă tot chinui să citesc o serie fantasy pe care nu o prea pot uita. The Black Dagger Brotherhood scrisă de J.R. Ward. Cum anul trecut am reușit să citesc altă serie destul de mare și fără să mă plictisesc, am zis ca anul acesta îmi iau inima în dinți și purced la drum. Seria, care numără 15 volume principale, unul secundar și un ghid pentru cititori, povestește despre o lume fantastică, cu vampiri și alte creaturi paranormale, o societate care își apără membrii de oamenii porniți să îi stârpească. Am citit primul volum, tradus și la noi, dar cum restul volumelor nu au fost traduse, am apelat la Amazon.com și am seria completă. Numai să îmi fac curaj să încep lectura. La fel cum s-a întâmplat și cu Cronicile Vampirilor de Anne Rice, imediat ce am început să citesc, am intrat în lumea lor și cuvintele parcă zburau în fața ochilor cu o viteză năucitoare.

• Să rămânem în sfera seriilor și să menționez un mare păcat: nu am citit (încă) seria Alina Marinescu de Monica Ramirez. Știu, o blasfemie, dar eu sunt un fel de Gică Contra - nu citesc autorii, cărțile care sunt imediat pe val, în vogă, la modă. Vreau să treacă puțin timp, să las tot hype-ul de pe internet să mai dispară, tocmai pentru a nu mă lăsa influențată (prea mult) de părerile altora. Accept recomandările prietenilor, dar cam atât. Ei bine, cu această serie hype-ul s-a mărit, seria este recomandată de mai mulți prieteni decât înainte, astfel că a devenit și ea o obsesie literară pentru mine.

• Altă serie îndrăgită de mine, ”Nemuritorii” Oanei Arion reprezintă o lectură spumoasă. Un fantasy contemporan, cu rădăcini înfipte în negura timpului, mitologii și vechi credințe, făpturi nenaturale cu puteri incredibile și o femeie cu un umor fin fac deliciul citirorului. Am citit deja primele 3 volume (Ultimul viking, Te voi găsi și Dincolo de timp) și abia aștept următoarele 2 volume, care, se pare, vor apărea anul acesta. Așadar îi urez mult spor și inspirație autoarei (Oana, abia aștept să ne întâlnim cândva, să stăm la povești. Următorul volum, ”Prin cenușa de visuri” mi se pare foarte sugestiv. Ce altă aventură o așteaptă pe Victoria în lumea paranormalilor?!).

• De data aceasta urmează o trilogie, tot autor român. Trilogia ”Amanții” este scrisă de Corina Ozon și spune povestea unui triunghi amoros (soț, soție și amantă) din perspectiva fiecăruia, cu umor și chiar realism (din câte am auzit, pentru că, din nou, nu am citit nimic). Primul volum l-am primit cadou la Blind Date with a Book și mi-am zis că trebuie să completez trilogia înainte de a trece la citit (am eu așa o problemă mare: rar încep să citesc o trilogie/serie dacă nu e terminată și toate volumele publicate).

• Ioana Chivet-Macoveiciuc, alias Prințesa Urbană, a scris mai multe cărți, chiar și pentru copii. Noi le avem pe toate. Cele pentru copii au fost citite și răsfoite de n ori, ”O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă” e un fel de autobiografie a Ioanei si despre ce a însemnat sarcinile și maternitatea pentru ea. Romanul ”Miercuri, respirăm” se încadrează în tema maternitații, dar e ficțiune, spunând povestea a șase tinere, foarte diferite una de cealaltă, care trec prin aceeași experiență: sarcina.

• Florina Sanda Cojocaru este o ”consăteancă” de-a mea. Adică din Botoșani. Și, culmea-culmilor, aflu despre ea prin intermediul prietenilor din celălalt capăt de țară. Are deja la activ un volum de poezii si 3 romane publicate. Ce imi doresc eu să citesc este romanul ”Elsa” - o femeie puternică, în ciuda adversităților. Prietenele mi l-au recomandat pentru povestea superbă, tristă, realistă a romanului. O doză de realism nu strică, mai ales când mintea ta mai mult zboară printre nori.

• Cezar Pârlog cu al lui volum ”Flori, fete, fițe sau băiați” este o altă recomandare de la o prietenă dragă. Am mers întotdeauna pe mâna ei și nu a dat greș niciodată (Ptii, acum îmi dau seama cât de infailibilă este! Trebuie să îi cer și numerele de la LOTO cândva.). Oricum, primul m-a atras titlul - extrem de atractiv, aducându-mi aminte de un joc al copilăriei, la care participa tot cartierul (bine, bine, vreo 3-4 blocuri numai, dar mie mi se părea tot cartierul pentru că erau cei care contau pentru mine :P), apoi coperta, care parcă mă duce cu gândul la un amalgam de stări și sentimente.

• ”Vina” și ”Măștile fricii” de Camelia Cavadia. Hmmm, tocmai am realizat că aproape tot ce îmi doresc să citesc anul acesta sunt recomandări din partea prietenilor. Și aici e vorba despre o recomandare, dar care parcă vine de peste tot: prieteni, blogurile și site-urile de carte, de pe blogul ei personal și din presa scrisă și TV. Multe recomandări, nu? Vom vedea ce și cum o voi percepe eu.

• ”Cevengur” de Andrei Platonov este un roman peste care am dat întâmplător, căutând ceva ”altfel”. Și cred eu că am găsit, mulți încercând să clasifice acest roman cumva, într-un anume fel, dar situația e ceva de genul: nici unul nu a reușit să o facă sau toți au reușit să o facă și toți au dreptate. O asemenea controversă nu putea să-mi scape, nu?

• Anne Rice cred că este prima autoare de romane fantasy cu vampiri pe care am iubit-o. Lestat este un personaj delicios, spumos, care cere atenție și ți-o captează imediat. După ce am reusit să citesc primele 11 volume ale Cronicilor Vampirilor, ultimul chiar anul trecut (”Prince Lestat”), nu se putea să nu-mi doresc și ultimul volum, ”Prince Lestat and the Realms of Atlantis” - un fel de petrecere de adio. Multe recenzii negative, chiar din partea fanilor, dar nu mă descurajează pe mine asta. Să menționez că deja se discută despre seria de filme?! OMFG!!!!

Acum că am terminat lista mă simt puțin cam vinovată pentru că am lăsat multe alte cărți pe dinafară. Dinafara listei scurte, pentru ca din cea lungă nu le mai scoate nimeni :) Poftim, Adina, lista este gata! Voi ce vă doriți să citiți neapărat anul acesta?

Frumoasă provocare, Librex, dar grea! Numai 10?!

Printre cărți (leapșa)

Of, și cu lepșele acestea! Primești și tu niște provocări drăguțe și nu prea mai găsesti timpul pentru a le da curs. Sau te încăpățânezi să scrii, deși nu prea mai ai chef decât de lenevit. Dar pofta vine mâncând și cheful vine scriind! Mulțumesc Eva Anca de la Rândurile Evei pentru nominalizare! Dar totul a pornit de la Vienela și nu acum recent, ci acum vreo 4 ani.

Așadar, să purcedem la dat curs provocării!

Când faci o pauză de la citit, folosești un semn de carte sau îndoi un colț al paginii?

Doamne, ambele! Știu, păcătuiesc, dar nu e prea des și mă mai și căiesc, cumpărand o groază de semne de carte cât să-mi ajungă până în Ziua Judecății de Apoi și după ea. Și dacă nu am la îndemâna unul dintre aceste semne de carte, apoi improvizez: un servețel sau chiar tot pachețelul de servețele (așa e când ai copii: blindată cu toate celea mă găsiți), un pix sau un creion (furat de pe la Emi), cablul de date de la telefon sau chiar telefonul (și apoi caută, Alexandro, că doar și așa ai timp!) etc.

Ai primit în ultima vreme o carte? Care a fost aceasta?

Da, am primit, în aceeași perioadă în care mi-am și achiziționat destule cărți. Cadou, colaborări, împrumuturi, ce mai, cărți să fie. Ca să numesc câteva:

- O să te țin în brațe cît vrei tu și încă o secundă - Ioana Chicet Macoveiciuc, Prințesa Urbană (cadou)

- Nu mă tem - Silviu Urdea (colaborare Libris)

- Onorabila Venețiană - Rosa Ventrella și Oracolul din Stambul  - Michael David Lukas (colaborare Editura All)

Acum să revină și cheful de citit, pentru că mai am și din urmă cărți, dar am avut parte și de un shopping spree luna trecută.

Citești în baie?

Fără rușine, DA! Dacă nu am ce (a se ințelege carte), citesc etichetele de la șampoane (poate așa mai înțeleg și eu chimia care rezultă în contact cu ”capul” meu), etichetele de la pasta de dinți (cand e naturală nu e prea mult de citit și treci repede la altceva, cum ar fi deodorantele, dero samd).

Te-ai gândit vreodată să scrii o carte? Dacă da, despre ce?

Îmi treceau gânduri prin adolescență, acum stau cuminte în banca mea de cititoare. Dacă aș scrie, nu aș mai avea așa mult timp de citit. :D Subiectul cărții se tot schimba așa cum vântul își schimbă direcția: ba despre adolescenți neînțeleși, ba un fantasy, ba ceva detectivesc.

Care este cartea ta preferată?

Mor la întrebarea aceasta. De ce?! Pentru că am mai multe cărți preferate, nu mă pot decide numai la una:

- Numele Trandafirului de Umberto Eco (citită în liceu - și ca perioadă și ca locație, râdea proful de istorie când mă vedea cu dicționarul de latină după mine);

- Cina Secretă de Javier Sierra

- Seria de romane Jane Austen

- Seria Agatha Christie cu Hercule Poirot

- Seria Alexandre Dumas Tatăl cu D`Artagnan

Îți place să recitești cărți?

Daaaaaa! Recitesc cu mare plăcere anumite cărți și descopăr nuanțe noi, pe care nu le-am observat la o primă lectură.

Ce părere ai despre o întâlnire cu autorii cărților pe care le apreciezi și ce le-ai spune?

Da, ce frumos ar fi! Mi-ar face plăcere să întâlnesc măcar o parte din scriitorii români contemporani, precum Oana Arion, Monica Ramirez, Florina Sanda Cojocaru, Cristina Nemerovschi, Alex Voicescu, Leila Sanda Cojocaru, Marius-Albert Neguț, Simona Stoica. I-aș întreba de unde atâta putere, de unde atâta inspirație, de unde tot ies aceste cărți? (Da, știu dumb questions, cred că le primesc de fiecare dată cand se întâlnesc cu fanii). Apoi, aș vrea să vorbim despre viață, despre politică, despre cărți, despre religie și credință, despre educație, România, lumea aceasta - exact cum fac și cu prietenii mei.

Îți place să vorbești despre ceea ce citești și cu cine?

Ce întrebare mai e și aceasta?! Doar e vorba despre mine. Vorbesc despre cărți în fiecare zi. Cu prietenii (fizic și online, la telefon și pe blog), la o cafea/ceai/suc/ciocolată caldă. Cadourile mele preferate sunt cărțile (și accesoriile bookish), cadourile pentru alții tot cărțile sunt pe primul loc :)

Care sunt lucrurile care te determină să alegi o carte anume?

Da, sunt prea puțin profundă, dar așa cum mâncăm pentru prima dată cu ochii (aspectul este important), tot așa se întâmplă și cu cărțile: primul lucru care mă atrage este coperta. Dacă nu am o copertă pe care să o analizez, atunci sinopsisul, recomandările prietenilor, de pe blogurile si siteurile pe care le urmaresc.

Care crezi că este o lectură ,,obligatorie”, o carte pe care toată lumea trebuie să o citească?

Eu sunt cam Gică Contra și nu prea citesc ceea ce e pe val într-un anumit moment. Nu prea, deși se mai întâmplă uneori. Lectură ”obligatorie” sunt recomandările prietenilor si obsesiile mele. Aș recomanda cu bucurie ”Cireșarii” de Constantin Chiriță tuturor și ceva literatura japoneză pentru frumusețea cuvântului simplu.

Care este locul tău preferat pentru lectură?

Locul preferat de lectură (deocamdată) este canapeaua din living: ca un fotoliu, dar totuși mai mare. Mă pot lungi,pot sta chircită sau în orice poziție doresc. Ce îmi doresc, la casa mea, este ”colțisorul meu fericit”: un colț al casei numai al meu, un fotoliu, un pervaz mai lat pe care să îl amenjez frumos, cu cărțile mele preferate și noutățile, cu o măsuță pentru ceai/cafea/limonadă și pentru ceva de ronțăit, cu o pătură numai bună pentru zilele geroase, cu un șemineu în lateral pe care, cred, l-aș alimenta cu lemne și vara pentru senzația de pace, siguranță și confort pe care mi-o dă. Cu semnele de carte la îndemănă.

Când citești, asculți muzică sau preferi liniștea?

Depinde de starea mea de moment și de carte. Uneori îmi place să ascult muzică în timp ce citesc, chiar sunt cărți care au și coloană sonoră, ca și un film. Alteori, parcă nu mă pot concentra destul de bine dacă am factori perturbatori pe lângă mine. Ce fain e să citești cu un copil de vreo 4 ani (căruia nu-i tace gurița aia niciodată, nici în somn) și un bebe de 2 luni! (sarcasm. Cred ca de aici vine si cheful meu de leneveală.)

Ai citit cărți în format electronic?

Desigur, cele mai multe, în proporție de 95%, în engleză, de pe Amazon, dacă tot am Kindle-ul. Am descoperit ușurința de a-l purta tot timpul după mine, de a citi în pat, in fotoliu, pregătind mâncarea, în drum spre serviciu (adicătelea citind și mergând pe trotuar), în tramvai - peste tot. Și am ajuns să citesc mai repede aceste cărți, deși în engleză, decît cele în română și în format fizic. Dar iubesc ambele formate și nu aș renunța la nici unul.

Citești numai cărți cumpărate sau citești și cărți împrumutate?

Desigur că și împrumutate: de la bibliotecă (așa a și început pasiunea: mergeam la bibliotecă să înapoiez cărțile citite de părinții mei și uite că m-am făcut cu permis și eu. Așadar, următoarea dată m-am dus cu rucsacul pentru a încăpea carțile mele, ale mamei și ale tatălui meu), de la prieteni.

Fă un top al celor mai bune 5 cărți/serii pe care le-ai citit vreodată.

Greu, dom`le, greu de realizat un top. Și, mai ales, un top 5! E aleatoriu, adică nu e un top după importanță sau după cât de mult mi-au plăcut, ci după momentul în care au intrat în viața mea aceste cărți. Așadar (se aud tobele), să începem cu începutul:

1. Numele trandafirului de Umberto Eco (citită în liceu, în pauzele dintre ore sau la orele la care mai lipseau profesorii; citită împreună cu dicționarul de latină lângă mine pentru că nu erau traduse deloc citatele acestea; citită cu un fel de teamă să nu se termine prea repede, dar și cu o conştiinciozitate aparte de a afla adevărul)

2. Cina secretă de Javier Sierra (citită în facultate, bătălie în 3 pe un singur exemplar să vedem care îl termină mai repede, desigur eu am fost aceea. Cine a citit Dan Brown atunci are un reper. Ce vreau eu să adaug este ca Javier Sierra cu a lui ”Cină secretă” mi se pare mult mai bun decât Dan Brown cu ”Codul lui Da Vinci”, dar și acțiunea este diferită. Ne oferă un Leonardo Da Vinci în momentul creării frescei binecunoscute astăzi și a misterului din spatele ei)

3.  Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut - Simona Tache și Mihai Radu (am pus această carte, deși nu este roman, în top pentru că am râs în hohote citind-o. Și pentru că o păstrez pentru zile negre, pentru a râde colorat)

4. Seria Nemuritorii de Oana Arion (deși primul volum l-am citit in 2016, chiar la începutul anului, următoarele 2 volume le-am citit la începutul acestui an și nu regret: fantasy, iubire, aventură, misticism și mult umor.)

5. I.R.En de Leila Sanda Cojocaru (o carte surpriză, un roman SF psihologic, un subiect mai mult decât interesant, răsturnări de situație, prezent, trecut și viitor, realitate paralelă sau multiplă, iluzii, sfârșitul face toți banii și te lasă mască)

Sper că v-au plăcut răspunsurile. Dacă nu ați citit nimic din cărțile amintite, încă aveți timp să o faceti. Nu veți regreta! Aș dori să trimit leapșa mai departe Antoanetei de la Drumul Vieții și Claudiei de la Softblog. Desigur, leapșa o mai poate prelua oricine dorește și chiar aș vrea să citesc mai multe la aceste întrebări. Așadar, dacă dai curs invitației, lasă un link către răspunsurile tale ăn comentarii.

Până data viitoare, pupici și lectură plăcută orice citiți!

sursă fotos: Pinterest