vineri, 15 septembrie 2017
Leapsa First Date With a Book
joi, 14 septembrie 2017
5 defecte pentru care ma iubiti ...
marți, 22 august 2017
Festivalul La Vie - motiv pentru a iubi toamna
vineri, 11 august 2017
Aventura aventuroasa - Parc Aventura Nativa Iasi
Sau cum să pui un pariu cu tine însăți și să câștigi!
luni, 31 iulie 2017
Caravana Bergenbier si blogmeet #eusunt12
vineri, 7 iulie 2017
Ori la bal, ori la spital
Scriu de pe patul de spital. O mare bucurie, nici nu mai pot de atata bucurie! Maria, cea mica, a facut febra vreo 3 zile, dar numai marti noapte peste 38.5 grade (de fapt, vreo 39.6-39.8 in decurs de numai 2 ore). Asadar am chemat taxiul, am pus 4 pampersi, servetele, o jucarie si wrapul elastic si la Urgente cu noi.
Speram sa mi se zica ceva de genul: "Nu va ingrijorati, faceti tratamentul acasa si va fi bine!". Cand colo ne-au internat.
Sincer, nu as fi vrut, dar nici absurda nu sunt, cand in joc este sanatatea copilului meu. Dar, tocmai pentru ca e sanatatea in joc, ma termina situatia din sistemul sanitar din Romania.
Ce il mai salveaza cat de cat este faptul ca mai sunt si OAMENI care isi exercita meseria/profesia cu simt de raspundere, empatie si putin umor. Sau ar trebui sa numesc acest umor acel renumit haz de necaz romanesc.
Ce ma oripileaza este stadiul de degradare al spitalelor romanesti, oricat am incerca sa le infrumusetam, pe dedesubt sunt praf si pulbere.
Ce ma revolta e faptul ca nu se gasesc tratamentele care trebuie pacientilor in farmaciile spitalelor, instrumentarul medical necesar si pacientul trebuie, de multe ori, sa si le procure singur. Cine stie cum, de unde si cu ce costuri.
Ce ma termina psihic e cand vad copii, parinti, tutore legal sau cine mai este venit pe langa cel mic, luati in raspar pentru ca au indraznit sa deranjeze cadrele medicale cu o intrebare, rugaminte sau mai stiu eu ce.
Imi vine sa urlu cand vad atatea persoane care nu isi cunosc drepturile. Sau care isi cunosc drepturile, dar aleg sa taca. De frica, din obisnuinta, nu stiu.
Nu neg si vina celor care intra in grija sistemului sanitar din Romania pentru stadiul in care s-a ajuns, dar chiar toti suntem o apa si-un pamant? Of, greu e sa stai in spital, ar trebui sa stiu asta deoarece anul trecut am fost internata, cred, de cel putin 8 ori. Mai greu este sa stai in spital pentru ca este bolnav copilul tau.
Scriu la acest articol, in mintea mea, de marti la ora 5 dimineata. Forma s-a mai schimbat intre timp, la inceput am fost mai radicala, mai virulenta, imi venea sa tai, sa bat, sa urlu. M-am mai calmat intre timp. Problema ramane.
Pentru noi, balul nu a fost. Speram sa fie de acum inainte. :-)
sâmbătă, 22 aprilie 2017
Prin cenușa de visuri de Oana Arion
V-am atras atenția? Ei bine, acest fragment e doar la începutul volumul, stați să vedeți peste ce veți da parcugând întreg volumul. E electrizant!!!Întodeauna bărbaţii din viaţa mea găseau o ieşire din situaţiile care păreau de nerezolvat.Cum sună asta? Bărbaţii din viaţa mea. Păi, în primul rând era Arrio, care cu greu s-ar fi putut încadra în limitele normalului datorită faptului că era un vampir bătrân de trei sute şi ceva de ani.Apoi venea la rând Ian, bunul său prieten (şi al meu, dacă este să fim sinceri până la capăt). Ian este un caz aparte în lumea fiinţelor supranaturale, pe care am descoperit-o cu un an în urmă, pentru că existenţa sa sfidează toate regulile cunoscute: Ian este nemuritor. Născut viking şi berserker, a trăit o mie de ani şi mai bine pe acest pământ, purtând povara unui blestem aruncat de tatăl său, vestitul luptător Egill Skalagrimsson, asupra unei comori, a cărui paznic a devenit, dobândit astfel nemurirea.În decursul ultimului an trecusem prin situaţii incredibile, cunoscusem creaturi pe care în mod normal le găseşti doar în cărţi, luptasem pentru cauze îndoielnice sau juste, privisem moartea în ochi. Pierdusem mult, oameni la care am ţinut sincer, locuri care îmi fuseseră dragi. Şi, cel mai important, pierdusem o bucăţică din mine.Mă schimbasem. Dobândisem puteri extraordinare. Letale. Eram temută în lumea secretă şi întunecată a supranaturalilor. În urmă cu un an, Victoria era doar o femeie normală, cu multe visuri şi planuri de viitor. Astăzi era „stăpâna argintului”, cea atinsă de blestem.
Surprize, surprize
Chiar și fanii declarați ai seriei vor avea surprize majore în timpul lecturii. Victoria e Victoria, ea nu se schimbă, doar o înțelegem mai bine, este parcă ceva mai matură, cu un umor ceva mai sec. Ce vă pot spune e că se apucă și ea de scris (ca și Cici a noastră), numai că Victoria scrie o carte pentru copii.
(Acest detaliu mi-a rămas în minte încă de când am citit primul volum și, scriind impresiile mele, am zis că ar fi fain să aflu și despre autoare câte ceva, așadar Oana mi-a făcut onoarea de a-mi răspunde la fix 4 întrebări AICI și menționează și în carte că are în plan o carte pentru copii - exact ca eroina noastră:
Imaginasem o lume fantastică, plină de culoare şi dinamism în care personajul principal – o fetiţă pe nume Karina – intrase fără voia ei şi trecea prin tot felul de aventuri, având alături două pisici care vorbeau şi câţiva prieteni de nadejdie.)
Prin cenușa de visuri
Mestesugul - arta si meserie - serie de interviuri: Push Design (3)
Push Design este un duo dinamic, creativ până la cer și înapoi, și mai sunt și soț și soție. Mi se pare minunat ceea ce fac ei, plus multel...
Popular
-
Yep, vârsta legală pentru grădiniță, clasa mică. :))) Și uite așa. au trecut 3 ani. Buni, nebuni, sunt trei ani de când mă joc ”de-a bl...
-
Pentru că mi-am adus aminte de copilărie și de unele din momentele mele favorite: desenele animate... Michael Jackson`s style (surs...
-
Bună tuturor! Știu că mulți dintre voi sărbătoriți astăzi Valentine`s Day, așadar sper că ați avut parte de o zi frumoasă, așa cum v-aț...







