Treceți la conținutul principal

The big 30!

Da, the big 30 se apropie. Luna aceasta este ziua mea ... Nu, nu va impacientati: sunt doar 26 de veri ... deocamdata, dar urmeaza si acea schimbare de prefix.



Deocamdata sunt multumita de cei 26 de ani ai mei (inca nempliniti, mai sunt doar 19 zile pana atunci si ma bucur inca de sfertul de secol :D). Si, totusi, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la acea cifra: 30 - o cifra buna, rotunda, multiplu de 3 (cifra magica) - asadar, tind sa cred ca si 30 va fi o cifra magica.

Nu stiu cum se face, dar nu ma simt de 26 de ani. Daca stau si ma gandesc bine, nu ma simt nici de 20 de ani, ci undeva pe la vreo 16-18 ani. Ca sa nu zic ca, trecand pe strada, plimbandu-ma in parc, diferite persoane ma abordeaza: "Atat de tinerica, maica, si deja cu copil?!" (La care eu ma simt si flatata - "se pare ca inca arat bine dupa nopti de nesomn si vorbit cu un bebelus", dar si putin agasata - "Doamna/Domnule, am 26 de ani, nu 18!")

Din intelepciunea unei astfel de persoane intalnite in drumul meu: "Lasa, lasa, ca pe la 30 de ani vei arata de 20 -22 de ani!"  Ce sa zic la asta? Hai cu 30-ul!

Sa va explic de ce ma simt ca la 16-18 ani. Sunt o visatoare convinsa .... chiar si cand merg visez cu ochii deschisi, dar asta nu ma transforma intr-o optimista. Am mai scris eu despre asta. Imi place libertatea de a face ce vreau, de a lenevi, de a incepe un proiect in care cred cu toata fiinta mea si de a-l duce la bun sfarsit. Imi place sa cunosc oameni noi, sa ma imprietenesc cu ei ... Inca zambesc la fiecare fata de copil ce imi apare in cale si ma intreb "Oare cum va fi cand voi deveni mamica?" - hopa, scuze, deja sunt mamica, dar este asa de incredibil, incat mi se pare aproape neadevarat.

Bine, nu mai exista stresul scolii, dar inca imi place la nebunie sa citesc, sa ascult muzica rock in timp ce fac curat in casa (adevarat, atunci Emilia e la plimbare cu tati!), sa organizez petreceri-surpriza si sa fac cadouri fara nici un motiv. Iata cateva din lucruri care sper sa nu se schimbe cu trecerea anilor, desi responsabilitatile vor fi mai multe ... Lumea zice si ca stresul va fi mai mare, dar eu nu mai ascult ce zice lumea, prefer sa experimentez pe propria piele.



Cum am zis, tind sa cred ca 30 va fi o cifra magica. Sa dea Domnul! Sper sa fiu la fel de sanatoasa si plina de idei nastrusnice in fiecare zi! Sper sa arat la fel de bine (lauda de sine nu miroase a bine - dar nu eu ma laud, ciudat cum ma vad diferit de ceea ce vad ceilalti ... si, daca e sa ma iau dupa ceilalti, inca arat super! - asadar, asa sa raman si la 30 de ani - SUPER!).

Mi-ar placea sa pastrez acea bucurie "copilaroasa", dar sa devin si ceva mai inteleapta! Nici o grija! Viata se va ocupa de aceasta parte.

Sunt mamica si e o bucurie pentru mine: Emilia imi umple sufletul de bucuria simpla de a trai, de a experimenta din nou cea mai frumoasa perioada - copilaria. Nu vreau sa devin, cu trecerea anilor, o mamica inchistata, crizata sau dominatoare. Vreau sa fiu mama si prietena fiicei mele, asa cum mama mea a stiut sa fie pentru mine. In 4 ani se pot intampla multe, deci poate vom avea un fratior sau surioara pentru Emilia, pentru ca eu cred ca unde`s doi, puterea creste ... si bucuria se mareste!



Vreau sa ma pot bucura de fiecare experienta traita, persoana intalnita, de familie si prieteni, de un loc de munca la care sa merg cu (mare) placere si sa continuu sa zambesc cu gura pana la urechi ori de cate ori viata nu e chiar asa cum o credeam.

De ceva vreme, motto-ul meu este "O zi fara a rade este o zi irosita!" Charlie Chaplin stia ce zice si a trait destul ca pentru a fi un exemplu. Asa ca imi doresc sa zambesc, sa rad cat mai des: de mine, de altii, in fata altora, de viata si de toate. Rasul este cel mai bun remediu!

Pe scurt, cele mai importante la 30 de ani sunt, pentru mine, sanatatea si familia, cariera si prietenii, dar, mai ales, sa continuu sa fiu EU - persoana care traieste in acest invelis de piele, sa acumulez, sa discern, sa pastrez si sa fructific ceea ce am trait.



Poate ca voi adauga cateva riduri - asta nu ma sperie; mai mult ca sigur ceva tot se va schimba in mine, in infatisarea mea ... ceea ce vreau sa pastrez e bucuria copilului care am fost (si sper eu ca inca sunt), speranta si visele adolescentei din mine, puterea de a zambi chiar si atunci cand este greu si tot ce vreau sa fac este sa plang, hotararea de a merge mai departe, tot inainte; sa pastrez prietenia si iubirea celor din jurul meu. La urma urmei, cele mai importante lucruri in viata nu sunt lucruri!


Si acum va las cu versurile lui BEYONCÉ: I want to be my own best friend!

Me, myself, and I--that's all I got in the end
That's what I found out
And it ain't no need to cry; I took a vow that from now on
I'm gon' be my own best friend

Comentarii

  1. La Multi Ani de pe acum! :)
    cat despre varsta de 30 de ani....trecerea asta are importanta atat cat ii dai! principalul e sa ai spiritul mereu vesel, sa fii optimist, sa nu opresti in numere! si la capitolul asta ai deja temele facute! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mona:), multumesc frumos! Ai zis-o (scris-o) mai bine ca mine in ditamai articolul. Pana pe 23 iulie, abia atunci e ziua mea, mai este ....dar multumesc si de urare!

      Ștergere
    2. pup! :)
      P.S: eu am fost mai emotionata cand am facut 33 de ani! :)))))

      Ștergere
  2. Foarte frumos tot ceea ce ai spus :D Și foarte adevărat, cele mai frumoase lucruri în viață nu sunt sunt lucruri, într-adevăr. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Leontina! Adevarata aceasta "zicere", numai ca sunt multi cei care inca nu au aflat de ea...si sunt altii care traiesc conform ei. O zi frumoasa!

      Ps: vad ca ne intereseaza aceleasi anime-uri :)) O fi avand eu 26 de ani, am deja copil, dar la anime-uri si la desene nu pot sa nu ma uit. ;)

      Ștergere
    2. Zău? Frumos așa, nu prea cunosc oameni cărora să le placă animeurile. Ce animeuri ai mai văzut care ți-au plăcut? Aș vrea să mă mai uit la unele, dar sunt foarte multe și nu știu care sunt bune.
      Eu am 19 și nu cred că mă voi lăsa de desene și anime prea curând, sunt mult mai drăguțe decât multe filme și seriale de la TV sau de pe net :)

      Ștergere
    3. Leontina, scuze intarzierea. Iti voi raspunde si pe blogul tau ca sa fiu sigura ca vei vedea raspunsul.

      In facultate, impreuna cu 2 prieteni buni (frate si sora) organizam maratoane de vizionat filme si anime-uri... in weekenduri, desigur ...la un moment dat, aratam ca niste zombi cu zambete largi pe fata - stiu, o contradictie in termeni "zombi" si "zambet" :D

      Ca sa amintesc numai cateva: Romeo × Juliet (cu Neo Verona - foarte interesant, mai ales ca Juliet nu mai este asa de neajutorata cum a creat-o Shakespeare), Highschool of the Dead (putin ciudat), Full Metal Panic! si Fullmetal Alchemist (toate trei nu prea merg de vazut pentru copii, ci mai mult pentru cei peste o anumita varsta), Vampire Knight si Vampire Knight Guilty, Ouran High School Host Club - unul dintre cele mai haioase anime-uri vazute vreodata, foarte fain si inteligent facut.

      O seara buna si ne mai auzim! Pupici multi :*

      Ștergere
    4. Mulțumesc pentru recomandări :D

      Am văzut ceva din Full metal panic! la un moment dat, dar nu pe tot, și chiar mă gândeam la un moment dat să-l revăd. Full metal alchemist, Vampire knight și Vampire knight guilty le-am văzut și mi-au plăcut mult, mai ales Full metal altchemist :D
      Hischool of the dead sună foarte interesant, iar de Ouran high school host club am tot auzit, trebuie să-l văd și eu. RomeoXJuliet chiar m-a făcut curioasă din titlu, nici nu știam că există un astfel de anime.

      Mulțumesc din nou pentru propuneri, o zi bună și ție :*

      Ștergere
    5. Cu placere, Leontina! Sper sa mai facem schimb de anime-uri vazute in curand ;) Pupici :*

      Ștergere
  3. Daca i-ai vedea pe ai mei parinti cat de energici sunt, desi pensionari, ai fi uluita. Crezi ca ei isi simt varsta? Categoric nu, si ca ei sunt multi. Inclusiv eu. Iubitul meu imi spune mereu ca ma port ca o fetita. Poate pentru ca asa ma simt? :P Ma rog, pe el il cam deranjeaza, eu ma simt bine, in elementul meu. :))
    30 de ani nu inseamna ca imbatranesti sufleteste. Oh, dar mai ai atat pana atunci...
    Alexandra, si nici riduri nu-ti vor aparea. :) Vei fi la fel de frumoasa, de tanara si de vesela ca acum. :) Ceva se va schimba. Poate vei deveni mai inteleapta si mai increzatoare in tine(nu ca acum nu ai fi). Si cu mai multe visuri realizare la activ. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nice, si parintii mei parca erau asa....Bun, sunt maturi au serviciu si responsabilitati ...dar asta nu i-a impiedicat sa se bucure de lucrurile mici in viata.
      Asa cum ai zis si tu "30 de ani nu inseamna ca imbatranesti sufleteste."

      Multumesc de incurajare ...eu oricum nu ma tem de nici o varsta, asa e regula impusa de Iuliana de la Beauty by Jules ... sa scriem despre femeia la 30 de ani ... este un prag asa cum este si cel de la 18 si 20 de ani

      Ștergere
  4. Mi-ai dat un imbold si o idee sa scriu o postare asemanatoare:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Claudia, ma bucur ca mai "inspir" si pe altii ...Sa stii ca si tu ma inspiri pe mine: cu ambitia si motivatia ta ...Esti incredibila!

      Ștergere
    2. M-ai dat gata acum!Multumesc!:D

      Ștergere
    3. Vezi ca am scris postarea!;)

      Ștergere
  5. Sanatatea e cea mai importanta... Restul e can-can cu sau fara riduri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca ai dreptate, Cristi! Am simtit-o pe pielea mea ...sanatatea, familia si prietenii reprezinta pentru mine fericirea!

      Ștergere
  6. Ești rac, Alexandra? Mie așa mi se pare! Sau ești într-una din primele zile ale leului, nu sunt sigură de 23. Eu sunt rac, dar ziua mea a fost pe 1 și eu am împlinit, nu 30, ci 12 ani!:)) Felicitările mele că suntem în aceeași lună! Asta-mi place.
    Ai o fetiță de 4 ani? Ce frumos! Și eu vreau o fetiță când mă voi face mare... Și un băiețel... De amândouă!:)
    Te pup! O zi frumoasă!
    Și acum urările care trebuia să ți le trimit peste 18 zile:
    La Mulți Ani! Fie ca acești 30 de ani să-ți aducă numai fericire, sănătate, frumusețe de ambele feluri (trupească și sufletească) și să fie și plini de realizări!
    ^_^
    xxx

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scumpa Maria, deocamdata am 26 de ani si sunt in zodia Leu, pe 23 iulie!

      La multi ani tie! ziua ta a fost deja, sper sa fi fost asa cum ti-ai dorit!

      Asadar, Emilia are numai 2 luni....Eu ma gandeam ce imi doresc peste 4 ani cand voi implini 30.

      Multumesc pentru urari! Poate asa voi tine minte de ziua mea .... eu uitasem complet in rutina zilnica.

      O zi frumoasa si un weekend placut!

      Ștergere
  7. Tot ce conteaza in viata e ca spiritul sa ramana tanar. Cata vreme va fi asa chiar daca avem 50 sau chiar 60 de ani, tot ca la 20 ne vom simti, sau poate chiar ca la 18. ;)
    Mai e putin pana la ziua ta...vreo doua saptamani. Un LA MULTI ANI! inca de acum iti urez. Sper ca si atunci sa imi amintesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ELLY, multumesc frumos de urari! Chiar nu mai este mult ...cam vreo 2 saptamani pana pe 23 ...Si, ca in fiecare an, se pare ca voi sarbatori in mai multe zile, in feluri diferite... Vom sarbatori cu familia (2 orase diferite :D), apoi cu prietenii acasa ...Interesant, obositor, multa placere sa ii vezi pe toti cu aceasta ocazie ...

      Cat despre varsta, e foarte adevarat ....Oameni maturi cu sufletul tanar, chiar de copil, am vazut si sunt fericiti cu ceea ce au. Asa vreau sa devin si eu!

      Ștergere
  8. Bravo pentru ce ai scris si e minunat ca esti deja mamica, te invidiez, eu am devenit mama la 34 de ani desi mi-am dorit si la 26. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana-Maria, bine ai venit! Multumesc de vizita si comentariu. Ti-am vizitat de cateva ori blogul si mi se pare foarte fain ...cu sfaturi bune in multe directii, nu numai beauty.

      A deveni mama nu inseamna ca trebuie sa fie o limita de varsta (bine, nici prea mica, nici la 90 de ani :P). Sa ai parte de multa sanatate si de un copil sanatos, voios, inteligent si ascultator ...atunci cand trebuie! (Nu exista copii ascultatori 100% :P)

      Ștergere
  9. Se apropie si ziua mea, in septembrie, cand voi face 25 :) Sunt pe urmele tale :))
    Nu imi dau seama cand a trecut timpul si nimeni nu imi da varsta asta. Cu mare indulgenta 18 ani eventual! Dar, la fel ca tine, ma gandesc ca asta va fi de foarte bine mai tarziu, pe la vreo 40 ani :)) O sa par mereu o mamica si o bunica tanara :))

    Ma pune pe ganduri doar faptul ca atunci cand eram micuta, varsta de 25 mi se pare atat de departe...si de o maturitate de nedescris :)) Ma inchipuiam deja casatorita la varsta asta si cu bebe sau macar cu planuri. Momentan sunt departe de ambele variante...Dar ce sa faci, cate nu se schimba din copilarie pana crestem mari?

    Sper ca voi fi in zona la aniversarea ta, iar de nu, iti urez oricum la multi ani fericiti alaturi de familia ta. Cat despre riduri, atat timp cat sunt dovada milioanelor de zambete si mutrisoare aratate fetitei tale, sunt de apreciat oricand!! :D

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…