Prince Lestat is back!

Prince Lestat este noua carte lansată de Anne Rice, al 11-lea volum al seriei Cronicile Vampirilor (seria originală cu vampiri şi preferata mea).

Acesta este coperta cărţii în engleză.

annerice.com

Lumea vampirilor este iar în criză: vampirii mai în vârstă încep masacrarea celor mai tineri la comanda unei voci misterioase. Apar, din nou, flăcările care distrug vampirii, la fel cum făcea Akasha în Regina Damnaţilor (Queen of the Damned).

Ştie cineva a cui este această Voce? Doreşte un război între vampiri sau, şi mai rău, între vampiri şi oameni? Nimeni nu ştie, dar toţi îşi întorc capul sper cel ce a devenit, între timp, Prinţul Vampirilor: Lestat.

Lestat este cel care este desemnat să devină Izbăvitorul lumii vampirice. El să fie Izbăvitorul, el care nu dădea prea mare importanţă decât prietenilor lui, familiei lui vampirice. Lestat a fost întotdeauna preferatul meu (dintre bărbaţi şi vampiri) tocmai pentru că este atât de nonconformist, atît de strălucitor într-o lume a umbrelor şi a întunericului, un vampir care tânjeşte după atingere, după căldură şi să fie iubit. Cu toate acestea, Lestat devine unul dintre cei mai puternici reprezentanţi ai lumii vampirilor.

Această nouă carte, la 10 ani de la publicarea ultimului volum din Cronicile Vampirilor, aduce un suflu nou: dacă în celelalte cărţi ni se prezintă o lume decadentă, plină de bogăţii, puteri paranormale (citirea gândurilor, incendierea trupurilor doar prin puterea unui gând, comunicarea la distanţă - tot prin gânduri, levitarea şi zborul etc.), acest nou roman introduce ştiinţa şi tehnologia în lumea vampirilor.

Îl vedem (cu ochii minţii, doar şi noi avem puteri paranormale) pe Lestat  cu căşti în urechi, ascultând muzica lui preferată: rockul. Să nu uităm că, timp de un volum, Lestat a fost vedetă rock. Şi nu numai Lestat este cel care va folosi tehnologia, aceasta ocupând un loc important în acest volum.

Ca întotdeauna, Anne Rice ne delectează şi cu alte frânturi din mitologia vampirică: de la Egiptul antic, la Cartagina secolului al IV-lea, Roma secolului al XIV-lea si Veneţia din timpul Renaşterii până la prezentul tehnologic. 

Vom revedea alte personaje atât de îndrăgite în primele volume, adica în afară de al nostru Prinţ al Întumericului - Lestat: Armand - eternul tânăr, a cărui faţă este cea a unui înger pictat parcă de Boticelli; Mekare şi Maharet, Pandora şi Flavius; David Talbot, vampir şi ultimul şef al ordinului secret Talamasca; şi Marius, adevăratul copil al Millenniei împreună cu multe alte feţe noi.

Abia aştept să pun mâna pe cartea aceasta. Pentru cei care iubesc cu adevărat cărţile scrise de Anne Rice, în special Cronicile Vampirilor, această carte este un cadou minunat. În Romania chiar nu ştiu cînd va apărea. Sper că în curând. În America, cel mai ieftin preţ îl puteţi găsi pe Barnes & Noble, atât pentru varianta hardcover cât şi e-book.

Off, creşte lista mea cu cadouri de Crăciun.

Secret Santa

Se anunţă vremuri ... albe. Şi mă gândeam la ceva crăciunesc. La un swapp între bloggeri şi nu numai.

Regulile sunt simple: ne vom face cadouri unii altora, cadoul trebuie să fie pe tema Crăciun şi să fie handmade. Adică făcut cu mânuţele voastre.

Poate fi ceva cusut, împletit, croşetat, tricotat, tăiat şi lipit, modelat, îndoit, sculptat, pictat. În sfârşit, ceva meţterit de voi înşivă. Este ca un Secret Santa. Ceva doritori?

Poate ne mobilizăm, facem lista până pe 15 noiembrie şi, apoi, până pe 10-15 decembrie să trimitem cadourile, pentru că va dura ceva dacă sunt persoane din mai multe oraşe ale ţării.

Aştept păreri. Pupici! 

LATER EDIT: Dacă vă interesează .... sub poză, este un text. Dai un click pe "Click here to enter your link and view this Linky Tools list...", vi se deschide o altă pagină, cu formularul de înscriere, unde scrie "You are next .... Click here to enter" şi în prima căsuţă vă înscrieţi aşa cum doriţi să apară numele vostru sau titlul paginii de Facebook, al blogului; apoi linkul de la pagina de blog/Facebook, emailul valid şi numele complet.

Powered by Linky Tools
Click here to enter your link and view this Linky Tools list...

Planuri, planuri şi iar planuri

Ce faci când eşti dat peste cap, implicat în o mie de proiecte, la care vrei să faci totul bine şi care te încântă nespus de mult? Pe lângă faptul că eşti mamă şi soţie, fiică şi prietenă?

Păi să vă zic eu: te implici într-un alt proiect, care ţie îţi place. De ce nu? Dacă tot eşti pe val şi valul e mare...

Celelalte proiecte sunt cumva mai secretoase, dar acesta ţine strict de Crăciun. Şi blog. Şi concursuri. Dă, Doamne, să îmi iasă şi poate voi reuşi să fac fericite câteva persoane!

Stay tune for more info!

PS: Eu mă gândesc la Crăciun de la ziua mea, deja ascultăm colinde şi cântece specifice, poate-poate "lălăim" şi noi ceva pe la bunici şi prieteni pentru cadouri. Dar vroiam să vă dau un mic "hint": am deja 2 planuri gata pentru marele proiect! Yupeeee yeeey!

Ajutaţi o inimă să fie sănătoasă!

Nu voi scrie mult. Pregătisem un alt fel de articol, dar mi-am dat seama că nu va merge. Prea plin de informaţii (dintre care unele chiar tehnice), prea lung şi cred că prea plictisitor.

Astăzi e ziua de naştere a unei bune prietene. Îi doresc sănătate. Atât! Pentru că ştiu cât a luptat şi cât luptă încă pentru ea: pentru sănătatea fiicei sale care nu a împlinit încă un an. Oana şi Ionuţ au o fiică minunată, Amalia, care suferă de o malformaţie congenitală a inimii. (Una descoperită în timpul operaţiei pentru corectarea primei malformaţii a inimii ... Mind-blowing, nu?)

Amalia e o fetiţă scumpică, cu o claie de păr negru pe care chiar ai vrea să îl împleteşti, aşa de lung este. Este veselă, mereu cu un zâmbet pe buze, chiar şi în momentele cele mai grele. Este o luptătoare şi a dovedit-o. Problema este că trebui să mai treacă încă o dată prin operaţie la inimă, şi asta pe 13 octombrie. 

Are abia 11 luni, este un boţ de fată şi deja a trecut prin mai multe decât alţii într-o viaţă. Pentru prima operaţie, părinţii ei s-au pregătit cum au putut, ajutaţi fiind de familie şi prieteni. Au fost cam la limită cu banii, dar s-au descurcart, pentru că aşa sunt ei: descurcăreţi. În plus, la Institutul Inimii Nicolae Stăncioiu, Cluj, au dat mai întâi peste oameni, şi apoi peste profesionişti adevăraţi.

Acum, cu operaţia care le bate din nou la uşă, părinţii Amaliei fac eforturi să strângă suma de bani de care au nevoie. Nu e foarte mare, dar când nu ai, de unde să mai iei? Pentru operaţie le trebuie 1500 de euro. Cât despre spitalizarea mamei împreună cu fetita, a tatălui într-o pensiune cât mai aproape de spital şi restul chestiilor trebuincioase, nici nu mai vorbesc.

Aşadar, fac apel la toţi cei care pot şi doresc să ajute o fetiţă, Amalia, să se facă bine, să împlinească anul cu o inimă sănătoasă: donaţi o mică sumă de bani, oricât puteţi voi, la urma urmei şi 5 lei sau 10 lei, de la mai multe persoane, se adună şi rezultă o sumă mare.

În continuare, vă dau datele contului bancar in care puteţi face donaţia:

RO 16 BRDE 240 SV 5387 4412 400

Iacob Ionuţ, titular de cont, tatăl Amaliei, Iaşi

100 de lucruri pe care trebuie să le faci de-a lungul vieţii

Vara aceata am văzut la câţiva bloggeri pe care îi vizitez un fel de leapşă, dar nu chiar. Este vorba de cele 100 de lucruri pe care trebuie să le faci de-a lungul vieţii. Să vedem câte am bifat în cei 27 de ani ai mei.

1. Să adormi sub stele (Asta s-a întâmplat la bunici, pe prispa casei, într-o vară foarte fierbinte, împreună cu fratele meu - o experienţă de neuitat)
2. Să-ţi închizi telefonul mobil pentru o săptămână (Greu, dar am rezistat şi m-am simţit bine. Trebuie repetată experienţa.)
3. Să înoţi cu delfinii

4. Să te scufunzi intr-un costum de scafandru
5. Să bei tequila în Mexic

6. Să înveţi engleză (Slavă Cartoon Network - ului şi filmelor subtitrate, abia apoi şcolii. Am învăţat engleza mai mult din desene şi filme)
7. Să te caţeri în copaci (era ceva mai uşor în copilărie, când eram mai flexibilă ....câte căzături nu am luat, Doamne!)

8. Să faci dragoste pe plajă
9. Să faci balonaşe de săpun (bucuria copilăriei mele, dar şi a vârstei de acuma ....şi bucuria Emiliei ....aşadar se anunţă vremuri cu multe balonaşe)

10. Să scrii povestea vieţii tale (într-un fel, am scris-o ...dar pe bucăţi)
11. Să redactezi o scrisoare şi să o arunci în mare, într-o sticlă (asta pe când eram în Grecia, în vara de student work .... am scris o scrisoare tatălui meu şi am aruncat-o în Marea Meditarană, într-o sticlă de vin grecesc Biblia Cora - aşa se numea)

12. Să plantezi un copac (numai unul?! păi eu am plantat vreo câţiva: meri şi cireşi, vişini, un brăduţ ... şi vor mai urma)
13. Să vezi pinguinii

14. Să înveţi să dansezi Salsa
15. Să pornesti propria ta afacere (propria afacere .... se pune şi cea a soţului, deşi sunt şi eu puţin implicată?!)

16. Să te îndrăgosteşti până peste urechi (Ei bine, s-a întâmplat deja de 2 ori: de soţul meu şi apoi de fiica mea ..... nici nu aveam cum, tot de la el am primit-o şi pe ea)
17. Să fii membru al unui juriu  (Am fost într-un juriu, la un concurs pentru copii, într-o tabără ... A fost interesant, plin de amintiri minunate ....pentru că, în acelaşi timp, am ajutat şi o echipă de copii să caştige la Vânătoarea de comori - toţi cei din juriu au avut şi o echipă pe care să o îndrume)

18. Să dansezi toată noaptea (asta chiar nu e greu. ultima noapte a fost pe 30 august, la o nunta, la care chiar am dansat toată noaptea şi m-am distrat cum nu m-am mai distrat de mult. Dar nu e singura noapte în care am dansat de mi-am rupt pantofii)
19. Să stai sub o cascadă

20. Să faci Halloween-ul în America
21. Să stai pe malul oceanului şi să asculţi zgomotul valurilor

22. Să înveţi să te dai cu patinele (Am învăţat, nu pot spune că nu, dar am învătat doar să mă ţin pe picioare, sprijinită de altcineva. Aş vrea să patinez cu adevărat .... poate anul acesta.)
23. Să participi la carnavalul de la Veneţia

24. Să-ţi scrii planul pe un an şi să-l urmezi
25. Să urmăreşti o eclipsă de lună (nici nu e greu de când parcă s-au înmulţit, numai că la mine s-a întâmplat într-o lună friguroasă rău de tot. Oricum mi-a plăcut, a fost interesant. Mai interesant ar fi fost să am şi un aparat foto foarte bun sau)

26. Să întâlneşti Anul Nou într-un loc exotic
27. Să sari cu paraşuta

28. Să te iubeşti
29. Să inviţi un necunoscut la întâlnire (wow, chiar am făcut-o şi pe asta .... dar a fost o întâlnire mai mult ca între amici şi o surpriză să descoperi o fire ca a mea sub un alt înveliş)

30. Să faci dragoste în baia unui restaurant
31. Să-ţi cumperi haine foarte scumpe (s-a întâmplat o singură data, dar nu am regretat)

32. Să înveţi să conduci o maşină
33. Să mergi în Paris

34. Să petreci o zi întreagă cu o carte (după mine, mi-aş petrece toată ziua/zilele cu vreo carte ... sau două sau trei ... într+o zi, am terminat trei cărţi, dar nu am dormit deloc)
35. Să întâlneşti prieteni adevăraţi  (deja îi am şi îi păstrez; mă minunez că încă mai descopăr, alţii şi alţii - dar e o surpriză minunată)

36. Să vezi apusul la Bali
37. Să vezi cele 7 minuni ale lumii

38. Să sari în mare de pe o stâncă
39. Să învingi frică de nereuşită (mă înfrunt de fiecare dată cu această frică ...şi, de cele mai multe ori, îmi înving teama care parcă mă paralizează)

40. Să te joci cu ursuleţii Koala
41. Să te aventurezi într-o călătorie pe mare

42. Să faci farse prietenilor (chiar e fain uneori să faci farse prietenilor ....atît timp cât sunt inofensive)
43. Să te urci in turnul Eiffel

44. Să faci o donaţie în anonimat
45. Să faci o surpriză neaşteptată persoanei iubite (acestea se fac ....şi totuşi "surpriză neaşteptată" nu e pleonasm?! surpiză în sine este ceva neaşteptat)

46. Să fumezi narghilea
47. Să-ţi faci un site propriu sau blog (mai trebuie site, nu-i aşa?)

48. Să te distrezi în Ibiza
49. Să-ţi faci arborele genealogic (din partea mea, Emilia are străbunici în viaţă; eu mi-am cunoscut toţi cei 4 stră bunici din partea mamei .... cu arborele meu genealogic am ajuns în urmă cu vreo 5 generaţii, dar asta mai mult din istoria familiei transmisă prin viu grai)

50. Să-ţi petreci un sfârşit de săptămână într-un centru spa
51. Să alergi la maraton

52. Să te dai cu placa de snowboard
53. Să meditezi timp de 3 ore

54. Să ţii în palme un fluture viu (mai ales că era şi albastru .... o amintire frumoasă dintr-o excursie)
55. Să mergi în şaua calului pe malul mării (am călărit, dar nu pe malul mării, ci la o pensiune super, în Bucovina .... înainte de asta, doar o singura dată, în copilărie. Nu ştiu de ce, mi-e cam frică de cai - sunt atît de mari, se pot  întâmpla multe şi tot îi consider  extrem de frumoşi)

56. Să faci cunoştinţă cu cineva pe stradă
57. Să-ţi dai micul dejun unui om al străzii

58. Să participi la un flashmob
59. Să înveţi să foloseşti bine calculatorul (să zicem că fac cam 60 %, nu chiar tot ce se poate cu un calculator)

60. Să mănânci cartofi făcuţi la rug (asta e uşor ..... dar cartofi făcuţi în mai puţin de un minut, în smoală fierbinte? ciudat, nu aş fi zis asta, dar chiar erau copţi şi buni)
61. Să petreci o zi întreagă în pat cu persoana iubită (dacă ar fi fost după mine, cred că aş fi petrecut şi vreo 2-3 zile, nu numai una, dar intervine realitatea)

62. Să mergi într-un oraş necunoscut o zi întreagă şi să hoinăreşti în singurătate (şi încă în două oraşe, culmea, ambele începând cu Târgu - Jiu, Mureş ... interesantă experientă ... pe vremea studenţiei)
63. Să-ti filmezi propriul film

64. Să construieşti o casă
65. Să iei un autograf de la o vedetă

66. Să mergi la un meci pe un stadion gigantic
67. Să mergi la vânătoare

68. Să mergi cu bicicleta mai mult de 100 de km
69. Să faci ceva cu mâinile proprii şi să vinzi acel obiect (am făcut: felicitări, o carte de oaspeţi pentru o nuntă şi câteva păpuşele din fetru - păcat că nu le-am făcut poze, dar vreau să mă reapuc de această îndeletnicire)

70. Să zbori cu balonul cu aer cald
71. Să faci o plimbare pe spatele cămilei sau a elefantului

72. Să mergi pe toate continentele
73. Să mergi la carnavalul din Brazilia

74. Să te urci pe panta unui munte înalt (cam cît de înalt? merge şi vreo 1000 de metri?)
75. Să îţi petreci o zi în pădure alimentându-te cu găseşti acolo

76. Să faci surfing
77. Să asculti opera din Viena (chiar dacă la televizor sau pe Youtube .... hahaha)

78. Să mergi în toate capitalele Europei
79. Să înveţi să faci fotografii frumoase

80. Să înveţi limba italiană
81. Să înveţi Tango în Argentina

82. Să te scalzi imbracat  (am reuşit şi performaţa aceasta, împinsă de la spate - literalment; am făcut o baie, îmbrăcată, fără să vreau)
83. Să dormi noaptea gol (atunci când eram singură acasă, vara, la temperaturi imsuportabile pentru mine de 30 de grade în casă ... da, am dormit goală :P)

84. Să participi la o degustare într-un beci cu vinuri
85. Să îţi schimbi radical înfăţişarea

86. Să te urci pe un Vulcan
87. Să mergi la o plajă de nudişti

88. Să încerci o mâncare care îţi provoacă frică (nu ştiu de ce îmi era frică de mâncărurile din fructe de mare, dar, cel puţin, scoicile şi calamarii îmi plac la nebunie)
89. Să nimereşti pe coperta unei reviste

90. Să câştigi la un concurs (şi chiar am câştigat: de la produse cosmetice pe bază de ingrediente naturale, la cărţi, la produse de îngrijirea corpului, o sticlă de şampanie .... apoi vin concursurile la care participi cu ceva, nu pentru ceva .... am câştigat şi din acestea, nu extrem de multe, câteva acolo)
91. Să te plimbi pe spatele unei broaşte ţestoase

92. Să alergi prin bălti pe timp de furtună (am reuşit să fac asta când eram mică, dar ce-mi place să o fac şi acuma, atât timp cât nu sunt cu Emilia)
93. Să mergi cu un Cabriolet

94. Să faci cunoştinţă cu o vedetă de la Hollywood
95. Să te saturi de căpşuni

96. Să faci schimb de suveniruri cu conducătorul unui trib de aborigeni
97. Să-ţi faci un tatuaj

98. Să scrii o carte
99. Să scrii lista ta cu 100 de reuşite
100. Să mori


Un 43% zic eu că este destul de bine.

Ce este iubirea?

De ceva vreme am în minte o temă care parcă nu vrea să fie dată la o parte, uitată într-un colț întunecat. Iubirea. Zilele trecute, cu ajutorul fiicei mele, Emilia, care a scormonit bine prin dosarele noastre și-mi aducea fiecare foicică pe care o găsea pentru a mă minuna de ceea ce a făcut ea, am (re)descoperit și ceva ce credeam că nu mai am: o scrisorică și niște bilețele către prietenul meu de atunci, iubitul de mai târziu, soțul de acuma și tatăl Emiliei.

O scrisoare dulce-amăruie, inocentă în conținut, planuri și vise. Niște mesaje drăgăstoase, cu inimi aplicate sau creionate în grabă, vreo 2 cărți poștale cu mesaje funny și mult, mult dor, iubire și dorință de a fi împreună. Unde s-au dus toate acestea?

Nu a trecut chiar atât de mult timp. Ce s-a schimbat între timp?! Știu că se zice că ”îndrăgosteala” durează între 6 și 9 luni, iar dragostea explozivă, tipică primei iubiri durează vreo 3 ani (asta dacă cei doi rămîn împreună), apoi vine rândul unei iubiri ceva mai domolite, bazată pe cunoaștere, intimitate, respect, prietenie, țeluri comune, traiul în comun și chiar muncă - pentru că trebuie muncă pentru a face ceva să meargă.

Bun. Noi am trecut de cei 3 ani. De atunci, de la început, și până în prezent s-au petrecut multe. Am lăsat în urmă facultate și școli, lucrăm amandoi (eu, deocamdată, în concediu de maternitate, dar asta nu mă împiedică să mai traduc din când în când, să mai meşteresc ceva drăguţ pentru cei dragi, şi apoi să fii mamă înseamnă cu adevărat program full time, acel 24/7). El este ocupat cu serviciul lui, un fel de omul-orchestră: administrstor, director de vânzări, oferte şi facturi, publicitatew, site, blog, articole în ziare (mă întreb cât mai poate omul ăsta să mai facă ... şi încă singur).

Aşadar, când ajunge acasă, deja obosit pe toate planurile, Emilia îl ia la "puricat". Nici nu se descalţă, că ea deja i s-a urcat în cârcă şi strigă în gura mare "Tata, tata, taaataaaa", fericită nevoie mare că tati s-a întors acasă şi că mi-l poate fura, să fie numai pentru ea. Iar eu, bucuroasă, i-l las. Şi aşa îl vede rar, adică vreo câteva ore înainte de culcare.

Apoi stau şi mă gândesc. Ce e dragostea? Ce e iubirea? O fi acei fluturaşi de la începutul relaţiei, acea stare de beatitudine că, în sfârşit, ai găsit pe cineva care te vede şi te place aşa cum eşti? O fi acea plăcută rutină, instalată după vreo câţiva ani de relaţie, când deja nici ticurile celuilalt nu te mai enervează? 

Sau poate o fi acel moment în care, după o zi lungă şi încărcată de ambele părţi, te uiţi în ochii persoanei iubite şi mai citeşti încă admiraţie faţă de tine, se mai zăreşte un zâmbet de genul "mai târziu va fi şi momentul nostru" pentru că în prezent mogâldeaţa ne solicită atenţia constant, o fi acel sentiment de beatitudine când îţi vezi soţul obosit peste măsura cum îşi ia prinţesa în braţe, se joacă cu ea, vorbeşte şi cântă, citesc şi mănâncă împreună şi ştii că nimic nu poate fi mai frumos.

Iubirile mele

Absenţă motivată

Nu am mai scris nici pe Fb (prea mult), apăi pe blog. Dar, există o explicaţuine. Pentru că în curând va trebui să mă supun unui tratament pentru ulcer, iar acesta implică şi antibiotice, am hotărât să stopez alăptarea Emiliei. Pentru asta, mi-am zis că va fi mai uşor la mama, la casă, decât la bloc.

Zis şi făcut. Am ajuns pe la 9 dimineaţa la mama acasă şi i-am explicat Emiliei că de acuma nu mai are voie la sân şi că trebuie să mancăm (amândouă) ceva mai multă mâncare. Nu vă zic că a şi înţeles. Dar eu măcar m-am simţit ceva mai bine. Mai căuta ea, mititica, dar am rămas fermă pe poziţie.

S-a lăsat cu plânsete, urlete şi chiar răgete (de ziceai că în curte se află vreun pui de leu sau ceva pe acolo), dar abia peste 2 zile ne-am dat seama că îi mai ieşiseră încă 2 măsele şi se pregătea şi un dinte să-şi facă apariţia. De aici şi toată agitaţia, nervii (ai ei, dar şi ai noştri), dar au trecut toate acestea.

Dacă nu ar mai fi aşa de speriată că aş abandona-o (nu s-a întâmplat niciodată până acuma), poate m-aş mai relaxa şi eu, dar aşa, după puiul de leu, m-am pricopsit şi cu un pui de maimuţică, agăţat de mine în orice moment. Prea multe schimbări, sunt conştientă de asta, dar ne acomodăm.

Îi place să descopere, să se joace cu căţeii, cu pisica (pisa, pe limba ei), cu puii albi (piui-piui, pe limba ei). Merge şi miroase din trandafirii bunicii, şi este aşa de comică încât îmi vine să o mănânc. Arată spre vie şi zice "papa", mănâncă câteva bobiţe verzi, apoi se sprijină de ea (de vie) şi alege bobiţeţe coapte, mult mai închise la culoare. Ştie ea ce ştie!

Lângă unul din căţei se afla straturile cu roşii. Nouă ne zice "pa-pa", face şi cu mâna, o ia reprede-repede spre straturile cu roşii şi, până să o ajung eu, are deja 2 în mână. Măcar dacă le-ar mânca în întregime, dar muşcă doar o dată şi pe urmă trece la următoarea.

De o săptămână suntem din nou acasă, Iaşi. Abia aştepta să îi revadă pe toţi de aici, mai ales pe tati, pe urmă pe bunici, mătuşi, unchi, naşi, prieteni etc. Şi am păstrat programul învăţat la bunica: între 21.30 şi 22.30 - culcarea, aşadar trezirea se face între 7 şi 8 dimineaţa, ieşim afară, ne plimbăm vreo câteva ore, intrăm în casă, mâncăm şi apoi somnic. Cel mai tare mă bucură că mănâncă bine şi doarme bine (în sfârşit, toată noaptea). Trebuie să mai lucrăm la partea cu adormitul şi oliţa.

În rest, s-a înălţat, vorbeşte, cântă, se joacă şi ne imită ca un papagal şi o maimuţică la un loc. E haioasă, scumpă şi-mi vine să o mănânc toată. E aşa plină de energie încât, pe mine, mă stoarce. Şi dorm noaptea! DORM NOAPTEA!!!!!!!!!!! YUPEEEE!

Vom reveni şi cu ceva filmuleţe de pe la prieteni, aparatul nostru are 3 luni de când şi-a dat sfârşitul. Vă pupăm pe toţi şi ne mai auzim, speră, că în curând.

năzdrăvana, escaladează tot în casă