Recenzie: Spinii Dragostei (I) de Arlette Geneve

Cred că m-am apucat de această recenzie de vreo 10 ori de când am terminat de citit şi primele 2 volume (note to self: nu mai citi prima dată ultimul volum, chiar dacă te mănâncă palmele), pe care le-am citit în 12 ore, pe lângă făcut mâncare, curat, jucat şi dansat cu Emi. Se vede treaba că nu le prea am cu recenziile. Vroiam să scriu tot despre fiecare carte, dar ar fi ieşit un roman în miniatură. Atunci nimeni nu ar mai fi citit.

Volumul I - Spinii dragostei

Editura Lider

Colecţia Cărţi pentru suflet

Seria Penword

Număr de pagini: 415

Volumul de faţă prezintă zbuciumata poveste de dragoste dintre Justin Penword şi Aurora de Velasco y Duero ... Aşadar, un englez şi o spanioloaică focoasă - o combinaţie explozivă a caracterelor, temperamentelor şi personalităţilor celor 2, ca indivizi şi ca naţiuni.

Aurora află că este pe jumătate britanică, că tatăl ei nu e mort, ci un aristocrat englez, care nici măcar nu ştiuse de existenţa ei. Unchiul Rodrigo este suspectat de trădare de ţară şi încearcă să-şi rezolve problemele trimiţând-o pe Aurora la tatăl ei, împreună cu bunica Maria, doica Eulalia (personaj foarte important, deoarece previziunile ei de tigancă dezlănţuie cutremure emoţionale) şi Diego - prietenul unchiului şi prima iubire a Aurorei.

Ajunge în Anglia doar ea împreună cu doica şi 2 dintre cei 3 fraţi paterni (Christopher şi Andrew), îşi întâlneşte tatăl bolnav şi începe să îndrăgească această parte a familiei, deşi îi este nespus de dor de familia, de prietenii şi ţara sa. 

(Deşi aş putea să spun că de aici se pricipită toate şi acţiunea e alertă, este abia începutul cărţii şi autoarea te ţine în vraja ei până la sfârşit, cu noile personaje care apar în scenă, cu întorsăturile de situaţie ... o citeşti pe nerăsuflate, ca şi mine)

Întâlnirea Aurorei cu Justin e la fel de incendiară ca toată relaţia lor şi se dispreţuiesc imediat, fără să ştie fiecare cine e celălalt dar, puţin mai târziu, Justin se îndrăgosteşte nebuneşte de Aurora şi nu vrea să audă de sentimentele acesteia pentru Diego.

Printr-un concurs de împrejurări, şi cu ajutorul previziunilor Eulalei, cei doi ajung să se căsătorească, Aurora fiind deja însărcinată. Numai că viaţa de cuplu nu este chiar cea mai uşoară, din cauza temperamentelor celor doi: Justin vrea să o supună, să o facă să se îndrăgostească de el la fel de nebuneşte precum este el, e gelos pe oricine îi fură un zîmbet sau o îmbrăţişare; Aurora e prea independentă, prea zbuciumată de renghiul jucat de soartă pentru a vedea iubirea din ochii lui Justin, în schimb se apropie foarte mult de cumnatul şi socrul ei şi încearcă să nu se mai gândească la ce ar fi putut avea cu Diego (căsătorit şi el, cu o scoţiancă, verişoara lui Justin şi sora lui Brandon).

E o acţiune atât de complicată încât mi-ar trebui încă vreo 2-3 articole numai să vă povestesc acest volum. Vă mai zic ceva totuşi: Aurora naşte gemeni - băiat şi fată -, dar rămâne iar însărcinată (din care rezultă tot gemeni: băieţi) numai că nu ştie cu cine: Justin, soţul ei, pe care începe să-l îndrăgească sau cu Jamie, cumnatul ei, datorită unor împrejurări regizate de Eulalie ca o pedeapsă pentru Justin.

Da! Are sfârşit fericit! Dar zbuciumul lăuntric care te duce către acest sfârşit este mare. Mai râzi puţin, de încăpăţînarea celor doi, te enervezi ceva mai mult de posesivitatea şi gelozia lui Justin, Eulalia te pune în încurcătură cu intruziunile ei în viaţa tuturor celor din jur, plângi la momentele de disperare simţite de Aurora când nu are parte de copiii ei timp de luni întregi. E o carte "spinoasă" cu adevărat, dar frumoasă - frumoasă!

Sunt bolnavă, dar nu vreau să mă tratez

Bun titlu de articol, nu?

Da, am descoperit că sunt bolnavă şi că boala mea e incurabilă. Nu ştiu dacă se transmite, deşi am observat că cei din jurul meu reacţionează diferit când aud de boala mea: unii îşi dau ochii peste cap şi scot un sunet din gură, un fel de pleoscăit, ceva de genul "hai, lasă-mă, eşti imposibilă!"; alţii mă cred de-a dreptul nebună "gata, oameni buni, a luat-o pe ulei, nu mai are scăpare!", pe când cei mai apropiaţi mie îmi şoptesc pe la spate: "e transmisibilă? o vreau şi eu!".

Acuma să nu vă gandiţi că e o boală reală, care atacă corpul uman (deşi te poate lăsa uneori cu ochii roşii, cu puţină febră, puţina hipertensiune, cearcăne şi senzaţia că nu prea mai ştii nici ce zi este - cam ca o răceală, dar mult mai plăcută), să ştiţi că unii suferă de forme mult mai intense şi dăunătoare decât mine. Cel putin, mie îmi afectează portofelul, dar altora le afectează toată viaţa.

Se zice, în engleză, că nu există aşa ceva ca prea multe cărţi. Totuşi, există. Poate aţi mai auzit, poate nu, de cuvântul "hoarding". Dacă nu ştiţi ce înseamnă, să vă explic pe scurt: este o boală adevărată, deşi abia recent descoperită, catalogată şi studiată. Nu ştiu cum să vă traduc hoarding în română, decât prin achiziţionarea excesivă a diferitelor obiecte şi prin refuzul de a se debarasa de aceste cantităţi enorme de obiecte care acoperă zonele de locuit din casă, provocând discomfort, chiar riscuri pentru sănătate şi efecte negative asupra prietenilor şi membrilor familiei.

Nu am ajuns la acest nivel (încă). Dar am dat peste un caz care m-a bulversat: un bărbat a lucrat toată viaţa lui şi şi-a cumpărat cărţi cu gândul că le va citi când se va pensiona. A ajuns să deţină nu mai puţin de 13.000 de volume. WOW! INCREDIBIL!

Sunt unele biblioteci care nu au aşa multe. La început, bărbatul, pe numele lui Frank Rose, râdea şi spunea că le va dona bibliotecii din oraşul lui după ce el nu va mai fi. Şi, totuşi, a decis să le doneze mai repede, doar pentru că nu mai avea unde să le ţină, îi îngreunau viaţa de zi cu zi, pentru că erau îngrămădite peste tot: pe jos, pe canapea, pe toate suporturile de prin casă, în fiecare cameră, chiar şi în bucătărie şi baie.

Vă imaginaţi reacţia celor de la biblioteca judeţeană? Nu le-au venit să creadă. Au spus că este şi cea mai mare donaţie făcută vreodată bibliotecii lor. Acum, partea bună este ca Frank a putut să facă ceva în legătură cu problema lui. Dar sunt mulţi alţii care nu pot sau nu vor să facă ceva. Se complac în situaţia lor. Şi nu există hoarderi numai cu cărţi, ci cu tot felul de lucruri, unele ameninţând chiar sănătatea şi reprezentând un pericol de incendiu.

Nu am ajuns încă la acest stadiu. Am cărţi multe, unele necitite, adevărat, dar nu am aşa multe. Cel puţin, nu cele în format fizic. Alta e povestea cu cele în format electronic. Dar acestea îmi ocupă loc doar pe hardul extern.

Cât despre cele în format fizic, am la mine numai anumite cărţi, pentru că este un apartament cu 2 camere. Restul sunt împărţite pe la mama acasă, pe la socrii mei. Şi când le vom aduna pe toate, la casa noastră, ne va trebui o bibliotecă mare. Dar nu mă supăr. Sunt ahtiată după cărţi, dar dacă se ajunge la un anumit nivel, imediat se pot face cadou celor care doresc să citească şi nu au.

Aşadar sunt predispusă la o astfel de boală, dar nu mă impacientez, deocamdată îmi place.

88 dintr-un foc! la cărţi mă refer

Cărţile si cu mine facem casă bună. Foarte bună chiar. De ieri seară şi până în prezent, în aplicaţia mea Kindle Cloud Reader (pentru PC) am 88 de cărţi, toate luate de pe Amazon. Toate în engleză.

Să vedem. Aseară am intrat pe contul meu de Amazon doar aşa, de kiki-riki-miki. În traducere, mă cam plictiseam şi am vrut să văd dacă găsesc cartea pe care o vroiam. Desigur că am găsit-o: în engleză şi spaniolă, dar la un preţ care m-a lăsat tablou. Astfel am început să navighez pe site, mai exact pe Kindle Store şi să caut diferite genuri literare.

Zis şi făcut. Am găsit diferite cărţi interesante, am căutat mai mult despre autor sau autoare şi am dat şi peste acele FREE STUFF/gratuităţi. Problema era că nu se puteau descărca. Se puteau citi numai din aplicaţia Kindle Cloud Reader, care există şi pentru calculator sau desktop. Am descărcat şi instalat aplicaţia (foarte uşor şi rapid) şi am purces la o căutare mai riguroasă.

Peste ce am dat?! Cărţi ale clasicilor, precum William Shakespeare, Jane Austen, Socrate şi alţii; apoi noutăţi din genurile preferate: suspans, fanteziste, poliţiste, romance, fiinţe supranaturale.

  două printscreen-uri din aplicaţia mea Kindle Cloud Reader

Aşadar, am cărţi erotice, mister, suspans, cu vampiri (cred ca sunt cele mai multe) şi alte fiinţe supranaturale, young-adult romance etc.

aşa se văd cărţile în aplicaţie

Mi se pare uşor de citit. Ca în orice aplicaţie de citit cărţi electronice, şi în aceasta ai mai multe opţiune de citire, plus semnele de carte, căutare în carte, schimbarea fontului şi/sau a culorii lui, poţi să scrii notiţe pe baza a ceea ce citeşti şi poti sincroniza citirea pe toate dispozitivele pe care le ai: calculator personal (desktop), tableta, smartphone sau Kindle.

Tot ce trebuie să fac este să mă loghez cu user-ul şi parola contului meu de Amazon şi, gata!, pot citi de oriunde. Dar, cum nu am decât calculator personal (deocamdată), citesc de acolo.

Pe voi vă interesează cărţile electronice? Dacă da, căutaţi numai gratuităţi sau mai şi cumpăraţi_

PS: Majoritatea cărţilor din lista mea sunt gratuite, doar vreo câteva continuări, volumele 2,3,4 etc. dintr-o serie sau alta le-am cumpărat.

Prince Lestat is back!

Prince Lestat este noua carte lansată de Anne Rice, al 11-lea volum al seriei Cronicile Vampirilor (seria originală cu vampiri şi preferata mea).

Acesta este coperta cărţii în engleză.

annerice.com

Lumea vampirilor este iar în criză: vampirii mai în vârstă încep masacrarea celor mai tineri la comanda unei voci misterioase. Apar, din nou, flăcările care distrug vampirii, la fel cum făcea Akasha în Regina Damnaţilor (Queen of the Damned).

Ştie cineva a cui este această Voce? Doreşte un război între vampiri sau, şi mai rău, între vampiri şi oameni? Nimeni nu ştie, dar toţi îşi întorc capul sper cel ce a devenit, între timp, Prinţul Vampirilor: Lestat.

Lestat este cel care este desemnat să devină Izbăvitorul lumii vampirice. El să fie Izbăvitorul, el care nu dădea prea mare importanţă decât prietenilor lui, familiei lui vampirice. Lestat a fost întotdeauna preferatul meu (dintre bărbaţi şi vampiri) tocmai pentru că este atât de nonconformist, atît de strălucitor într-o lume a umbrelor şi a întunericului, un vampir care tânjeşte după atingere, după căldură şi să fie iubit. Cu toate acestea, Lestat devine unul dintre cei mai puternici reprezentanţi ai lumii vampirilor.

Această nouă carte, la 10 ani de la publicarea ultimului volum din Cronicile Vampirilor, aduce un suflu nou: dacă în celelalte cărţi ni se prezintă o lume decadentă, plină de bogăţii, puteri paranormale (citirea gândurilor, incendierea trupurilor doar prin puterea unui gând, comunicarea la distanţă - tot prin gânduri, levitarea şi zborul etc.), acest nou roman introduce ştiinţa şi tehnologia în lumea vampirilor.

Îl vedem (cu ochii minţii, doar şi noi avem puteri paranormale) pe Lestat  cu căşti în urechi, ascultând muzica lui preferată: rockul. Să nu uităm că, timp de un volum, Lestat a fost vedetă rock. Şi nu numai Lestat este cel care va folosi tehnologia, aceasta ocupând un loc important în acest volum.

Ca întotdeauna, Anne Rice ne delectează şi cu alte frânturi din mitologia vampirică: de la Egiptul antic, la Cartagina secolului al IV-lea, Roma secolului al XIV-lea si Veneţia din timpul Renaşterii până la prezentul tehnologic. 

Vom revedea alte personaje atât de îndrăgite în primele volume, adica în afară de al nostru Prinţ al Întumericului - Lestat: Armand - eternul tânăr, a cărui faţă este cea a unui înger pictat parcă de Boticelli; Mekare şi Maharet, Pandora şi Flavius; David Talbot, vampir şi ultimul şef al ordinului secret Talamasca; şi Marius, adevăratul copil al Millenniei împreună cu multe alte feţe noi.

Abia aştept să pun mâna pe cartea aceasta. Pentru cei care iubesc cu adevărat cărţile scrise de Anne Rice, în special Cronicile Vampirilor, această carte este un cadou minunat. În Romania chiar nu ştiu cînd va apărea. Sper că în curând. În America, cel mai ieftin preţ îl puteţi găsi pe Barnes & Noble, atât pentru varianta hardcover cât şi e-book.

Off, creşte lista mea cu cadouri de Crăciun.

Secret Santa

Se anunţă vremuri ... albe. Şi mă gândeam la ceva crăciunesc. La un swapp între bloggeri şi nu numai.

Regulile sunt simple: ne vom face cadouri unii altora, cadoul trebuie să fie pe tema Crăciun şi să fie handmade. Adică făcut cu mânuţele voastre.

Poate fi ceva cusut, împletit, croşetat, tricotat, tăiat şi lipit, modelat, îndoit, sculptat, pictat. În sfârşit, ceva meţterit de voi înşivă. Este ca un Secret Santa. Ceva doritori?

Poate ne mobilizăm, facem lista până pe 15 noiembrie şi, apoi, până pe 10-15 decembrie să trimitem cadourile, pentru că va dura ceva dacă sunt persoane din mai multe oraşe ale ţării.

Aştept păreri. Pupici! 

LATER EDIT: Dacă vă interesează .... sub poză, este un text. Dai un click pe "Click here to enter your link and view this Linky Tools list...", vi se deschide o altă pagină, cu formularul de înscriere, unde scrie "You are next .... Click here to enter" şi în prima căsuţă vă înscrieţi aşa cum doriţi să apară numele vostru sau titlul paginii de Facebook, al blogului; apoi linkul de la pagina de blog/Facebook, emailul valid şi numele complet.

Powered by Linky Tools
Click here to enter your link and view this Linky Tools list...

Planuri, planuri şi iar planuri

Ce faci când eşti dat peste cap, implicat în o mie de proiecte, la care vrei să faci totul bine şi care te încântă nespus de mult? Pe lângă faptul că eşti mamă şi soţie, fiică şi prietenă?

Păi să vă zic eu: te implici într-un alt proiect, care ţie îţi place. De ce nu? Dacă tot eşti pe val şi valul e mare...

Celelalte proiecte sunt cumva mai secretoase, dar acesta ţine strict de Crăciun. Şi blog. Şi concursuri. Dă, Doamne, să îmi iasă şi poate voi reuşi să fac fericite câteva persoane!

Stay tune for more info!

PS: Eu mă gândesc la Crăciun de la ziua mea, deja ascultăm colinde şi cântece specifice, poate-poate "lălăim" şi noi ceva pe la bunici şi prieteni pentru cadouri. Dar vroiam să vă dau un mic "hint": am deja 2 planuri gata pentru marele proiect! Yupeeee yeeey!

Ajutaţi o inimă să fie sănătoasă!

Nu voi scrie mult. Pregătisem un alt fel de articol, dar mi-am dat seama că nu va merge. Prea plin de informaţii (dintre care unele chiar tehnice), prea lung şi cred că prea plictisitor.

Astăzi e ziua de naştere a unei bune prietene. Îi doresc sănătate. Atât! Pentru că ştiu cât a luptat şi cât luptă încă pentru ea: pentru sănătatea fiicei sale care nu a împlinit încă un an. Oana şi Ionuţ au o fiică minunată, Amalia, care suferă de o malformaţie congenitală a inimii. (Una descoperită în timpul operaţiei pentru corectarea primei malformaţii a inimii ... Mind-blowing, nu?)

Amalia e o fetiţă scumpică, cu o claie de păr negru pe care chiar ai vrea să îl împleteşti, aşa de lung este. Este veselă, mereu cu un zâmbet pe buze, chiar şi în momentele cele mai grele. Este o luptătoare şi a dovedit-o. Problema este că trebui să mai treacă încă o dată prin operaţie la inimă, şi asta pe 13 octombrie. 

Are abia 11 luni, este un boţ de fată şi deja a trecut prin mai multe decât alţii într-o viaţă. Pentru prima operaţie, părinţii ei s-au pregătit cum au putut, ajutaţi fiind de familie şi prieteni. Au fost cam la limită cu banii, dar s-au descurcart, pentru că aşa sunt ei: descurcăreţi. În plus, la Institutul Inimii Nicolae Stăncioiu, Cluj, au dat mai întâi peste oameni, şi apoi peste profesionişti adevăraţi.

Acum, cu operaţia care le bate din nou la uşă, părinţii Amaliei fac eforturi să strângă suma de bani de care au nevoie. Nu e foarte mare, dar când nu ai, de unde să mai iei? Pentru operaţie le trebuie 1500 de euro. Cât despre spitalizarea mamei împreună cu fetita, a tatălui într-o pensiune cât mai aproape de spital şi restul chestiilor trebuincioase, nici nu mai vorbesc.

Aşadar, fac apel la toţi cei care pot şi doresc să ajute o fetiţă, Amalia, să se facă bine, să împlinească anul cu o inimă sănătoasă: donaţi o mică sumă de bani, oricât puteţi voi, la urma urmei şi 5 lei sau 10 lei, de la mai multe persoane, se adună şi rezultă o sumă mare.

În continuare, vă dau datele contului bancar in care puteţi face donaţia:

RO 16 BRDE 240 SV 5387 4412 400

Iacob Ionuţ, titular de cont, tatăl Amaliei, Iaşi