Ce ți-e și cu lumea asta!

Uneori îmi e rușine de țara/societatea în care trăim. În special, în  ultima vreme, parcă totul se duce de râpă: trăim într-o lume falsă, de plastic, chimică (nimic nu mai este natural, nimica nu mai este cum trebuie să fie: alimente, sisteme de sănatate, învățământ, taxe, oameni și sentimente).

De cele mai multe ori lipsește și bunul simț, cei 7 ani de acasă, compasiunea. Ne punem repede pe bârfit tot și toate, fără pic de respect .... măcar pentru cei care nu mai sunt.

Parcă deja e prea mult, din toate. Mă scârbește să mai deschid televizorul pe vreun post TV românesc. Numai incultură, uneori chiar pornografie, imagini șocante, și multă bârfă .... totul fără sens. Mai ales, când este vorba despre persoane publice (actori, cântăreți, muzicieni, cineaști ... ș.a.m.d.).

Cât au fost în viață, i-am mai criticat noi, dar ne-au bucurat zilele, ne-au înseninat sufletul, ne-au emoționat până la lacrimi, așa că le-am trecut cu vederea multe. Oare?! Cum se zicea?!: "Iartă și uită!"

Cred că noi, ca și popor, sau fiecare în dreptul lui, nu suntem în stare să uităm. Pentru că, după ce acești oameni au plecat de pe acest pământ, am început să îi împroșcăm cu noroi, să îi criticăm de parcă s-ar mai putea trezi din mormânt și să ne dea replica.

- că au fost bolnavi (cine nu e?! în ziua de azi, toți suferim de vreo boală - reală sau imaginară - dar toate grave)
- că a dus o viață de dezmăț (și ce? ai trăit tu în locul lui/ei? ai fi vrut?)
- că a avut o amantă/un amant (sunt alegerile lor, așa cum sunt sigură că și tu ai făcut alegeri pe care noi ți le putem critica/reproșa ..... dar ne vezi pe noi făcând asta? NU)
- că au făcut avere și, pe urmă, au rămas fără nimic (trebuia să faci și tu avere, să te distrezi sau mai știu eu ce să faci, și apoi să rămâi fără nimic - unii poate că nu regretă asta - cel puțin au trăit după cum au simțit)

Vi se pare logic să denigrăm pe cineva care nu mai are cum să se apere? Știți voi cu siguranță ce a trăit, ce a simțit și cum a murit acea persoană? Nu prea cred. De asta mi se pare atât de absurd tot ceea ce se întâmplă la noi în țară de ani buni, dar mai ales în ultimul an.

Chiar nu mai avem la ce să ne uităm la televizor și le facem jocul celor care se ocupă cu așa ceva? (întrebare retorică, desigur) Mi-e greu să cred asta. Puteți alege. De asta există grile de programe: pentru a putea alege dintr-un număr anume de posturi TV. Și puteți alege să nu participați și voi, prin vizionare, la această decădere.

Cum am aflat de aceste "știri senzaționale"? Pur și simplu pentru că toată lumea vorbește despre ele: la știri, la emisiuni, pe strada, pe Facebook. Fără să vreau, tot auzeam câte ceva. Și asta, pentru că la știri vreau să văd ce se mai zice la meteo, emisiunile mi le aleg cu cap (cel puțin, așa îmi place să cred), iar posturile TV românești nu prea le mai urmăresc, decăt dacă se anunță vreun film bun (chiar dacă l-am mai vizionat de vreo n-șpe mii de ori), vreun desen sau vreun documentar/emisiune care mai promovează și cultura, oamenii cu adevărat mari.

Ai de unde să alegi!