Treceți la conținutul principal

Ce ți-e și cu lumea asta!

Uneori îmi e rușine de țara/societatea în care trăim. În special, în  ultima vreme, parcă totul se duce de râpă: trăim într-o lume falsă, de plastic, chimică (nimic nu mai este natural, nimica nu mai este cum trebuie să fie: alimente, sisteme de sănatate, învățământ, taxe, oameni și sentimente).

De cele mai multe ori lipsește și bunul simț, cei 7 ani de acasă, compasiunea. Ne punem repede pe bârfit tot și toate, fără pic de respect .... măcar pentru cei care nu mai sunt.

Parcă deja e prea mult, din toate. Mă scârbește să mai deschid televizorul pe vreun post TV românesc. Numai incultură, uneori chiar pornografie, imagini șocante, și multă bârfă .... totul fără sens. Mai ales, când este vorba despre persoane publice (actori, cântăreți, muzicieni, cineaști ... ș.a.m.d.).

Cât au fost în viață, i-am mai criticat noi, dar ne-au bucurat zilele, ne-au înseninat sufletul, ne-au emoționat până la lacrimi, așa că le-am trecut cu vederea multe. Oare?! Cum se zicea?!: "Iartă și uită!"

Cred că noi, ca și popor, sau fiecare în dreptul lui, nu suntem în stare să uităm. Pentru că, după ce acești oameni au plecat de pe acest pământ, am început să îi împroșcăm cu noroi, să îi criticăm de parcă s-ar mai putea trezi din mormânt și să ne dea replica.

- că au fost bolnavi (cine nu e?! în ziua de azi, toți suferim de vreo boală - reală sau imaginară - dar toate grave)
- că a dus o viață de dezmăț (și ce? ai trăit tu în locul lui/ei? ai fi vrut?)
- că a avut o amantă/un amant (sunt alegerile lor, așa cum sunt sigură că și tu ai făcut alegeri pe care noi ți le putem critica/reproșa ..... dar ne vezi pe noi făcând asta? NU)
- că au făcut avere și, pe urmă, au rămas fără nimic (trebuia să faci și tu avere, să te distrezi sau mai știu eu ce să faci, și apoi să rămâi fără nimic - unii poate că nu regretă asta - cel puțin au trăit după cum au simțit)

Vi se pare logic să denigrăm pe cineva care nu mai are cum să se apere? Știți voi cu siguranță ce a trăit, ce a simțit și cum a murit acea persoană? Nu prea cred. De asta mi se pare atât de absurd tot ceea ce se întâmplă la noi în țară de ani buni, dar mai ales în ultimul an.

Chiar nu mai avem la ce să ne uităm la televizor și le facem jocul celor care se ocupă cu așa ceva? (întrebare retorică, desigur) Mi-e greu să cred asta. Puteți alege. De asta există grile de programe: pentru a putea alege dintr-un număr anume de posturi TV. Și puteți alege să nu participați și voi, prin vizionare, la această decădere.

Cum am aflat de aceste "știri senzaționale"? Pur și simplu pentru că toată lumea vorbește despre ele: la știri, la emisiuni, pe strada, pe Facebook. Fără să vreau, tot auzeam câte ceva. Și asta, pentru că la știri vreau să văd ce se mai zice la meteo, emisiunile mi le aleg cu cap (cel puțin, așa îmi place să cred), iar posturile TV românești nu prea le mai urmăresc, decăt dacă se anunță vreun film bun (chiar dacă l-am mai vizionat de vreo n-șpe mii de ori), vreun desen sau vreun documentar/emisiune care mai promovează și cultura, oamenii cu adevărat mari.

Ai de unde să alegi!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…