Treceți la conținutul principal

Sarcină cu năbădăi - Partea I

Să începem cu începutul! Bănuiam deja că sunt însărcinată. Dar ... Există întotdeauna un "dar". Problema era că tocmai eram pe punctul de a termina un tratament destul de dur pentru ulcer gastric. Toată luna mă simțisem ca un zombie: abia mancam câte ceva (deoarece, pe lângă tratament, aveam și un regim aferent acestuia), cu energia eram la pământ și era foarte cald (luna august).

Astfel că am pornit spre "confirmare" cu un mare gol în stomac. "Doamne, să fie totul bine!" Știam și eu că pe timpul sarcinii nu trebuie să urmezi tratamente fără recomandarea medicului curant (dar, de unde să știu eu că voi rămâne însărcinată chiar în acel moment?!).

Toată ziua am fost un pachet de nervi: acasă, la serviciu și înapoi acasă. Până să ajung la cabinet, aveam deja în minte toate scenariile negative posibile. Până am văzut la ecografie un punct negru. Exact! Un punct negru. La 3 săptămâni nici nu avea cum să fie mai mare. Apoi doctorița m-a liniștit (cred că singurul lucru bun pe care l-a făcut cât am mers la ea) zicând că astfel de tratamente se dau și însărcinatelor.

Am ieșit de acolo un zâmbet. Cel puțin, așa mi s-a zis. Eram însărcinată și eram amandoi bine.

Am început să iau vitaminele prenatale, să am ceva mai mare grijă la ceea ce beau, mănânc sau care cosmetice folosesc. Deoarece mai toate sunt pline de chimicale, încet-încet am renunțat la multe. (Și mi se pare incredibil că am putut să fac asta, deoarece înainte nu am reușit. Totuși, un copil este o motivație puternică, dacă nu cea mai puternică.)

Problema mea a fost ca slăbeam mult și într-un ritm rapid. Primele 4 luni numai în asta au constat: mâncat, greață. vărsat, slăbit. Ceea ce eu nu știam, si doctorița a uitat sa menționeze (sper că a uitat și nu a fost vorba despre altceva), este că eu am avut o sarcină toxică la început. Astfel că, am ajuns să pierd până la 10 kg din greutatea inițială. ceea ce este mult într-o astfel de situație.

Plus un mic accident pe niște scări care m-a lăsat imobilizată la pat o lună întreagă (încheietura mâinii drepte și glezna dreaptă erau în ghips, astfel că mobilitatea îmi era redusă considerabil). Luna a 3-a de sarcina a fost un chin din această cauză, la care s-au adăugat simptomele obișnuite ale sarcinii toxice.

Nu am stat deloc în spital (poate că ar fi trebuit, dar, până la urmă, am trecut și peste asta - foarte adevarat, cu ajutorul partenerului de viață, care a fost foarte înțelegător și săritor). Și uite așa treceau zilele si săptămânile mele, până am ajuns să-mi simt copilul mișcând: o mică fluturare în zona abdomenului, o mișcare care mi-a adus zâmbetul pe buze de fiecare dată.


O minune!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…