Treceți la conținutul principal

Sarcină cu năbădăi - Partea a II-a

Primele probleme mai grave

După luna de zile de stat la pat, din cauza ghipsului la mana și picior (având numai 3 luni de sarcină), uite că vine și vremea să mă întorc la serviciu. Pentru mine, asta a însemnat mult, deoarece o săptămână mai treacă meargă, dar o lună înnebunești.

Totuși, îți zici că e pentru copilul tău, pe care l-ai dorit din prima clipă, și treci peste toate temerile, plictiseala, durerile de cap și altele. Primele zile la serviciu au fost cum au mai fost: obositoare, dar pline și măcar aveam contact cu oamenii, ceea ce mi s-a părut extraordinar după o lună de "house arrest".

Numai că nu a durat prea mult. Doar o săptămână și jumătate. Pentru că începusem să am contracții. La 4 luni și jumătate. A reprezentat una dintre cele mai mari sperieturi din timpul sarcinii (asta până acuma :D). La control, doctorița a zis că ar trebui să treacă aceste contracții cu tratament hormonal. De la "a trebui" până la "a se întâmpla" efectiv a fost nevoie să trec prin mulți nervi, sperieturi, internare în spital și repaos total la pat.

Mai important decât toate cred că a fost internarea în spital (a se ințelege maternitate de stat). Desigur că eram cam reticentă, dar decât să se întâmple ceva cu copilul meu, am hotărât s-o fac și pe asta. Mi-am făcut frumos bagajul, mi-am luat la mine ce am crezut că voi avea nevoie (haine, produse de igienă, mancare uscată, fructe, apă ... chiar și o carte).

Ajung la maternitate (una din cele doua unități din oraș) și mi se zice că nu aceasta este unitatea de gardă pentru acea zi. Of, Doamne! Trebuie să mă mai plimb mult?! Alt taxi, alți bani ... și, în sfârșit ajung la unitatea care trebuie. Numai că nu am partea (foaia) care trebuie din trimitere (trebuia foaia albă și nu cea roz - oare doctorii le fac dinadins?!).

Doctorița de gardă îmi dă ea o trimitere și tratamentul necesar, fac actele de internare, mă internez și începe groaza. În primul rând, prea cald în maternitate: la internare ți se fac analize la sânge, iar mie, din cauza căldurii și a stresului, mi s-a făcut rău, mi s-a coagulat sângele și am fost înțepată de vreo câteva ori până să se reușească să mi se ia ceva sânge. Desigur, asta după ce mă făcusem și verde la față și "am dat la rațe" în stil mare.

Imediat după: tratament medicamentos, perfuzie de vreo 6 ore și multă agitație în salon. Doar nu v-ați gândit că voi sta singură sau măcar cu vreo 2 -3 alte colege de "suferință". Nuuuuuu! Eram 6 în 6 paturi, pentru ca pe la ora 23.15 să mai vină încă o pacientă: în total 7 femei însărcinate în 6 paturi - frumos, n-am ce zice!

Condițiile de cazare, ca să zic așa, sunt de cea mai proastă calitate - înțeleg că este vorba despre maternitate/spital de stat, dar, totuși, presupun că măcar cearșafurile puteau să fie spălate, toaletele la fel, un minim de igienă. Superioritatea femeilor de serviciu și a infirmierelor/asistentelor este de necrezut: ele știu mai multe decât doctorii!

Niciodată un "vă rog",  "mulțumesc!", "îmi permiteți?". Doar formule de adresare ca pentru animale: "dă-te", "ia și fă cum îți zic eu", "du-te acolo și așteaptă" (desigur în picioare, când eu nu aveam voie) etc. De la toate acestea, plus multe altele pe care nu mai are sens să le menționez (mă enervez pe măsură ce mi le amintesc), am ieșit de acolo cu unica dorință de a naște în cosmos (Numai că nu este posibil.).

Oare voi avea noroc de o naștere normală la o maternitate de stat? Cine știe?! Eu, cu siguranță, nu știu, deși pentru asta mă rog.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…