Treceți la conținutul principal

Calendar Advent: 10 Decembrie - Amintirile

Da, vă voi scrie despre amintiri. Amintirile mele despre Crăciunuri trecute, despre unul dintre cele mai frumoase.

Stau și mă gândesc și acuma facă a fost adevărat sau doar ni s-a înscenat. Oricum ar fi fost, este pe locul 2 în lista celor mai faine Crăciunuri dintotdeauna.

Să tot fi avut eu vreo 5 ani, cred, și fratele meu vreo 2 ani și jumătate. Am fost trimiși de părinți la țară, la bunici, împreună cu mătușa noastră - o tânără încă pe băncile liceului. Părinții noștri mai aveau zile de lucrat până să aibă și ei liber, iar noi ne puteam bucura de zăpada și bunici.


Drept să spun, nu prea îmi aduc aminte bine de perioada petrecută acolo până la Crăciun, doar de zăpadă înaltă de un metru, un câine alb care alerga ca un nebun prin curtea parcă îngropată în acea zăpadă, turele cu sania și niște năsucuri lipite de geam când au venit colindătorii. Dar, în Ajun de Crăciun, știu că bunica ne-a întrebat ce ne-am dori noi să primim de la Moș Crăciun.

Să răspund la acea întrebare era simplu și greu în același timp. Simplu pentru că fiecare copil știe ce își dorește cadou, greu pentru că trebuia să stau să explic cum trebuie ce anume îmi doream, să fiu sigură că cererea s-a înregistrat cum trebuie. Veți râde când veți citi ce mi-am dorit, dar la 5 ani și în acea perioadă, reprezenta ceva.

O păpușă, mică, ca un bebe, îmbrăcăminte, un fier de călcat de jucărie. Asta a fost tot. Desigur, se subînțelegeau dulciurile și fructele. Nu mai știu ce și-a dorit fratele meu. Prea multă informație.

Vine seara, ne punem să dormim, culcușiți lângă trupul mătușii noastre, eu la margine, ea la mijloc și fratele meu la perete. Am adormit printre povești și televizorul pe mut. Pe la ora 2 noapte intră bunica în cameră, ne trezește și ne întreabă dacă nu auzim ceva. Abia treziți dintr-un somn dulce, cu siguranță nu auzeam nimica. Poate doar cântecul de sirenă al pernei.



Apoi, încet-încet, am perceput un sunet interesant. Venea de afară, astfel că am ieșit toți, cu mic cu mare, să vedem de unde provine sunetul. Cerul era senin, cu o lună așa de mare încât, la acea vreme, credeam că răsare din spatele casei. Din depărtare se auzeau clopoței. Sau zurgălăi. Dar nu pe zăpadă, ci undeva sus. (Mă credeți sau nu, dar eu nu mint. Până și adulții de lângă noi erau surprinși.)

Am mai stat câteva momente în frigul acela înțepător, apoi am intrat în casă și am dat iama în cadourile lăsate de Moș. Cum de a ghicit că asta îmi doream?, mă gândeam eu. Magazinele oricum erau închise când i-am spus bunicii ce vroiam. Și mai eram și la sat. Ca să vezi ce trece prin mintea unui copil de 5 ani.

Adevărat: am primit exact ce am cerut - bebele, îmbrăcămintea pentru el și fierul de călcat. Împreună cu multe altele: dulciuri, portocale, ceva obiecte de îmbrăcăminte și niște penare faine cu carioci și creioane colorate.

A durat puțin până să putem adormi din nou, iar când s-a întâmplat minunea eu îmbrățișam strâns păpușa. A fost unul dintre cele mai frumoase Crăciunuri din viața mea. Poate că magia l-a făcut să fie așa.

Voi ce amintiri aveți de Crăciun? Ce vă amintiți cel mai bine: cadourile, jocurile, colindele sau senzațiile? Pentru mine, pot spune că îmi amintesc mai mult cadourile și senzațiile.

Comentarii

  1. minunat! :) emotionant! Doamne, m-au apucat emotiile! cat de mult conteaza amintirile din copilarie!...:) pup!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…