De ce citesc?

Chiar așa: de ce citesc?, de ce citim? Întrebare pe care nu am găsit-o foarte bună la început de drum. Mi se părea un fel de întrebare existențialistă, genul acela asupra căreia poți filozofa cît vrei pentru că un răspuns complet tot nu vei găsi.

La provocarea campaniei librăriei online Libris.ro și a întrebării lor ”existențialiste” am răspuns și eu printr-un articol de participare. Acum se presupune că ar trebui să și raspund. Problema mea apare în acest moment sub forma unui blocaj: ar trebui să scriu numai despre acest subiect sau să explic cum a început totul?

Ei bine, am ales a doua variantă. Ca să înțelegeți de ce citesc eu, trebuie să înțelegeți și cine sunt eu, de ce am început să citesc.

Am fost o copilă zglobie, tot timpul pusă pe șotii (după cum le place a lor mei să se laude acuma). Îmi plăcea compania, mai ales a celorlalți copii de vârsta mea, de aceea și grădinița a reprezentat un loc magic pentru mine. Ce mai, îmi plăcea la nebunie! Am învățat extrem de multe într-un timp scurt.

La intrarea în sistemul de învățământ public totul a rămas cam la fel; cel puțin câțiva ani. Apoi mi-am dat seama singură cum stau lucrurile: degeaba învățai să fii printre cei mai buni (nu am avut niciodată pretenția să fiu chiar cea mai bună, dar printre primii, pe acolo), dacă mama și tata nu au anumite profesii, dacă nu faci pregătire cu anumiți profesori, iar situația materială a familiei e bună, dar nu excelentă.

Astfel că, la un moment dat, fără să vreau mi-am îndreptat atenția spre cărți și citit. Dacă era ceva obligatoriu, pentru școală, citeam; numai că nu simțeam aceeași plăcere ca atunci când citeam pentru mine. Dar, fiind conștientă că asta trebuie să fac pentru a învăța, am reușit să o scot la capăt cu brio.

Când citeam pentru mine, orice găseam și mă interesa, era de parcă intram într-o lumea toată numai a mea: îmi puteam folosi imaginația pentru a proiecta în mintea mea un fel de filmuleț pe măsură ce mă afundam în lectura unei cărți. Era și încă este magic; cel puțin, atunci când îmi place ceea ce citesc.

Bun, să vedem atunci care ar fi cele 10 motive pentru care eu citesc:

1. Cred că cel mai important motiv este acela că avem ce învăța din cărți, de aceea și stau la baza sistemului de învățare. Cărțile și lectura reprezintă trepte spre aflarea cunoașterii, a adevărului, a frumosului.

2. Citesc pentru a-mi îmbogăți vocabularul, pentru cunoașterea lumii dar și a persoanei care sălăsluiește în mine.

3. Citesc pentru că mă relaxează, mult mai mult decât un film. Cele mai frumoase momente le-am trăit când citeam anumite cărți în aer liber, sub un copac, pe o pătură și, pur și simplu, nu auzeam zarva din jurul meu, atât de adâncită în lectură eram.

4. Citesc pentru a evada din cotidian. De multe ori mi s-a părut că lumea, societatea în care trăiesc parcă este pe dos și că numai eu sunt normală. (Desigur, se poate să fi fost eu cea anormală, dar așa simțeam.) Cufundarea în subiectul unei cărți bune, unei cărți deja citite (poate) mă distanța de durerea resimțită suficient timp pentru a-mi încărca bateriile pentru o nouă rundă în lumea cea mare.

5. Citesc pentru a cunoaște oameni asemenea mie. Ce minunat este când dai peste o persoană cu aceleași gusturi în  materie de lectură și cu impresii asemănătoare despre același personaj, carte, subiect. Totul în tine se aprinde, începi să zâmbești mai mult, ești mai expansiv și îți susții cu tărie părerile. Ai găsit un frate/o soră de cruce cu care să împarți bucuria!

6. Citesc pentru că, uneori, găsesc răspunsuri mai pertinente în cărți decât în tratatele cercetătorilor. Nu aveam nevoie de o explicație despre cum și de ce a apărut omul, ci numai ce este el ... Împachetate în cuvinte frumoase, având o anumită formă și valoare, poți intui adevărul ascuns în ele (în cărți) fără a fi un expert în vreun domeniu științific (sau nu).

sursă foto

7. Citesc pentru a mă îndragosti. Da, poate părea o prostie, dar prima mea dragoste nu a fost o persoană din carne și oase, ci un personaj dintr-o carte. Cu toate acestea, nu este mai puțin real decât mine sau tine: acel personaj există în mintea și sufletul meu, poate și în al tău. Înveți că iubirea nu are reguli, nu respectă legile fizicii sau ale societății, ci numai ale inimii.

8. Citesc pentru că îmi place puzzle-ul. Găsesc că există cărți/autori ca niște adevărate puzzle-uri. Nu se dezvăluie de la prima încercare. Trebuie să fii perseverent în dorința ta pentru a afla ”comoara” lor. Astfel că citești o dată, de două ori ... de n ori și, de fiecare dată, descoperi ceva nou, o nuanță care ți-a scăpat la prima lectură, un personaj care se conturează altfel acuma, acțiunea nu mai pare așa de complicată ș.a.m.d.

9. Citesc pentru a călători ... în timp și spațiu. Nu se poate zice că am avea bani suficienți pentru fiecare colțișor al Pământului pe care am dori să-l vizităm. Dar, cu ajutorul cărților preferate ajungem în locuri minunate, exotice, cunoaștem lumi și civilizații dispărute, facem cunoștință cu specii diferite de a noastră, din galaxii îndepărtate.

10. Citesc pentru că lectura face parte din mine și nu mă pot abține. Da, știu, este un motiv mai mult decât subiectiv și intrinsec, dar, la urma urmei, toate sunt așa.

Cum am explicat și într-un comentariu la articolul care anunța participarea la concurs, dacă am enumera aceste 10 motive pentru care citim, poate mai mulți ne-am aminti de plăcerea lecturii și am citi mai mult. Totuși trăim într-o lume și societate în care puterea cunoașterii și a informațiilor reprezintă totul, reprezintă puterea.

Deși am rămas adepta cărților fizice, cumpărate din librăriile fizice sau anticariate, confortul oferit de o librărie online este maxim: îți alegi cărțile online preferate și ele vin la tine (ca și în motto-ul campaniei):

sursă foto

Vă aștept și pe voi cu motivele voastre pentru care citiți. Sigur găsiți câteva, nu-i așa?