Treceți la conținutul principal

Fată/băiat de treabă sau mai știi să zici și NU?!

Mă credeți sau nu, dar mult timp cred că am fost ”idioată” (a se citi fată de treabă, ajutam pe toată lumea și tot eu mi-o luam după aceea).

Chiar nu mai înțeleg. Dacă vrei să ajuți pe cineva, ești luat de prost/proastă sau fraier/fraieră. De unde și până unde?! Dacă ești bun și ajuți lumea (persoanele din jurul tău) nu se mai consideră a fi o calitate, ci un defect ce trebuie exploatat?

Ei bine, eu așa am înțeles din experiențele trăite până acum. Dacă tot e fraier/fraieră, de ce să nu profităm nițel? Astfel că tu le întinzi mâna în ajutor, iar ei te iau cu totul. În fața ta apar ca niște mielușei duși la tăierie...ce se întâmplă după ce i-ai ajutat și ai plecat la ale tale? Oare chiar gîndesc: uite încă un fraier! Poate.

Până în prezent, toată lumea mă considera o Nice Girl (o fată de treabă) - ”te ajută dacă poate și are cu ce”, ceva de genul acesta. Ajutorul a fost de multe feluri și nu mă refer numai la cel material. Spuneam DA din milă, de teamă de a nu jicni persoana din fața mea sau, uneori, chiar din lipsă de stimă de sine/încredere în mine însămi. (Există și o anumită tipologie de persoane - au nevoie de aprecierile celorlalți, laude și să simtă că sunt dorite într-un anumit cerc, anturaj. Într-o mică măsură, dar îmi dau acum seama că mă cam încadram și eu în această tipologie.)

Până când prea mult a fost de ajuns, cuțitul deja tăia în os și am întors foaia: no more nice girl with everybody. Poate că am învățat să fiu puțin egoistă (dacă eu nu am grijă de mine, atunci cine?), să am mai multă încredere în mine ca persoană, ca adult, poate am mai învățat și principiul ”mai ajut și eu pe cine merită, nu chiar toată plebea”, ”ajut pe cei care mă ajută la rândul lor”; mi se pare mie (?) sau deja sunt mult mai categorică în multe dintre opiniile mele și le rostesc sus și tare pentru a mă auzi toată lumea. Zic în față ceea ce mă doare, reușind, în același timp, să mă port cu mănuși albe într-o situație mizerabilă.

Mi-a trebuit puțin curaj pentru a mă desprinde de ceea ce eram. Teama s-a transformat în cutezanță (acum să nu trec la cealaltă extremă, că tot prostie se cheamă). Am învățat că nu mai este atât de greu să zic NU, că este mai ușor să zic DA atunci când simt cu adevărat și mă simt mai bine când văd că DA-ul meu are ceva roade.

Acum să nu credeți că sunt mult prea egoistă, că nu mai ajut pe nimeni sau altele de genul. Dar acum cântăresc puțin situația și persoana care îmi solicită ajutorul, timpul, efortul și emoțiile alocate unei astfel de întreprinderi și mă întreb: se merită sau nu? este chiar atât de grav sau e doar o fațadă?

Durează ceva până să îți dai seama de toate acestea, este greu să le ”implementezi” asupra ta și să te ții întotdeauna drept/dreaptă, în orice situație. Trebuie doar sa-ți amintești că există oameni care vor ajutor pentru că realmente au nevoie de el și cei care vor profita emoțional de tine pentru a le fi lor viața mai ușoară. Să îi deosebești poate fi greu și stresant, dar înveți până la urmă.


Comentarii

  1. Este greu,dar dupa ce ne lovim de realitate de vreo 2 ori,ne dam seama pe cine merita sa ajutam si pe cine nu.
    Si faina melodie;) O am la ringtone:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este greu mai ales pentru că ți se pare normal să ajuți (nu aștepți ceva în schimb), dar mîcar să nu fii ponegrit după sau luat de fraier. Cred că nu mai suntem noi cei normali. Melodia am ales-o pentru o strofă, aceasta: ”Some of them want to use you/Some of them want to get used by you/Some of them want to abuse you/Some of them want to be abused.” - prea adevărată.

      Ștergere
  2. Si eu am fost o fata de treaba si pe unii ii dureau in *** si se foloseau de asta. Acum nu mai sunt asa si toti ma cred mai rea si increzuta. Bine, cu cei care merita sunt draguta in continuare :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Doar pentru că ai devenit mai selectivă în ajutorul acordat,înseamnă că ești rea și încrezută- ce logică au unii.

      Ștergere
  3. A fi de treabă... Şi asta se învaţă şi se cultivă.
    Dar mai întâi trebuie să treci prin ce treci tu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine zis că se învață și se cultivă. La fel ca rabdarea de ai suporta pe unii :)))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…