Trec anii. Știi asta pentru că puștii de care aveai grijă când erau mici sunt acum mari și îți zic uneori ”Săru` mâna!”, dar continuă să te tutuiască. Știi că anii au trecut dacă stai puțin pentru a-ți aminti exact când s-a întâmplat ceva anume și te minunezi cât timp a trecut, cum de totul pare schimbat, în afară de tine.
Ei bine, desigur că și tu te-ai schimbat, numai că nu-ți dai seama. Te simți la fel ca întotdeauna: plin/ă de vise, încă putin ingenuu/ă, deși viața nu a fost ușoară; cu mai multe responsabilități, chiar familie, dar întotdeauna gata de o ”paranghelie” alături de cei mai buni prieteni.
Încă mai poți petrece o noapte întreagă în cluburi, numai că a doua zi nu te mai simți la fel de fresh ca înainte; numeri zilele si minutele până la următorul concediu pentru ca apoi să te închizi în casă și să nu mai auzi de nimeni și nimic, doar să dormi.
Apoi treci pe lângă o oglindă. Te uiți .... privești cu atenție și la început nu-ti dai seama la cine te uiți. Trec câteva secunde, poate minute, până să zici: ”Doamne, dar sunt eu! Nu se poate”.
Uneori mi se întâmplă și mie. E ciudat, pentru că nu simt că m-am schimbat, poate fizic, dar, în interiorul meu, mi se pare că sunt aceeași fetiță dintotdeauna. Oare așa să fie?!
Voi ați experimentat astfel de senzații? Cum au fost pentru voi?
Mi s-a întâmplat şi mie, desigur, dar am pus-o pe seama nostalgiei...
RăspundețiȘtergereVai, e o adevărată inginerie să laşi un comentariu la tine. Poţi schimba drăcia asta cu ceva mai accesibil?
Frumoasă ilustraţia postării!
Da, da, nostalgia. Cred că, pentru mine, copilăria rămâne cea mai frumoasă perioadă.
RăspundețiȘtergereVai, cât despre comentarii ... ai dreptate, chiar trebuie să găsesc o metodă mai bună. Mă gândeam la Disqus. Să vedem ce iese.
Mersi că ai trecut pe aici ;)!