Treceți la conținutul principal

Who is that person that I see in the mirror?

Trec anii. Știi asta pentru că puștii de care aveai grijă când erau mici sunt acum mari și îți zic uneori ”Săru` mâna!”, dar continuă să te tutuiască. Știi că anii au trecut dacă stai puțin pentru a-ți aminti exact când s-a întâmplat ceva anume și te minunezi cât timp a trecut, cum de totul pare schimbat, în afară de tine.

Ei bine, desigur că și tu te-ai schimbat, numai că nu-ți dai seama. Te simți la fel ca întotdeauna: plin/ă de vise, încă putin ingenuu/ă, deși viața nu a fost ușoară; cu mai multe responsabilități, chiar familie, dar întotdeauna gata de o ”paranghelie” alături de cei mai buni prieteni.

Încă mai poți petrece o noapte întreagă în cluburi, numai că a doua zi nu te mai simți la fel de fresh ca înainte; numeri zilele si minutele până la următorul concediu pentru ca apoi să te închizi în casă și să nu mai auzi de nimeni și nimic, doar să dormi.

Apoi treci pe lângă o oglindă. Te uiți .... privești cu atenție și la început nu-ti dai seama la cine te uiți. Trec câteva secunde, poate minute, până să zici: ”Doamne, dar sunt eu! Nu se poate”.



Uneori mi se întâmplă și mie. E ciudat, pentru că nu simt că m-am schimbat, poate fizic, dar, în interiorul meu, mi se pare că sunt aceeași fetiță dintotdeauna. Oare așa să fie?!

Voi ați experimentat astfel de senzații? Cum au fost pentru voi? 

Comentarii

  1. Mi s-a întâmplat şi mie, desigur, dar am pus-o pe seama nostalgiei...
    Vai, e o adevărată inginerie să laşi un comentariu la tine. Poţi schimba drăcia asta cu ceva mai accesibil?
    Frumoasă ilustraţia postării!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, da, nostalgia. Cred că, pentru mine, copilăria rămâne cea mai frumoasă perioadă.
    Vai, cât despre comentarii ... ai dreptate, chiar trebuie să găsesc o metodă mai bună. Mă gândeam la Disqus. Să vedem ce iese.
    Mersi că ai trecut pe aici ;)!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

Concurs încheiat: Campionatul Național de Joacă pentru Părinți și un mini-concurs

Pe 16 octombrie am fost invitată la Campionatul Național de Joacă pentru Părinți cu Mirela Retegan. A căzut într-o duminică, numai bine a putut să stea tati cu Emi și eu să pot participa. Și mă bucur nespus că am putut face asta.   Cine nu a auzit de Gașca Zurli dintre cei care au copii? "Am o căsuță mică, așa și-așa ...."-ne executam amândoi lângă mândră și dansam de mamă focului și rădeam ca nebunii. "Cântec pentru Maya"-acel Maya e ceva generic, deși dedicat fiicei Mirelei Retegan, poate fi înlocuit cu absolut orice nume, mai ales cel al puiului tău, și îți dai seama că, de multe ori, ei nu vor bunuri materiale ci să fim alături de ei cât mai mult.






Campionatul de Joacă pentru Părinți ar trebui organizat în fiecare lună :) Pentru că merită. Pentru că aș vrea cât mai mulți părinți să se joace, să uite de încrâncenările zilnice și să redevină pentru vreo 2-3 ore niște copii veseli, puși pe joacă și învățați să se distreze.   E vorba despre timp de calitate cu copil…